CAMPANIE „Tu ştii ce mănânci?" Care este cea mai sănătoasă carne

Carnea roşie, adică dea de porc şi de vită, este bună doar cu moderaţie, spun nutriţioniştii. O opţiune mai sănătoasă este cea albă, categorie din care fac parte puiul, curcanul şi peştele.

Carnea, indiferent de tip, este cea mai importantă sursă de proteine cu valoare biologică înaltă („complete"). Spre deosebire de proteinele vegetale, cele din produse animale conţin toţi cei 9 aminoacizi esenţiali - pe care organismul uman nu-i poate produce şi trebuie asiguraţi din alimentaţie. Aceşti aminoacizi joacă un rol foarte important pentru sinteza anumitor substanţe din organism, cum ar fi hormonii tiroidieni, serotonina (un neurotransmiţător care ne conferă o stare de bine), etc. Proteinele vegetale sunt considerate a fi „incomplete", pentru că din ele lipsesc unul sau mai mulţi aminoacizi esenţiali. Din acest motiv, vegetarienii trebuie să fie atenţi să-şi asigure un aport optim de aminoacizi de acest tip.

Citeşte şi:
Au fost descoperite două noi grupe de sânge

Vitamina B12, doar în produsele de origine animală

Pe lângă aminoacizii esenţiali, carnea este importantă şi prin mineralele şi vitaminele pe care le conţine: fier, zinc, acid folic, magneziu, vitamine din grupul B, etc. Cu excepţia vitaminei B12, pe care o găsim doar în produsele de origine animală, ceilalţi nutrienţi se găsesc şi în vegetale. Însă unii dintre ei, cum ar fi fierul, sunt asimilaţi mai bine din carne şi din produsele derivate. Din toate tipurile de carne, peştele conţine cea mai redusă cantitate de fier. Vitamina B12 este esenţială pentru buna funcţionare a sistemului nervos şi intervine în procesul de maturizare a globulelor roşii. Carenţa duce la apariţia anemiei.

Absenţa proteinelor din alimentaţie produce tulburări de creştere în cazul copiilor, scade rezistenţa la infecţii, provoacă anemie şi scade rezistenţa fizică şi intelectuală.

Carnea albă are mai puţine grăsimi

Există două categorii principale de carne: albă şi roşie. Din prima fac parte carnea de pui, de curcan, peştele şi fructele de mare. Principalul atu al acestui tip de carne este conţinutul mai mic în grăsimi, comparativ cu cea roşie.

Carnea de curcan conţine mai multe proteine decât cea de pui. 100 g de piept de curcan conţin 25 g de proteine, aceeaşi cantitate de piept de pui - 20 g de proteine. Un alt motiv pentru care ar trebui să preferăm carnea de curcan celei de pui este aportul mai mic de calorii: 110 la 100 g, faţă de 140 la aceeaşi cantitate de carne de pui (ambele fără piele, care conţine mult colesterol).

Carnea de peşte este cel mai uşor de digerat dintre toate tipurile de carne şi este o sursă bogată în fosfor, potasiu, iod şi fluor. Pe lângă acestea, peştele gras în special conţine o cantitate importantă de acizi graşi esenţiali Omega 3, despre care se ştie cu certitudine astăzi că sunt importanţi în prevenţia bolilor cardiovasculare prin efectul de reducere al nivelului colesterolului „rău" pe care îl au.

Carnea roşie, bună cu moderaţie

Vita, porcul şi mielul au carne roşie, care este bogată în grăsimi saturate. Consumate în exces, acestea cresc riscul apariţiei bolilor de inimă. Carnea roşie a fost asociată şi cu cancerul, în special de colon, pancreas, stomac şi esofag. Cel mai recent studiu în acest sens, publicat în luna martie de cercetătorii Universităţii Harvard, susţine că „un consum mai crescut de carne roşie creşte semnificativ riscul de boli cardiovasculare şi mortalitatea prin cancer".

O jumătate de kilogram pe săptămână, permis

Aceasta nu înseamnă neapărat că ar trebui să evităm cu desăvârşire carnea roşie. Potrivit recomandărilor internaţionale, ar trebui să consumăm cel mult 70 g de carne roşie pe zi sau 500 g pe săptămână pentru a evita îmbolnăvirile. Nutriţioniştii ne sfătuiesc, de asemenea, să optăm pentru carnea slabă de porc şi de vită. Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti, recomandă carnea provenită de la animale crescute ecologic sau de curte, dar neapărat inspectate sanitar-veterinar. Verificarea avizului este foarte importantă, pentru că România este printre puţinele ţări din Europa în care încă se mai înregistrează cazuri de trichineloză.

Consumul de carne de vită are însă un avantaj: ea conţine o grăsime bună, numită acid linoleic conjugat, care ajută la arderea grăsimilor şi împiedică depunerea acestora pe abdomen.

Află ce risc ai să suferi un atac cerebral

Organele au mult colesterol...

Preparatele pe bază de organe se digeră greu şi conţin cea mai mare cantitate de colesterol „rău". În plus, „ficatul, rinichii, splina sau burta sunt bogate în purine, contraindicate suferinzilor de hiperuricemie-gută. Organele conţin şi grăsimi saturate în cantităţi semnificative", spune prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi.

... dar au şi câteva atuuri

Totuşi, consumul de organe are şi un avantaj: fiind bogate în fier, previn anemia feriprivă. Ficatul îndeosebi este indicat cu precădere gravidelor şi femeilor care alăptează. Acest organ este şi o sursă excepţională de retinol, o formă activă a vitaminei A, esenţială pentru vedere şi pentru tinereţea şi strălucirea tenului, mai precizează specialistul.

Mezelurile conţin conservanţi şi sare în exces

Şunca, salamurile, cârnaţii, crenvurştii şi toate celelalte produse procesate din carne sunt considerate de nutriţionişti mai nocive decât carnea neprocesată. Cele două categorii de produse au aceeaşi cantitate de grăsimi, însă carnea procesată conţine de regulă coloranţi, conservanţi şi sare (adeseori în cantitate foarte mare) care, teoretic, o fac mai nocivă decât pe cea neprocesată. Însă şi carnea din măcelării conţine adeseori sare în exces şi amidon peste limita admisă. Un raport al ANPC dat publicităţii cu mai puţin de două luni în urmă susţinea că peste 40% din carnea de pe piaţa românească ar fi injectată de producători cu apă şi sare pentru ca aceasta să cântărească mai mult şi să-şi păstreze aspectul proaspăt.

Crenvurştii, cei mai nocivi

Dintre toate mezelurile, crenvurştii şi parizerul, foarte populare la noi, sunt cele mai periculoase pentru sănătate. „Multe dintre aceste produse sunt preparate din MDM- carne dezosată mecanic, dar varianta cea mai ieftină, care conţine puţină carne şi multe pieliţe, ciocuri, oase, zgârciuri şi gheare. De multe ori, ingredientele de pe eticheta unui parizer de porc, de exemplu, încep cu şoriciul, şi nu cu carnea de porc", precizează profesorul Mencinicopschi. La aceste ingrediente se adaugă adeseori conservanţi, coloranţi şi arome artificiale.