„Comisia oncologică este utilă în orice moment“. Ce beneficii aduce pacientului cu cancer

Practica a dovedit că şansele de supravieţuire ale unui pacient cu o boală oncologică cresc atunci când decizia de tratament este luată de o comisie formată din specialişti. Comisia oncologică se mai numeşte şi „tumor-board“ şi din ea fac parte medicul oncolog, anatomopatologul, specialistul în imagistică, radioterapeutul, medicul de specialitate - în funcţie de localizarea cancerului - şi chirurgul oncolog.

În tot mai multe afecţiuni medicale se pune problema colaborării între medici având diverse specialităţi. Pentru pacientul oncologic, stabilirea tratamentului potrivit depinde de foarte mulţi factori, de la diagnosticul corect şi precis şi până la stabilirea planului terapeutic personalizat. Pe lângă accesul la medicamente inovatoare, pentru obţinerea celor mai bune rezultate este foarte important să existe o colaborare multidisciplinară, mai ales în cazurile dificile.  

„Tumor-board înseamnă o comisie de specialişti care se ocupă de tumori. Nu de toate, ci de cele canceroase, pentru că ele reprezintă, de fapt, o problemă“, explică dr. Marinela Stănculete, director medical al Intermedicas , una dintre clinicile unde pacienţilor oncologici li se oferă posibilitatea gestionării cazului de către o comisie formată din specialişti români şi străini.

 În principiu, atunci când un om este diagonosticat cu o tumoare, nu ştie ce fel de tumoare este până nu se fac investigaţiile de analiză a celulelor, cele care pun diagnosticul de certitudine, adaugă dr. Stănculete.

„Majoritatea situaţiilor din medicină nu sunt limpezi“

Această comisie multidisciplinară nu este o invenţie românească şi a apărut din nevoia medicilor de a se consulta între ei cu privire la situaţii care nu sunt limpezi. „Şi, majoritatea situaţiilor în medicină nu sunt limpezi. Iar în ceea ce priveşte oncologia, şi aici mă refer la bolile canceroase, la terapia lor, lucrurile sunt rareori limpezi cap-coadă şi uşor de gestionat. Dincolo de gravitatea bolii, mă refer strict medical“.

Comisia este importantă pentru că aduce medicii la aceeaşi masă de discuţie în timp real, cu datele actuale ale pacientului. „Şi cu pacientul uneori şi poate fi văzut diagnosticul sau reevaluat, pentru că sunt atâtea situaţii în care diagnosticul nu este complet. De exemplu, dacă o femeie face ca examen de screening, o mamografie  şi se descoperă o formaţiune mamară să spunem - o imagine a unui sân care nu arată aşa cum ar trebui. Noi nu ştim despre acea imagine decât că este aşa cum nu ar trebui. Evident, paleta de a fi suspectă de cancer până la a nu fi suspectă de cancer este largă. Dacă suntem într-o zonă gri, în care ar putea fi, dar a putea să nu fie cancer suntem într-o situaţie în care femeia respectivă nu ştie ce să facă“.

Dacă femeia a fost trimisă de medic, ar trebui să se întoarcă cu rezultatul la cel care i-a recomandat investigaţia. Care este, cel mai adesea, medicul ginecolog sau medicul de familie, uneori, mai rar, chirurg. „Indiferent ce medic este el poate să aprecieze imaginile descrise de medicul care a efectuat mamografia - specialistul în imagistică - numai din punctul său de vedere. Şi atunci trebuie luată decizia: această anomalie de imagine trebuie urmărită şi atât, sau trebuie făcută o intervenţie pentru a obţine diagnosticul de certitudine?“

În cazul în care este recomandată puncţia, aceasta nu este o manevră neinvazivă şi uşor de făcut şi nici ieftină, astfel că decizia nu este uşor de luat ca şi cum ne-am schimba o bluză cu alta, mai spune dr. Stănculete.  Şi să presupunem că s-a făcut puncţia. „Şi rezultatele ne spun că este vorba despre un cancer mamar. Ce face atunci femeia cu rezultatul acela? Se întoarce la medicul care i-a recomandat puncţia. Ei, şi aici intervine, de fapt, problema. Pentru că medicul care i-a recomandat puncţia va avea o viziune limitată de cele mai multe ori. Şi nu ţine de persoana acelui medic, ci de natura lucrurilor. Este un medic de o anumită specialitate care se loveşte de o anumită cazuistică, cu o anumită frecvenţă, nu poate avea simultan şi expertiza şi teoretică şi practică a celorlalte specialităţi medicale de care e nevoie în gestiunea unui cancer de sân. Să spunem că e chirurg, nu va avea competenţa oncologului, a radioterapeutului. Acesta e motivul  pentru care e nevoie de tumor board pentru orice fel de patologie neoplazică.“

Dr. Eugeniu Darii, supraspecializat în chirurgia oncologică mamară la Spitalul Royal Marsden din Londra, şeful secţiei de Chirurgie a Spitalului Onco Card, afirmă că lipsa de colaborare între medici duce la decizii proaste pentru pacienţi. „Noi depistăm probleme la cazurile de cancer mamar pe care le dezbatem săptămânal în Comisia Oncologică la Onco Card. De pildă, li s-a făcut limfadenectomie axilară  - li s-au scos toţi ganglionii - când nu era cazul, puteau scăpa cu biopsia de ganglion santinelă, o procedură minim invazivă în chirurgia oncologică mamară prin care multe dintre femei pot evita extirparea completă a ganglionilor axilari“.

Potrivit specialistului, riscul de a face limfedem  - adică braţ gros - după biopsia de ganglion santinelă este 1 din 20, iar la limfadenectomie axilară este de 1 din 3 femei. „În caz de limfedem pacienta are tot braţul umflat, îi este afectată sever calitatea vieţii, nu mai poate lucra, se pensionează pe boală, pierdem forţă de muncă, noi plătim asigurările medicale ca angajaţi, producem oameni cu dizabilităţi pe bandă rulantă. Sunt foarte multe tipuri de cancer şi fiecare este diferit, se tratează diferit“, atrage atenţia acesta.

„Sunt situaţii în care nu sunt posibile anumite trepte de tratament“

Prima dată, această echipă de specialişti ar trebui să se întâlnească atunci când există diagnosticul. „În orice etapă a diagnosticului este bună. Ideal este atunci când există confirmarea de diagnostic. Numai că lucrurile sunt mai complicate de atât. Există situaţii în care, în cadrul mamografiei, se observă că acea tumoră din sân are ataşată şi un ganglion suspect şi atunci cea mai bună metodă nu este puncţia, ci o investigaţie imagistică care să investigheze eventualele metastaze sau invazii ganglionare, pentru că, dacă există metastaze, primul pas terapeutic nu este operaţia, ci chimioterapia. Şi abia apoi operaţia. De aceea spuneam mai devreme că în orice moment tumor boardul este util. Şi el va dicta ce este de făcut în acel caz particular, al acelei persoane.“

Potrivit dr. Marinela Stănculete, în clinica în care lucrează sunt destul de multe situaţiile în care cineva – fie cu o formaţiune la sân, fie cu una hepatică – vrea să ştie ce să facă cu ea, cum trebuie abordată. „Oamenii vin tocmai pentru că au auzit de noi din aproape în aproape şi vor să ştie ce să facă mai departe. Întrunim TB, se iau în discuţie caracterele imagistice, rezultatele analizelor, în acea etapă în care există o imagine suspectă şi atât. Şi se decide care e metoda cea mai potrivită de a obţine diagnosticul definitiv al bolii. După care TB se reîntruneşte. Cu aceste rezultate. Şi abia atunci poate formula diagnosticul de certitudine, de boală, de stadiu, şi recomandările terapeutice - şi aici ajungem iar la un punct delicat - care sunt, în principiu, formulate de către ghidurile internaţionale.“

Specialistul mai spune că sunt situaţii în care nu sunt posibile anumite trepte de tratament pentru acel pacient. „Fie că are contraindicaţii, are nişte boli care anulează beneficiul sau care s-ar putea decompensa în timpul unui anume tip de tratament cu citostatice şi atunci trebuie aleasă cea de-a doua cea mai bună formulă terapeutică pentru acea persoană. Asta este individualizarea. De lucrurile absolut particulare ale tumorii şi ale contextului, istoricul familial al pacientului , istoric personal . Sunt o grămadă de factori.“

În străinătate există conceptual de breast nurse, asistentă pentru sân

Dr. Eugeniu Darii, supraspecializat în chirurgia oncologică mamară la Spitalul Royal Marsden din Londra, şeful secţiei de Chirurgie a Spitalului Onco Card, afirmă că a fost impresionat de felul în care sunt trataţi pacienţii oncologici în afară. „Mi-a plăcut complexitatea cu care se abordează fiecare caz de cancer mamar. Am fost impresionat de numărul specialiştilor implicaţi în tratamentul unei paciente cu cancer de sân, cu toţii reuniţi în comisii oncologice speciale ale căror întâlniri care aveau loc săptămânal: chirurgul, chirurgul plastician, oncologul, expertul în imagistică, radioterapeutul, anatomopatologul, geneticianul, specialistul în planificarea familiei, asistenta dedicată pacientelor cu cancer mamar, breast nurse o numesc ei“.

Până ajungea pacienta la operaţie, venea de vreo cinci-şase ori la spital pentru diferite consulturi şi discuţii. „Avea inclusiv un telefon non-stop, o linie directă cu asistenta şi putea suna oricând cu întrebări. Asta încerc să aduc şi în România: conceptul „one stop clinic“, adică diagnosticul, imagistica, puncţia-biopsie cu examenul histopatologic, discuţia cazului în comisia oncologică, chimioterapia, operaţia cu biopsie de ganglion santinelă, conform indicaţiilor bine stabilite, radioterapia – toate în acelaşi loc“, conchide medicul Eugeniu Darii.