Ce factori ne pun auzul în pericol

În fiecare zi, zgomotele din marile oraşe ne fură câte puţin din acuitatea auditivă. În plus, tinerii ascultă muzică în căşti la volum maxim, ceea ce creşte riscul de surditate. Află care sunt duşmanii unui auz fin şi învaţă cum să previi problemele.

Auzul impecabil, dar şi problemele generate de afectarea acestuia îşi au sediul, în principal, la nivelul unor structuri sub formă de cili care tapetează pereţii unui segment al urechii, numit cohlee. Aceşti cili sunt receptorii sunetelor şi trimit impulsuri nervoase către creier, unde zgomotele sunt procesate. Iar lezarea lor poate duce la afectarea percepţiei sunetelor pentru totdeauna.

Unele profesii cresc riscul de surditate

Cel mai des, în cazurile în care se pierde mult din acuitatea auzului, cauzele sunt meseriile care presupun lucrul într-un mediu poluat fonic. Iar statisticile arată că surditatea apărută ca urmare a expunerii la zgomotele de la serviciu este o boală ocupaţională frecventă. Cel mai ridicat risc de surditate îl au minerii, constructorii, nituitorii, cei care lucrează în ţesătorii, în fabrici cu utilaje care produc zgomot, dar şi militarii şi pompierii. Studiile arată că până la 44% din tâmplari şi până la 49% din mineri acuză o diminuare a auzului până la vârsta de 50 de ani.

Pentru a preveni astfel de situaţii, reglementările internaţionale sunt stricte. Astfel, se prevede că, pe o perioadă de opt ore, este permis un nivel de zgomot de 80 de decibeli. Cu fiecare trei decibeli în plus, timpul de expunere la zgomot trebuie să se înjumătăţească. Astfel, pentru un zgomot de 83 de decibeli, expunerea nu trebuie să depăşească patru ore, pentru un zgomot de 86 de decibeli, timpul se reduce la două ore, iar pentru 89 de decibeli, nu trebuie să depăşească o oră. În plus, persoanele care lucrează într-un mediu poluat fonic trebuie să poarte căşti care să le ofere protecţie pe parcursul orelor de serviciu.

Muzica tare, risc de hipoacuzie

Folosirea tot mai frecventă a căştilor, mai ales a căştilor care se introduc în ureche este una dintre cauzele frecvente ale pierderii auzului în rândul adolescenţilor din ţările civilizate, arată o cercetare publicată în „Journal of Adolescent Health". Potrivit studiului american, 99,7% din adolescenţii care ascultă muzică la căşti suferă de acufene (ţiuituri în urechi) şi pot, în timp, să ajungă la lezarea serioasă a auzului. Profesorul Abbey Berg de la Universitatea „Pace" din New York, cel care a coordonat cercetarea, recomandă folosirea căştilor pentru a asculta muzică sau pentru a vorbi la telefon numai o oră pe zi, la 60% din volumul maxim, pentru a nu afecta auzul.

Infecţiile repetate pot perfora timpanul

Pe lângă degradarea receptorilor de la nivelul urechii interne, şi alte afectări ale unor segmente ale urechii pot conduce la slăbirea auzului. De exemplu, infecţiile repetate de la nivelul urechii, adică otitele. Ele determină inflamarea membranei ce căptuşeşte urechea medie şi acumularea de lichid (uneori chiar şi de puroi) în spatele timpanului. De aceea, componentele urechii interne, aflate în spatele timpanului, adică trei oscioare, nicovala, ciocănelul şi scăriţa, nu mai funcţionează normal. Prin urmare, sunetele nu mai sunt transportate corespunzător către creier şi se produce o pierdere temporară a auzului. În multe dintre cazuri, după tratarea infecţiei, simţul auditiv revine la normal. Dar există şi cazuri în care otitele pot determina o deteriorare permanentă a auzului, prin perforarea repetată a timpanului din cauza infecţiilor netratate sau tratate necorespunzător.

În cazul copiilor, «roşul» în gât şi polipii

Pe lângă otite, infecţiile repetate ale gâtului pot da probleme de auz la copii. Acest lucru se explică prin faptul că urechile sunt în legătură cu gâtul printr-un canal scurt şi îngust, numit  trompa lui Eustachio. De asemenea, inflamaţiile polipilor pot determina afectarea organelor auzului, reducând acuitatea auditivă. Dacă medicul observă că polipii devin o problemă pentru cei mici şi că inflamaţia lor este recurentă, în fiecare sezon, se recomandă îndepărtarea acestora pe cale chirurgicală.

Fumatul alterează perceperea sunetelor

Studii efectuate la Universitatea Yale au demonstrat că fumătorii dependenţi percep mai greu sunetele comparativ cu persoanele care nu fumează.
De data aceasta, problema nu se află la nivelul urechii, ci la nivel cerebral, acolo unde ar trebui să se interpreteze impulsurile nervoase transmise de ureche. Mai exact, fumătorii au mai multă materie albă, substanţă cerebrală ce realizează comunicarea între sistemul nervos periferic şi creier, iar persoanele cu o cantitate crescută de materie albă au probleme în a percepe sunetele, explică oamenii de ştiinţă. Expunerea prelungită la nicotină stimulează eliberarea de acetilcolină, un neurotransmiţător care, la rândul lui, creşte nivelul de materie albă şi împiedică percepţia sunetelor.

Îmbătrânirea conduce la o deteriorare fiziologică

Auzul începe să se deteriorareze imediat după naştere. Atunci începe degradarea cililor şi a terminaţiilor nervoase ce receptează sunetele şi le transmit către creier. Acest proces se petrece în funcţie de stilul de viaţă al fiecăruia dintre noi. Dar, în jurul vârstei de 50 de ani, majoritatea adulţilor raportează că au pierderi de auz care-i deranjează. Mai mult, după 60 de ani, anumite porţiuni ale urechii interne devin imobile, ceea ce împiedică vibraţia lor şi, deci, transmiterea semnalelor sonore către creier.

Igiena corectă a urechilor este importantă

Un factor important în menţinerea acuităţii auditive este şi păstrarea corectă a igienei urechilor. Specialiştii spun că pentru a curăţa urechile este nevoie doar de apă, de săpun şi de un pansament igienic sau de colţul unui prosop. Se curăţă doar zona pavilionară a urechii. Tocmai pentru că pot pătrunde adânc în ureche, beţişoarele sunt total nerecomandate. Folosindu-le, împingem cerumenul mai adânc în canalul auditiv şi riscăm să lezăm membrana subţire a timpanului. De asemenea, medicii specialişti ORL recomandă să nu direcţionăm jetul de apă de la duş direct în ureche, deoarece presiunea apei poate avea efecte nocive asupra urechii medii şi urechii interne.

Specialistul nostru

Cezara Danciu
medic specialist ORL  Spitalul Colţea

Înainte de a face testele specifice pentru a depista deficienţele de auz este necesar un control ORL pentru a exclude acele afecţiuni care pot fi tratate şi care pot avea drept efect hipoacuzia. Dacă nu există astfel de afecţiuni, se trece la testarea auzului prin audiograma tonală şi vocală. Prima testează capacitatea persoanei de a auzi anumite sunete, iar cea vocală verifică înţelegerea cuvintelor. În funcţie de rezultatele audiogramei, mai pot fi necesare teste suplimentare care pot depista cauzele exacte ale diminuării acuităţii auzului. Astfel de examinări sunt impedansmetria, care verifică starea membranei timpanului şi măsoară volumul de aer din urechea medie, şi timpanograma, prin care se măsoară durata necesară preluării sunetelor din aer, rigiditatea timpanului şi a oaselor mobile din urechea internă.

Cifră

Trei români dintr-o mie au auzul mai mult sau mai puţin afectat.