Si daca este cazul, speri ca  vei putea vorbi sincer si deschis despre nevoia copilului de a fi insotit de ”umbra” (shadow) daca asa recomanda coordonatorul de terapie.  Dar intre ceea ce speri si ceea ce gasesti este, din pacate, o mare discrepanta. Sunt destui copii fara probleme care abia isi gasesc locul in gradinite, de ce o grija in plus cu un copil care este pentru tot personalul o continua provocare? Asa gandesc cei mai multi directori de gradinita, incercand sa evite „durerile de cap”.  Dar exista si exceptii, iar voi trebuie sa le identificati cu tenacitate fiindca de integrarea copilului in colectivitatea depinde o buna parte din recuperare.

Iata ce poti face.

In primul rand, pentru a intra in colectivitate, copilul trebuie sa aiba anumite abilitati minime. Nu poti pretinde educatorilor sa faca ceea ce in mod normal se obtine doar prin terapie. Prin urmare, este rezonabil sa duci copilul la gradinita doar dupa ce ai obtinut prin terapie urmatoarele rezultate cu copilul:

1.       Sta pe scaun la cerere, pentru o perioada scurta de timp ( perioada respectiva va creste progresiv)

2.       Are abilitati de imitare ( poate imita gesturi, actiuni ale educatoarei si ale celorlalti copii)

3.       Raspunde la instructiuni/comezi simple

4.       Poate raspunde la intrebarea „ce vrei” verbal sau cu imagini

5.       Poate bea cu cana si poate manca

6.       Poate cere sa-si faca nevoile

Daca toate aceste cerinte minime sunt indeplinite, atunci ar trebui sa nu va faceti griji. Intr-o gradinita cu un personal pregatit, asa cum trebuie sa fie colectivitatea in care intra copilul dumneavoastra, va face fata cu siguranta, iar progresele vor fi evidente si accelerate.

Pasul 1. Alege o gradinita privata

Cei mai multi alegeti gradinitele private in speranta ca acolo veti gasi mai multa intelegere si mai mult sprijin tocmai pentru ca platiti un pret onest pentru serviciile oferite copilului. Dar avantajele sunt mai multe. De obicei, grupele sunt mai mici, iar educatoarele se pot ocupa mai bine de copii comparativ cu sistemul de stat. In plus, exista mai multe activitati optionale care il pot ajuta pe copil sa se dezvolte. Criteriul cel mai important in alegerea gradinitei ramane totusi RECOMANDAREA. Intereseaza-te la parintii care au copii in respectivele gradinite si afla daca sunt multumiti de progresele copiilor, daca educatorii sunt cooperanti si flexibili. Daca recomandarile sunt bune, mergeti la prima discutie pregatiti pentru orice, dar aveti incredere in persoana din fata voastra. Nu ascundeti nimic din ceea ce stiti ca ar putea face copilul si ar ridica probleme in colectivitate. Acest lucru s-ar putea intoarece mai tarziu impotriva voastra. Dar nu uitati nici sa-i punctati calitatile, fara sa exagerati, desigur.  Daca prima discutie, cea cu directorul  mege bine, nu este o garantie ca cel mic va fi acceptat si de copii si de educatoare. Lupta acum incepe.

Pasul 2. Ofera educatorilor informatii despre autism

In general, accepta provocarea de a lucra cu copiii cu autism educatorii cu pregatire superioara, care au studiat psihologia si déjà au cateva informatii despre autism si ADHD.  Dar sunt si cazuri fericite in care educatorii vor sa stie cat mai mult despre afectiunea copilului pentru a putea sa-i faca fata. In cazul in care observi un astfel de interes este bine sa ajuti cu informatii si cu materiale de suport pe care le ai acasa. Documentarea va ajuta foarte mult educatorul care lucreaza zi de zi cu copilul.

Pasul 3. Fii receptiv la sugestiile primite de la gradi

Tu stii foarte bine care sunt limitele copilului si care sunt limitarile pe care i le impune tulburarea de care sufera. Dar intr-o prima etapa educatorii ii vor testa limitele si iti vor transmite feedback in conditiile de lucru pe care le presupune copilul-tipic. Discuta cu coordonatorul de terapie si vezi in ce masura se pot corecta prin terapie problemele semnalate la gradinita si cum pot fi intarite comportamentele pozitive manifestate in colectivitate. Miza intrarii in colectivitatea este integrarea, nu tratamentul preferential. Prin urmare, insista de cate ori ai ocazia sa nu i se faca concesii de la activitati pe care le-ar putea duce la bun sfarsit doar in ideea ca este un copil special, cu nevoi speciale.  

Pasul 4. Nu ceda protestelor copilului!

Nici copiii tipici nu se omoara dupa mersul la gradinita. Dar in cazul copiilor cu autism registrul de manifestari ( care include plansete, tipete, violenta si autoviolenta) poate fi tulburator pentru parinti. Si pentru ca de multe ori nu verbalizeaza bine si nu se pot exprima, ai putea crede ca de vina pentru opozitia de a pleca de acasa este felul in care copilul este tratat de personalul gradinitei. Sigur ca trebuie sa fiti atenti la aceste aspecte, dar nu va grabiti cu concluzii sumbre. Cei mai multi copii sufera de anxietatea de separare si isi doresc sa petreaca mai mult timp cu parintii, de aceea le este greu sa accepte ca trebuie sa stea atat de mult timp la gradinita. Veti observa ca protestele se raresc pe masura ce copilului ii intra in rutina mersul la gradinita si, de asemenea, ca protestele sunt mai insistente lunea, dupa weekend, adica dupa ce a stat mai mult cu voi, acasa.

Pasul 5. Provoaca-ti in continuu copilul.

Incearca tot timpul lucruri noi. Inscrie-l la cat mai multe optionale, mai ales artistice, care il ajuta sa se exprime si le dezvolta coordonarea, du-l la cat mai multe cursuri si ateliere extrascolare si provoaca-l in continuu sa intre in activitati noi. Progresele pe care le va face fiind stimulat intens vor fi mult mai mari decat in cazul in care il vei lasa in zona lui de confort.

Te vor ajuta si linkurile de mai jos: gradinita Firststeps, unde doi copii, unul cu autism si altul cu tulburari de comportamnt ADHD au facut anul acesta progrese uluitoare, un articol despre drumul de la autism la gradinita si altul catre site-ul unui psihoterapeut care iti poate ajuta copilul sa se integreze in colectivitate.

Succes!