Cancerul de ovare ucide în tăcere

Prima cauză de deces prin cancer genital, cancerul ovarian este una dintre cele mai agresive tumori maligne. La statisticile sumbre contribuie lipsa unui test de screening care să descopere boala timpuriu.

Majoritatea femeilor au auzit de cancerul de sân şi de col uterin, dar puţine ştiu de pericolul pe care-l reprezintă cancerul de ovar sau cel de endometru. Cancerul ovarian afectează femeile adulte, mai ales după menopauză. Sunt mai expuse riscului de a face boala femeile cu istoric familial de cancer ovarian şi de sân. Cauzele nu sunt clare, dar una dintre ele pare a fi chiar ovulaţia, funcţia ovariană cu reglaj de ceasornic.

Sarcina oferă protecţie

În fiecare lună, ovarul eliberează un ovul, proces însoţit de lezarea epiteliului ovarian. Pentru a vindeca această leziune, celulele locale se înmulţesc, iar în timpul acestei diviziuni pot apărea şi defecte la nivelul ADN-ului. În timp, lună de lună şi an de an, aceste defecte se agravează, putând duce la apariţia şi la dezvoltarea unor celule anormale.

Mecanismul nu este pe deplin elucidat, dar explică faptul că boala este mai rară la femeile care au primit anticoncepţionale şi la cele care au avut copii, ele având, deci, o ovulaţie discontinuă. Un alt factor care poate să favorizeze apariţia şi dezvoltarea tumorilor ovariene este terapia de substituţie cu estrogeni. Acest lucru se întâmplă pentru că celulele tumorale ce provin din ţesut normal prezintă receptori pentru aceşti hormoni.

Simptomele, tardive şi  nespecifice

Dimensiunile reduse ale ovarelor (2-3 centimetri), dar şi numeroasele manifestări ce însoţesc intrarea la menopauză fac ca boala să evolueze, de multe ori, neobservată. Simptomele sunt nespecifice: mărirea abdomenului, senzaţia de balonare, constipaţia sau diareea şi sângerările vaginale.

De multe ori, aceste manifestări apar atunci când tumoarea este suficient de mare încât să apese pe zonele învecinate.
Formaţiunile tumorale mari pot fi depistate prin examinare pelviană şi abdominală, în cadrul consultului ginecologic.

Se vede la ecografia endovaginală

Tumorile mici pot fi descoperite doar cu ajutorul tehnicilor imagistice, precum ecografia endovaginală sau tomografia computerizată. Studiile americane au arătat că doar una din 1.000 de formaţiuni depistate prin ecografie endovaginală este malignă (adică prezintă pericol de a se răspândi în organism), de aceea tehnica nu se foloseşte ca screening.

Diagnosticul de certitudine se pune prin examinarea  la microscop a fragmentului de ţesut suspect, recoltat prin deschiderea abdomenului sau prin incizii de mici dimensiuni (laparoscopie) în peretele abdominal.

Tratamentul, chirurgical

Tratamentul cancerului ovarian este în primul rând chirurgical şi depinde considerabil de stadiul în care se depistează tumoarea. Medicul va elimina ovarele, iar dacă tumoarea s-a extins şi la organele vecine, se poate impune şi scoaterea lor (uter şi trompe uterine, de exemplu).

De obicei, intervenţia chirurgicală este urmată de cure de chimioterapie, pentru a distruge toate celulele tumorale răspândite în organism şi pentru a preveni recidivele. Dacă boala se depistează în stadii avansate, se urmăreşte doar creşterea calităţii vieţii pacientei şi a perioadei de supravieţuire.

Specialistul nostru
Dr. Dana Lucia Stănculeanu
medic primar oncologie
Institutul Oncologic Bucureşti

Pentru cancerul ovarian, screeningul nu este considerat eficient. Totuşi, sunt eficiente examenul clinic ginecologic (examinarea pelviană), ecografia pelviană şi cea transvaginală, precum şi determinarea markerului tumoral CA 125. Aceste examene sunt recomandate femeilor cu factori de risc:

infertilitatea, nuliparitatea (lipsa sarcinilor), antecedente familiale de cancer mamar, ovarian, de colon etc. Pentru segmentul de populaţie cu antecedente familiale se recomandă efectuarea de teste genetice, respectiv determinarea BRCA1 şi BRCA2.

Se aproximează că 2% din femei au risc de a dezvolta cancer de ovare pe durata vieţii. Dacă însă o femeie are o rudă de gradul întâi cu cancer ovarian (mamă, fiică sau soră), riscul de apariţie a cancerului creşte la 25- 50%.

Supravieţuire

Descoperită în stadiul 1, boala are o rată de supravieţuire la 5 ani de 90%.