Conf. dr. Radu Mihăilescu, psihiatru:«Românii au o robusteţe care-i ajută să depăşească problemele»

Nu ne numărăm printre popoarele cu o structură emoţională firavă, care să ne predispună la depresii şi la suicid, ne spune medicul psihiatru Radu Mihăilescu de la Spitalul de Psihiatrie „Alexandru Obregia“. Stăm însă prost la capitolul „dependenţe“ şi în special la cea de alcool, care afectează un număr tot mai mare de femei.

„Adevărul Weekend Sănătate": Aţi observat, din experienţa de aproape 30 de ani pe care o aveţi în psihiatrie, o evoluţie a bolilor psihice în România?

Conf. dr. Radu Mihăilescu: Observaţiile pe care le am sunt empirice, pentru că studii epidemiologice nu s-au făcut. Au fost unele încercări, dar sunt deficitare metodologic. Din observaţiile mele pot să spun că, în urmă cu 25-30 de ani, abia dacă întâlneam o demenţă Alzheimer la zece zile. Acum pot să întâlnesc şi cinci pe zi. Trecând la cealaltă extremă de vârstă, sunt modificări şi în domeniul psihiatriei copilului. Ne confruntăm azi cu o explozie de forme noi de autism şi incomparabil mai multe decât în trecut. De asemenea, există o creştere a numărului de cazuri de ADHD, tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie. O altă observaţie privind evoluţia bolilor psihice este legată de frecvenţa atacurilor de panică. În anii '80, pe când eram cercetător la Institutul de Neurologie şi Psihiatrie, aveam nevoie de mult timp ca să constitui un lot de 50-70 de persoane cu atacuri de panică pentru o cercetare. Acum văd câteodată şi cinci pacienţi pe zi.

De ce auzim atât de des astăzi de demenţe cum ar fi cea de tip Alzheimer?

Este foarte greu de spus din ce cauză. Poate, pe de o parte, pentru că oamenii au mai multă grijă de ei şi îşi prelungesc viaţa, aşa încât apucă să facă demenţa Alzheimer. În trecut, decedau din cauza bolilor cardiovasculare înainte ca boala cognitivă să se manifeste. Pe de altă parte, oamenii sunt mai informaţi astăzi, vin să se investigheze când au dificultăţi de memorie.

Dar în cazul atacurilor de panică? Este stresul de vină?

Se pare că anxietatea paroxistică, aşa cum mai sunt numite atacurile de panică, nu este o boală de stres. În realitate, este mai ales biologică, nu ţine neapărat de nivelul de stres dintr-o societate. De altfel, poate cu excepţia tulburărilor de adaptare (n. r. - depresie, anxietate şi tulburări de conduită), asocierile făcute cu nivelul de stres şi cu nivelul economic nu prea s-au dovedit a fi fondate. Să vă dau un exemplu: suicidul. Există o preocupare a mass-media pentru suicid, mai ales atunci când sunt implicate personalităţi. Se creează astfel o falsă impresie că ar fi crescut rata suicidului în România. Statisticile oficiale, provenite de la Institutul de Medicină Legală, arată că, în România, rata suicidului a rămas tot în zona de 14 la 100.000 de locuitori/an. Ne clasăm undeva pe la jumătatea clasamentului european. Rata suicidului este mare în ţările nordice, unde cu siguranţă nivelul de trai nu este scăzut. Cea mai mică rată a suicidului din Europa este în Grecia, iar despre ei nu putem spune că au o viaţă prea roz. Vecinii unguri au un nivel de suicid aproape dublu faţă de al nostru. Interesant este că judeţele cu preponderenţă maghiară din România, adică Harghita şi Covasna, au o rată ridicată de suicid precum cea a Ungariei, şi nu precum cea de la noi. Aceste diferenţe sugerează că avem de-a face mai degrabă cu factori genetici decât cu un anume nivel de trai.

Nu poate exista o legătură şi cu cantitatea de lumină, dat fiind că ţările nordice „văd" soarele mai puţin?

Nu. Restul ţărilor din zona mediteraneană nu au o rată a suicidului la fel de redusă precum cea a Greciei. Am avut ocazia să stau de vorbă cu doi dintre cei mai buni psihiatri greci, iar ei spuneau că religia are un rol foarte important în această rată scăzută a suicidului. Grecii sunt un popor extrem de religios, iar creştinismul priveşte suicidul ca pe un păcat. De altfel, teoria legată de lumină-depresie-suicid nu explică de ce la unguri există probleme în această privinţă. Pe de altă parte, în Peninsula Scandinavă se bea zdravăn. Wolfgang Rutz, un mare expert în sănătate mintală al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, a creat primul program antisuicid în Danemarca pornind de la această relaţie dintre alcool şi suicid.

Că tot aţi amintit de alcool, sunt dependenţele o problemă în România? Un studiu publicat anul trecut spunea că suntem pe primul loc în UE la consumul de alcool.

Dependenţa de alcool a rămas o problemă la noi. Nu ştim exact dimensiunea acestei probleme, căci multe statistici au la bază informaţii comerciale privind vânzările de alcool. Or, pentru ţările din estul Europei nu trebuie uitat şi ce-şi face omul acasă. Apare deci un consum care nu poate figura în statistica de tip comercial. Am văzut o statistică de genul acesta în care Rusia era prin treimea inferioară a clasamentului. Nimeni nu-i poate crede. În orice caz, în România, dependenţa de alcool nu are cum să fie sub 5%, care este media europeană. Eu am avansat şi procentul de 7-8%. Pe lângă dependenţă, o problemă este şi consumul abuziv de alcool. Combinaţia dintre o tulburare de personalitate şi un consum abuziv de alcool sau o dependenţă de alcool poate genera agresivitate, acte de violenţă. O creştere spectaculoasă a cunoscut în ultimii ani alcoolismul la femei, precum şi debutul consumului de alcool la vârste tot mai mici. Însă întâlnim aceste două fenomene şi în alte ţări, nu doar în România. O altă dependenţă, cu care românii nu s-au confruntat până în anul 1993-1994, este cea de droguri, care a cunoscut o explozie.

Schizofrenia este mai frecventă astăzi?

În privinţa schizofreniei şi tulburărilor delirante, lucrurile nu s-au schimbat prea mult în ultimii 20 de ani. Ele nu sunt mai frecvente. Acest lucru arată caracterul lor biologic.

Am devenit mai depresivi în ultimii ani?

Depresia majoră nu este o problemă mai mare acum decât în trecut la noi. A rămas tot în zona 5% în rândul bărbaţilor şi 9% în cel al femeilor. Tulburările depresive moderate şi uşoare sunt în creştere, pentru că apariţia lor depinde de lucrurile care se întâmplă în jurul unei persoane. Iar în ultima vreme, românilor li s-au întâmplat multe... În general, oamenii nu sunt programaţi să suporte incertitudinile. Mai degrabă suportă certitudinile cu conotaţie negativă. Or, din păcate, vremurile de criză se asociază cu mari incertitudini. Am mai observat mai multe cazuri de tulburări de adaptare de tip anxios. Grijile pe care le generează criza economică declanşează aceste tulburări. Aş spune totuşi că românii au o oarecare robusteţe care-i ajută să depăşească problemele.

Credeţi că alimentaţia joacă un rol în creşterea frecvenţei depresiei?

Sigur că da. Curele de slăbire drastice pot să favorizeze depresia. Se crede că ele privează organismul de triptofan, un aminoacid care contribuie la starea noastră de bine. Alimentaţia dezechilibrată, care nu asigură nutrienţii esenţiali pentru creier, are acelaşi efect negativ.

Ce anume ne vulnerabilizează emoţional?

În primul rând, stofa. Unii sunt mai vulnerabili decât alţii. Apoi, românii au în permanenţă senzaţia că nu sunt pregătiţi pentru anumite evenimente. Nu am înţeles de ce acceptă aşa de greu pensionarea sau de ce dramatizează atât de mult când le moare un părinte. Acestea sunt lucruri la care trebuie să ne aşteptăm, ţin de cursul vieţii. O dramă ar fi dacă un părinte îşi pierde copilul. Avem un stil de a nu ne face temele şi asta ne vulnerabilizează în plus. Pe lângă aceste lucruri, diverse vicii, cum ar fi consumul de alcool, ne expun bolilor psihice. La fel şi lupta cu ritmul biologic, în cazul tinerilor care merg la culcare la 2-3 noaptea, când organismul ar fi trebuit pus de mult în repaus, şi se trezesc mult după ora 6, când suntem setaţi să ne reluăm activităţile.  

Au românii dificultăţi în a recunoaşte că au o problemă?

Acum, mai puţin decât în trecut. S-au mai dat pe brazdă în ultimii 15-20 de ani, poate şi datorită influenţei pe care a avut-o mass-media. Oamenii îşi deschid sufletul mai uşor, lucru care era o problemă în trecut. Există acum şi ceva mai multă înţelegere decât în trecut pentru persoanele cu tulburări psihice.

Sunt oamenii înstăriţi mai fericiţi decât ceilalţi?

Nu. Starea materială nu-i scuteşte pe oameni de probleme. Nu-i plăcut să trăieşti în vremuri de criză, dar ăsta nu e singurul motiv pentru care te poţi simţi nefericit.

Constatare

Românii nu se numără printre popoarele triste, cu tendinţe depresive, dar nici printre cele mai joviale.

Curriculum Vitae

- Nume: Radu Mihăilescu
- Data şi locul naşterii: 17 iunie 1954, Iaşi
- Stare civilă: căsătorit, 4 copii
- Formare: medic primar psihiatru, doctor în medicină, supraspecializări în tratamentul toxicomaniilor şi în psihofarmacologie
- Funcţie: conferenţiar universitar, şef de secţie Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia" din Bucureşti