Biserica respinge, iar psihiatrii trateaza delirul mesianic

explica prof. dr. Florin Tudose, psihiatru la Spitalul Universitar din Capitala

In pragul marilor evenimente religioase, anumite persoane pot face gesturi necugetate din dorinta de a-si dovedi credinta. Prof. dr. Florin Tudose, seful sectiei de psihiatrie de la Spitalul Universitar din Capitala, ne-a oferit mai multe amanunte despre delirul mesianic. - Ce este delirul mesianic? - Acesta face parte din categoria delirurilor mistice, in care pacientul, fara nici o legatura cu realitatea, crede ca are o misiune deosebita de indeplinit prin care va schimba, in principal, destinul celor din jur sau al intregii omeniri. Individul respectiv se crede omnipotent, este convins ca in ideile sale are dreptate. De multe ori, delirul mesianic este dublat de un delir de grandoare, de convingerea ca el are capacitati fizice si intelectuale deosebite. Apare ca o manifestare a unor boli psihice, in special la tulburarile din grupa schizofreniilor. Se intalneste la personalitati dizarmonice, cu predilectie la personalitatile de tip paranoiac. Istoria cunoaste o serie de mistici asa-zis reformatori, care incercau sa-si impuna ideile. Ei considerau ca aceasta este adevarata si singura cale spre credinta. Caracteristic pentru acest delir mesianic este ca indica o cale presupusa a fi unica. - Cat de frecvente sunt astfel de manifestari? - In toate perioadele care sunt marcate de mari evenimente religioase, cum ar fi Pastele la crestini sau Ramadamul la islamici, aceste persoane intra intr-o adevarata efervescenta deliranta. Ei se identifica cu marile figuri ale religiei si se decompenseaza mai usor. In aceasta perioada apar tot felul de profeti, propovaduitori, care incearca sa-si racoleze adepti care au un sentiment religios exacerbat. - Ce se intampla cu bolnavii in aceasta perioada? - Devin mult mai activi in ceea ce propovaduiesc. Incearca sa-si arate puterile supranaturale prin automutilare, deoarece cred ca sunt feriti de rani sau boli. De ranit nu ii raneste pe cei care i se alatura, dar ii pot atrage in tot felul de experiente fizice inedite si periculoase, daca acestia sunt dispusi sa-i urmeze. Le poate cere, de exemplu, sa posteasca excesiv sau sa sara de pe un bloc, convingandu-i ca pot zbura. - Sunt astfel de personalitati si in politica noastra? - Delirul personalitatilor din lumea politica aduce foarte mult cu cel mesianic. Si aceste persoane se descriu pe ei ca unici salvatori, lideri locali sau regionali, ca luptatori neinfricati si nepereche cu fortele raului, mafie sau alte etnii. Chiar se declara tribuni. Acest gen de personalitati incearca, in virtutea acestor idei pe le au despre ei insisi, sa se impuna in prim plan cu orice pret. Necazul este ca aceste persoane sunt impenetrabile la argumentele logicii formale si se iau pe ei insisi ca unic argument. - Tratament exista? - Nu sunt prea multe sanse de izbanda in astfel de cazuri. Acesti oameni nu trebuie urmati in aceasta deformare extrema a realitatii. Instrumentul de masura pentru cei din jur, in aceste situatii, este bunul simt. De altfel, delirul mesianic este un domeniu in care pentru a aprecia cat de mare este dezacordul cu realitatea sau cu credinta, medicul trebuie sa colaboreze cu un preot. Biserica Ortodoxa respinge cu fermitate manifestarile de acest fel. Biserica stie ca nu exista miracole la tot pasul si prooroci in fiecare cartier. Un sentiment religios are orice om normal, dar in aceste cazuri este vorba de o lume a fantasmelor religioase.