Cauzele pentru care apare dificultatea la înghiţire. Investigaţiile imagistice care pun în evidenţă disfagia

Efortul depus în procesul de înghiţire a alimentelor sau a lichidelor poate fi semnul unei afecţiuni medicale numită disfagie. Cauzele ei sunt multiple, iar printre complicaţii se numără malnutriţia, problemele şi infecţiile căilor respiratorii.

„Dificultatea la înghiţire, denumită în termeni medicali disfagie, semnifică depunerea unui efort  în procesul de înghiţire a alimentelor sau a lichidelor“, explică dr. Adelina Popescu, medic specialist gastroenterolog la Clinica DigestMed.

Disfagia poate fi asociată şi cu durere, simptom denumit odinofagie, adaugă medicul specialist. „Ocazional, dificultatea la înghiţire apare şi când alimentele nu sunt bine mestecate sau sunt înghiţite prea repede. Însă, persistenţa disfagiei poate indica o problemă medicală serioasă.

Cum se manifestă

Incapacitatea sau durerea la înghiţire, senzaţia impactării alimentelor în gât sau în spatele sternului, răguşeala, regurgitaţiile, arsurile frecvente sau senzaţia de „nod în gât“ , scăderea involuntară  în greutate, tusea şi evitarea unor alimente care sunt tot mai greu de înghiţit sunt tot atîtea manifestări ale disfagiei.

Dacă simptomele persistă sau se instalează brusc este necesar să mergem la medic. Cauzele pentru care apare această dificulate pot fi esofagiene sau orofaringiene. „Disfagia esofagiană este definită de senzaţia de impactare a mâncării preponderent retrosternal. Există o serie de afecţiuni şi condiţii care pot da această senzaţie“, mai spune medicul.

Printre acestea se numără achalazia, adică atunci când sfincterul esofagian interior nu se relaxează cum trebuie pentru a face loc alimentelor să pătrundă în stomac, acestea revenind în gât; spasmul difuz esofagian caracterizat prin generarea multiplelor contracţii haotice la nivelul acestei porţiuni; stricturi esofagiene care pot fi determinate de ţesut fibros sau tumori care pot bloca trecerea alimentelor.

Mâncarea care nu este bine mestecată sau obiectele înghiţite accidental pot bloca esofagul şi pot fi o cauză a disfagiei. „Alte cauze pot fi boala de reflux esofagian care poate provoca leziuni severe la nivelul mucoasei, urmate de fibrozarea ţesutului şi îngustarea diametrului esofagian; radioterapia, utilizată frecvent în tratamentul cancerului,  care poate determina inflamarea esofagului şi, ulterior, fibrozarea lui; esofagita eozinofilică şi sclerodermia“, adaugă specialistul.

Disfagia orofaringiană poate fi determinată de anumite afecţiuni care slăbesc muşchii gâtului, făcând dificilă înaintarea alimentelor din gură în gât şi apoi în esofag, sau de anumite formaţiuni care pot bloca această cale.

„Cateva cauze ale acestui tip de disfagie pot fi bolile neurologice, precum scleroza multiplă, distrofia musculară, boala Parkinson; leziunile neurologice precum accidentele vasculare cerebrale; diverticulul faringian – un mic sac situat la nivel faringian ce poate colecta resturi alimentare şi poate bloca înghiţirea sau cancerul cu originea în diferite ţesuturi de la acest nivel, poate obstrucţiona calea alimentelor“.

Bătrânii şi pacienţii cu probleme psihice – cei mai afectaţi         

Categoria de vârstă predispusă apariţiei dificultăţilor la înghiţire sunt bătrânii, ei dezvoltând frecvent probleme neurologice care asociază şi această complicaţie. „O altă categorie de pacienţi sunt cei cu probleme psihice care înghit diferite obiecte ce se pot bloca în esofag sau pot ingera substanţe caustice care inflamează şi fibrozează ţesuturile, ajungând până la disfagie totală atât pentru lichide, cât şi pentru solide“.

Complicaţii ale disfagiei pot fi malnutriţia, scăderea în greutate, deshidratarea sau problemele respiratorii precum şi infecţii de căi respiratorii superioare sau pneumonie.

Diagnosticul cauzelor dificultăţii la înghiţire se bazează pe investigaţii imagistice. Acestea sunt:

Radiografia cu substanta de contrast în care pacientul bea o soluţie cu bariu şi apoi este expus radiaţiilor X; se evidenţiaza bine traiectul esofagului şi eventualele obstacole.

Endoscopia digestivă superioară, în care se introduce un tub flexibil cu o cameră de filmat în vârf pe calea alimentelor şi se poate vizualiza direct şi în timp real orice modificare la nivel oro-faringian, esofagian, gastric sau duodenal. „Este utilă atât în diagnostic, cât şi în tratament, oferind posibilitatea îndepărtării corpilor străini sau dilatării stenozelor“.

Fibroscopia optică face parte din evaluarea ORL şi se realizează printr-un tub rigid sau flexibil care are, de asemenea, o cameră video ce permite vizualizarea directă a leziunilor şi îndepărtarea corpilor străini de la nivel oro-faringian.

Monometria esofagiană în care se inseră în esofag un mic tub cu electrozi prin care se masoară presiunea contracţiilor musculare. Este utilă în diagnosticarea achalaziei sau a spasmului difuz esofagian.

Examinarea tomografică sau prin RMN oferă detalii asupra organelor şi ţesuturilor şi este util, în special, în aprecierea extensiei tumorilor şi în stadializarea lor.

În ce constă tratamentul     

Tratamentul disfagiei variază în funcţie de cauza determinantă. În cazul corpilor străini, aceştia se extrag endoscopic sau chirurgical. Stricturile esofagiene determinate de ţesut fibros se pot dilata prin intermediul endoscopiei digestive superioare. În cazul achalaziei, diverticulilor esofagieni şi tumorilor se aplică tratament chirurgical. „Dificultatea la înghiţire asociată bolii de reflux gastroesofagian poate fi ameliorată după administrarea medicamentelor antiacide, iar spasmul difuz esofagian se poate diminua cu medicamente care inhibă contracţiile esofagiene“.

„În toate tipurile de tulburări la înghiţire dieta este foarte importantă. Se recomandă dieta preponderent lichidiană, cu alimente pasate, cu mese mici şi dese, evitându-se deshidratarea şi malnutriţia“, conchide medicul.