Controverse alimentare actuale

Alimentele pe care le folosim în mod uzual

Dacă ar fi să ţinem cont de toate recomandările specialiştilor privind dieta modernă, ar trebui să renunţăm la cel puţin 90% din produsele de pe piaţă. Există însă o varietate de alimente bune care au căpătat o reputaţie proastă şi de produse considerate sănătoase, care, de fapt, pot fi nocive.

Cu mai mulţi ani în urmă, zahărul nerafinat şi făina neagră aveau o reputaţie proastă, culoarea albă a acestor alimente fiind considerată un semn al purităţii şi al lipsei efectelor nocive asupra sănătăţii. De fapt, promovarea zahărului şi făinei albe ca fiind mai bune decât variantele lor integrale, nerafinate, venea din partea companiilor producătoare, evident, pentru creşterea profitului.

Astăzi, cu toţii ştim că lucrurile nu stau deloc aşa şi că, de fapt, rafinarea care „înnobilează" aceste alimente le sărăcesc de substanţe nutritive. Iar în cazul zahărului brun şi în cel al pâinii negre, culoarea este, în general, garanţia că nu a fost rafinat şi că nu conţine chimicale care compromit sănătatea. Aceasta în cazul în care producătorii nu încearcă să ne păcălească adăugând, pur şi simplu, coloranţi. Ca să ne protejăm de astfel de „păcăleli" este suficient, în cele mai multe cazuri, să citim cu atenţie eticheta.

Zahărul brun chiar e mai bun?

Chiar dacă s-a dovedit că zahărul brun este mai sănătos decât cel alb, totuşi controversele privind acest îndulcitor nu au dispărut. Nutriţioniştii spun acum că nici varianta brună nu este bună pentru sănătate. Diferenţele nutriţionale dintre cele două tipuri de zahăr sunt aproape insesizabile. Mai exact, cel alb are 17 calorii, iar cel brun - 16. În plus, acesta din urmă conţine, în cantităţi foarte mici, calciu, potasiu, fier şi magneziu, care nu se regăsesc deloc în varianta albă. Un articol publicat recent în „The New York Times" a arătat că, pentru a asimila un nivel considerabil de minerale prin consumul de zahăr brun, ar trebui să-l includem în dietă în cantităţi foarte mari, lucru care ar fi extrem de nociv pentru organism.

Cu ce ne îndulcim cafeaua, totuşi?

Dilema este ce alt îndulcitor ar fi bine să folosim. Iar controversa provine din faptul că unii recomandă înlocuirea zahărului cu îndulcitori artificiali de tipul zaharinei, aspartamului sau ciclamatului. Dintre acestea, ciclamatul a fost clasificat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) ca fiind potenţial cancerigen, crescând riscul de cancer de vezică urinară. În ceea ce priveşte aspartamul şi zaharina, studiile realizate în trecut pe animale de laborator au relevat risc de cancer de sânge sau cerebral, însă cercetări mai recente au găsit inconsistenţe în documentările iniţiale.

Îndulceşte ceaiul cu miere, nu cu zahăr,  dar nu o adăuga când acesta este prea fierbinte!

Astfel, atât agenţia americană de control al alimentelor şi medicamentelor (FDA), cât şi OMS nu s-au pronunţat în mod concret asupra riscului acestor îndulcitori pentru sănătate. În orice caz, nutriţioniştii recomandă evitarea lor şi adăugarea în băuturi şi în deserturi a mierii ori a îndulcitorilor naturali. Dintre aceştia, cei mai renumiţi sunt siropul de arţar, de curmale, de agave şi xilitolul, folosit la scară largă în produsele pentru igiena orală cum sunt guma de mestecat şi pasta de dinţi. Mai nou, se promovează un alt îndulcitor natural, numit stevia, obţinut dintr-o plantă din America de Nord şi de Sud.

Ouăle trebuie mâncate ziua

O altă controversă modernă a apărut pe fondul creşterii numărului tinerilor cu niveluri ridicate ale colesterolului şi cu boli cardiovasculare. Unii medici recomandă excluderea din dietă a alimentelor care sporesc nivelul colesterolului, inclusiv a ouălor. De altfel, specialiştii de la Clinica Mayo din SUA spun că o persoană sănătoasă care mănâncă un ou pe zi ar trebui să nu mai consume aproape niciun alt aliment cu colesterol în ziua respectivă. Fiindcă un ou are 213 mg de colesterol şi acoperă aproape integral doza zilnică recomandată de 300 mg pentru o persoană sănătoasă şi o depăşeşte pe cea de 200 mg pentru un bolnav de inimă sau de diabet.

Pe de altă parte însă, specialiştii Universităţii Harvard şi cei ai Fundaţiei Britanice a Inimii spun că teoriile privind legătura directă dintre consumul moderat de ouă şi nivelul crescut al colesterolului nu se confirmă.

Principalul motiv este acela că pentru cei mai mulţi dintre noi, colesterolul din ouă este metabolizat cu uşurinţă de organism, cu condiţia ca aceste alimente să fie consumate la micul dejun sau, cel mai târziu, la prânz şi niciodată seara. Astfel, doar o mică parte din colesterolul adus în corp de ouă ajunge în sânge. Un nivel crescut de grăsimi saturate (provenite din carnea grasă) şi de grăsimi trans (din uleiurile hidrogenate care se găsesc în produsele de patiserie) sunt mai nocive decât cele din ouă. Totuşi, ca să limitezi aportul de colesterol provenit din ouă, nu le mânca prăjite.

Margarină...

Încă persistă această controversă: untul sau margarina, care grăsime tartinabilă este mai sănătoasă? Dacă până nu demult răspunsul specialiştilor ar fi fost categoric: „Untul, în cantităţi limitate", astăzi ei nu mai sunt atât de fermi în a recomanda untul în defavoarea margarinei. Aceasta pentru că de câţiva ani, metodele de producere a margarinei s-au modificat.

Ea nu se mai face prin hidrogenare, procedeu prin care în compoziţia margarinei apăreau grăsimi trans, nesănătoase pentru vasele de sânge, ci prin interesterificare. Aceasta este o metodă mai puţin nocivă, spun producătorii, de a transforma uleiurile vegetale într-o variantă solidă, de uns pe pâine. În plus, în compoziţia ei au fost adăugate grăsimi „bune", de tipul acizilor Omega 3, benefici pentru inimă. Deşi nu mai contraindică margarina, nutriţioniştii spun că este de preferat să ne luăm necesarul de Omega 3 din alte surse, mai puţin controversate, cum sunt uleiul de măsline şi peştele. Margarina obţinută prin hidrogenare mai este folosită însă în industria alimentară, la prepararea produselor de patiserie, de exemplu, deci aceste dulciuri trebuie evitate, spun specialiştii.


... versus unt

Nici untul nu este o opţiune lipsită de rezerve, având un nivel ridicat de grăsimi saturate, şi ele nocive pentru inimă şi pentru vasele de sânge, mai ales în cazul persoanelor cu o predispoziţie spre boli cardiovasculare. Unii specialişti îl recomandă, datorită faptului că este un aliment integral, dar în cantităţi limitate. Iar o persoană sănătoasă îl poate consuma fără grijă atâta vreme cât limitează aportul de alte grăsimi saturate.

Specialistul nostru

Dr. Adrian Copcea
medic specialist diabet, nutriţie şi boli metabolice Cluj-Napoca

Într-un top 3 al alimentelor percepute în general ca fiind sănătoase în orice situaţie şi care ne pot face şi rău, pe primul loc ar fi cerealele. Nu toate sunt sănătoase, multe dintre ele având în compoziţie adaosuri de zahăr sau de ciocolată. În plus, persoanele care încep, dintr-o dată, să includă cerealele în dietă, pot dezvolta sindroame gazoase (balonări). Pe locul al doilea se situează migdalele şi întreaga categorie a oleaginoaselor, care conţin grăsimi nesaturate, cu efect benefic asupra organismului, dar care au o mare densitate calorică. De aceea, nu sunt indicate persoanelor obeze. De asemenea, conţinutul proteic înalt trebuie luat în calcul de persoanele cu insuficienţă renală. Pe locul al treilea sunt freshurile din fructe stoarse. Ele sunt o bună sursă de vitamina C, dar cuprind, în formă concentrată, glucide rapid absorbabile, în special fructoza. Recent s-a stabilit prin studii ştiinţifice că excesul de fructoză conduce la sindromul metabolic, la diabet de tip II şi la steatoză hepatică (ficat gras).

Variantă

Orezul brun se digeră mai uşor decât cel alb, datorită fibrelor din compoziţie.

3 alimente sănătoase care şi-au stricat reputaţia

Cartofii fierţi  sau copţi sunt bogaţi în nutrieţi

1 Cartofii

În compoziţia cartofilor se regăsesc, în cantităţi considerabile, vitaminele A şi C, dar şi minerale importante, cum este potasiul, un aliat în păstrarea sănătăţii inimii. Nutrienţii şi glucidele cu eliberare lentă fac din cartofi alimente nu doar permise, ci chiar recomandate persoanelor predispuse la îngrăşare, celor cu afecţiuni hepatice sau cu diabet. De asemenea, sucul de cartofi are acţiune diuretică şi calmantă pentru cei cu arsuri gastrice, iar cei fierţi în coajă stimulează digestia. Doar prin prăjire, cartofii devin nesănătoşi şi bogaţi în calorii. Prin urmare, specialiştii ne recomandă să-i consumăm fie fierţi, fie copţi. De altfel, prin aceste moduri de preparare termică, se inactivează o toxină care este prezentă în cartoful crud, numită solanină.

2 Uleiul de floarea-soarelui

Principalul motiv pentru care astăzi este atât de blamat uleiul de floarea-soarelui este acela că nu este rezistent la temperaturi înalte, ceea ce-l face nociv dacă este folosit pentru prăjit. De altfel, studiile arată că alimentele prăjite în ulei de floarea-soarelui, în general uleiul folosit pentru prăjire de români, se contaminează cu substanţe toxice pentru sistemul nervos central sau care favorizează apariţia cancerului. Însă dacă nu este preparat termic, uleiul de floarea-soarelui este, de fapt, un aliment sănătos. El conţine în principal acizi graşi polinesaturaţi Omega 6, alături de acizii graşi Omega 3 şi Omega 9, şi, astfel, contribuie la sănătatea cardiovasculară. Totuşi, nutriţioniştii ne sfătuiesc să-l folosim în cantităţi limitate, preferabil în salate, aproximativ o lingură (15 g) zilnic. Pe lângă grăsimi, uleiul de floarea-soarelui mai are în compoziţie vitaminele A, E, F şi K, dar şi magneziu, seleniu şi lecitină. Cea mai recomandată variantă este cea de ulei de floarea-soarelui presat la rece. Este mai închis la culoare, dar este evitat procesul de rafinare, care îi reduce din beneficiile pentru sănătate.

3 Soia

Soia şi-a pierdut reputaţia de aliment cu nenumărate valenţe nutriţionale ce menţin sănătatea organismului din cauza faptului că este una dintre plantele cele mai modificate genetic la nivel mondial. De altfel, statisticile arată că, în 2007, mai mult de jumătate din recolta mondială de soia era modificată genetic. Însă în România, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a autorizat în anul 2010 doar cultivarea porumbului modificat genetic, nu şi a soiei. Este adevărat că se pot găsi în magazine şi produse din soia importate din ţări care apelează la ingineria genetică pentru a face planta mai puternică în faţa atacului dăunătorilor. Însă pentru a evita astfel de produse, este suficient să analizeze cu atenţie eticheta, fiindcă la nivelul Uniunii Europene există obligativitatea ca orice aliment care conţine organisme modificate să fie etichetat corespunzător. Soia trebuie inclusă în dietă mai ales de femeile care au ajuns la menopauză, fiindcă are în compoziţie substanţe care pot înlocui în organism hormonii sexuali feminini, numite fitoestrogeni. În plus, soia conţine acizi graşi esenţiali Omega 3 şi proteine de calitate echivalente cu cele din sursele animale. De aceea, poate constitui alimentul de bază atunci când ţinem post.

Peştele poate conţine mercur

Şi peştele este un aliment controversat, în ciuda recomandărilor specialiştilor cu privire la consumul zilnic al acestui tip de carne. Motivul este că în apele în care trăiesc peştii există mercur, iar acest metal intră şi în corpul lor. În cazul consumului de peşte cu mercur, pot avea de suferit sistemul nervos central şi inima. Însă nu toate sortimentele de peşte conţin acest metal greu în cantităţi riscante pentru sănătate. Nutriţioniştii recomandă limitarea consumului de ton, de rechin, de peşte spadă şi de ştiucă, cele mai bogate în mercur. Acest aliment nu trebuie exclus din dietă, fiindcă peştele este carnea care se asimilează cel mai uşor în organism şi conţine acizi graşi esenţiali Omega 3, vitaminele A şi D şi minerale (zinc, iod, cupru, seleniu).

Unii nutriţionişti încă mai recomandă cel puţin un pahar cu lapte integral pe zi pentru menţinerea sănătăţii sistemului osos. Însă cercetările moderne i-au determinat pe oamenii de ştiinţă din cadrul Universităţii Harvard să spună că laptele nu este cea mai bună sursă alimentară de calciu. De altfel, laptele integral este bogat în grăsimi saturate şi, consumat în exces, ne predispune la boli cardiovasculare. De asemenea, are o concentraţie considerabilă de retinol (vitamina A), care, în mod paradoxal, poate fragiliza oasele, în loc să le întărească. În plus, unele studii recente au asociat consumul crescut de lapte cu riscul de cancer de prostată şi cu cel ovarian. Aceasta nu înseamnă însă că nu trebuie să mai bem lapte, ci că trebuie să-l consumăm cu moderaţie şi să-l alegem pe cel cu un nivel scăzut de grăsimi.

Specialistul nostru

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi
directorul Institutului de Cercetări Alimentare, Bucureşti

Trebuie să ne aprovizionăm în permanenţă corpul cu nutrienţi de calitate: enzime alimentare active (se găsesc în legume şi în fructe crude), proteine, glucide, lipide, minerale, fitochimicale (antioxidanţi şi substanţe care stimulează activitatea hormonilor umani) şi vitamine. Totuşi, aceşti nutrienţi trebuie să provină din alimente cât mai puţin prelucrate, cât mai aproape de starea lor naturală. În plus, este foarte important ca legumele şi fructele de sezon să fie din zone apropiate locului în care trăim. Cele care sunt cultivate în sistemele industriale, în sere, sunt mai sărace în special în fitonutrienţi şi în antioxidanţi. De aceea, în perioadele extrasezon, legumele de seră trebuie consumate în cantitate mai mare, pentru a compensa densitatea lor nutriţională mai scăzută.

Mit

Contrar percepţiei generale, un pahar de alcool pe zi nu este sănătos, arată cele mai recente studii.