Capat de linie: la azil sau la caminul-spital

Mihai P., isi asteapta de sase luni fiica sa vina sa-l ia acasa. La 70 de ani, batranul este orb si are un picior amputat aproape de genunchi, dar in spital a ajuns fara proteza. Fiica l-a internat,

Mihai P., isi asteapta de sase luni fiica sa vina sa-l ia acasa. La 70 de ani, batranul este orb si are un picior amputat aproape de genunchi, dar in spital a ajuns fara proteza. Fiica l-a internat, acum cateva luni, la "Sf. Luca". Spitalul e una dintre cele doua institutii de profil din Bucuresti. Conform procedurilor, trebuia sa-l externeze dupa doua saptamani. Batranul sta in varful patului si este atent la orice miscare din jurul sau. Ii este greu sa accepte ca a fost abandonat de aceea pe care a crescut-o si a dus-o la scoala. Imbracat cu lucruri ponosite si cu ciotul infasurat intr-un ciorap, batranul incepe sa-si depene povestea vietii. Ne spune ca avea o garsoniera pe care i-au vandut-o fiica si concubinul acestuia. "M-a batut barbatul ei si de-aia am orbit. Ma lovea numai in cap. Dupa aia ma trimetea la cersit. Pana la urma, m-am lasat convins si am vandut casa. Fata si-a luat un apartament cu doua camere in Salaj. M-a luat si pe mine cu ea, numai ca-si gasise pe altul si ma uita in casa 2-3 zile, singur, fara mancare. Eu, orb, nu puteam sa ma descurc si sufeream de foame, rugandu-ma sa-si aduca aminte si sa mai treaca si pe la mine", se plange batranul. Totusi, Mihai P. zice "da' mi-e dor de ea s-o vad, s-o vad ce mai face". Batranul mai spune ca i-ar fi de mare folos daca si-ar primi macar pensia, dar buletinul i-a ramas la fata si crede ca ea ii confisca banii pe care ar trebui sa-i primeasca dupa o munca de 41 de ani. Ca Mihai P. sunt zeci sau chair sute de batrani abandonati prin spitale. Unii au fost escrocati de familie sau de persoane "binefacatoare" si au ramas fara case. Altii se interneaza pentru a avea macar ce manca. Din ce in ce mai des, spitalele se confrunta cu o noua problema, la fel de grava. In cazul in care bolnavul moare in unitatea medicala, nimeni din familie nu vrea sa plateasca inmormantarea. Asa ca si aceasta obligatie revine tot spitalului, unitatea care in ultimii ani a devenit institutie de protectie sociala. In cazul abandonului batranilor nu se implica nici o autoritate. Nimeni nu obliga familia sa poate de grija unui varstnic fara aparare. La polul opus se situeaza familiile care vor sa-si ingrijeasca rudele bolnave. Cum nu-si permit sa-si lase serviciul pentru a avea grija de parinte sau bunic, una dintre alternative ar fi sa-i interneze intr-un azil. In Capitala, toate locurile din cele cateva camine de batrani care aprtin de Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap (SSPH) sunt deja ocupate. Fiecare asistat trebuie sa plateasca lunar din pensie 1.400.000 lei. Daca nu are nici pensie si nici rude, banii vin de la stat. "Ar fi bine sa va duceti sa depuneti dosarul la inspectorat", spune un batranel simpatic. "Aicea, paturile se elibereaza ca la Academie, cand moare unul dintre noi", continua el pe un ton glumet. Il intreb de cand este la camin. "De vreo 7 ani. Nu mai puteam sta acasa, ca nu mai sunt in stare sa am grija de mine. La camin, de bine de rau, mananc la ore fixe si nu mai imi chinui copiii, care faceau cu randul sa treaca pe la mine". La centrele de ingrijire a persoanelor varstnice, conditiile nu sunt nemaipomenite. In saloane sunt de la 4 pana la 10-12 paturi. Multe dintre cladiri ar avea nevoie de renovari, dar nu se gasesc bani. Conditii mai bune, chiar de lux sunt in caminele "particulare". La iesirea din Bucuresti, in comuna Popesti-Leordeni, o fundatie norvegiana a ridicat un azil de batrani. La "Sfanta Maria", fiecare camera are doua paturi. Geamurile sunt de termopan, gresie pe jos, totul sclipeste de curatenie. Batranilor le poarta de grija maicute franciscane. La azil nu sunt admise decat persoanele sarace, de peste 70 de ani, fara copii si fara boli grave. Pentru intretinere, batranilor li se retine 80 la suta din pensie. Acestia trebuie sa aiba domiciliul stabil in Bucuresti. Dar, si la acest azil, toate locurile sunt ocupate.