Chirurg: „O mână tăiată se replantează mai uşor decât una strivită“. Primele măsuri care trebuie luate în caz de accident cu amputaţie

Chirurg: „O mână tăiată se replantează mai
uşor decât una strivită“. Primele măsuri care trebuie luate în caz de accident
cu amputaţie

Medicii specializaţi pe microchirurgie sunt tot mai puţini

Dr. Dragoş Zamfirescu, medic primar chirurgie plastică, estetică şi microchirurgie reconstructivă, la Clinica Zetta, explică în ce condiţii şi cu ce şanse de succes poate fi replantat un membru amputat ca urmare a unui accident.

Ştiri pe aceeaşi temă

„În succesul unei replantări de segment amputat – mână, picior, ureche, nas, contează foarte mult condiţiile în care este transportat acesta. Am întâlnit destul de multe cazuri în care a fost extrem de frustrant să observ că mâna sau degetele amputate au fost transportate în condiţii improprii şi din această cauză nu au putut fi replantate“, explică dr. Zamfirescu.

Tocmai de aceea este foarte important ca oamenii să cunoască anumite condiţii de bază. „Segmentul amputat se înfăşoară într-o compresă, batistă sau prosop umezite în apă sau ser fiziologic şi se pune într-o pungă care se leagă şi totul se pune într-un alt recipient în care se află apă cu gheaţă“.

Ideea de bază este ca segmentul amputat să se păstreze la rece  - apa cu gheaţă are 4 grade Celsius) - şi să nu fie pus în contact direct cu gheaţa, întrucât ţesuturile pot să degere. „Au existat situaţii în care mâna sau degetul amputat au fost aduse complet degerate şi în aceste cazuri, indiferent cât de bine sunt reparate arterele şi venele, segmentele amputate vor muri pentru că sunt degerate. Subliniez faptul că este foarte important cum se transportă segmentul amputat“.

Intervalul de timp contează şi el

De asemenea, este esenţial intervalul de timp în care se începe replantarea şi repararea vaselor, întrucât segmentele care au mase musculare semnificative, cum este de exemplu braţul, nu pot fi replantate dacă se ajunge la spital după 6 ore de stat la temperatura camerei sau după 8 ore, deşi au fost pastrate corect, la rece, avertizează medicul.

„Muşchiul este unul dintre ţesuturile care supravieţuieşte puţin, 4-5 ore fără sânge, deoarece moare dacă nu este oxigenat. Dacă se face o replantare după 6-8 ore şi se repară artera şi vena, muşchii morţi produc nişte toxine care apoi intră în circulaţia generală prin venele reparate şi produc un şoc toxic pacientului. Au existat situaţii în care tinerii cărora li s-a încercat o replantare de braţ, au decedat la puţin timp după operaţie din cauza acestui lucru“.

Doctorii care au experienţă şi spitalele bine dotate ştiu că există totuşi soluţii pentru a prelungi perioada până la replantare, adaugă dr. Zamfirescu. „Este uneori foarte greu de decis ca un segment care arată bine, dar care a ajuns prea târziu la medic să nu fie replantat întrucât nu are indicaţie“.

După ce a ajuns la medic, în centrele de microchirurgie care fac performanţă, şansele de succes sunt destul de mari. „La segmentele amputate franc, tip ghilotină, rata de succes este foarte mare, de 95-97%. Atunci când mecanismul este mult mai brutal, precum strivirea, şansele scad semnificativ“.

În anul 2017 nu mai reprezinta o surpriza replantarea unui segment amputat nicăieri în lume. „Asta se întâmpla acum 40 de ani, însă în momentul de faţă este un lucru clasic în secţiile de microchirurgie. România însă se confrunta cu o problemă: nu mai sunt atât de mulţi chirurgi plasticieni antrenaţi în microchirurgie care să îşi dorească să facă operaţii de genul acesta şi, din păcate, în ultimii ani, a scăzut mult rata de succes în replantare. Microchirurgia este o tehnică chirurgicală foarte grea şi din păcate nu foarte atractivă pentru medici. Cei care o practică o fac evident dintr-o pasiune deosebită“.   

Cât de funcţională mai poate fi mâna după o astfel de intervenţie

„Succesul unei replantări, în momentul de faţă, nu mai este judecat după supravieţuirea segmentului din punct de vedere vascular. Succesul unui segment replantat este dat păstrarea funcţiilor sale“.

 Acesta trebuie să se mişte, degetele trebuie să simtă, părul trebuie să crească. „Şansele de recuperare sunt proporţionale cu tipul de mecanism prin care a fost amputat segmentul. Pentru mecanismul prin tăiere francă, şansele de recuperare sunt aproape de 100%. Cu cât mâna sau piciorul au fost mai strivite, cu atât recuperarea funcţională este mai redusă“.

În ce constă operaţia şi cum afectează viaaa pacientului

„În primul rând, atât segmentul amputat cât şi bontul de unde s-a făcut amputaţia trebuie curăţate, spălate şi se îndepărtează ţesuturile moarte, contaminate. După care se identifică vasele de sange, arterele, venele, nervii, tendoanele, muşchii, oasele“.

Există mai multe etape de reparare. „Întâi se fixeaza oasele, uneori în colaborare cu medicii ortopezi, după care se repară tendoanele şi muşchii. Momentul cel mai important este restabilirea vascularizaţiei, adică repararea arterelor şi venelor. Fără vascularizaţie segmentul amputat nu va supravieţui“.

Repararea arterelor şi venelor se realizează la microscop, folosind instrumente şi fire foarte fine, de către un specialist în microchirurgie. „Această etapă reprezintă cheia succesului, întrucât de acea arteră, care uneori poate să aiba 1 milimetru grosime, sau uneori chiar mai puţin, depinde succesul. Mâna sau segmentul amputat dacă nu sunt vascularizate, dacă nu circulă sânge prin ele mor, în câteva zile. Nu poate fi ascuns eşecul în aceste situaţii“.

Un alt criteriu de a evalua succesul este reluarea sensibilităţii. „Mâna trebuie să fie sensibilă, iar pacientul trebuie să primească feedback de la ea. Asta înseamnă că trebuie reparaţi şi nervii periferici, reparare care se realizează tot la microscop, cu instrumentele de microchirurgie“, conchide dr. Zamfirescu.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările