Antibioticele nu-şi mai fac efectul cum ar trebui. Cine sunt vinovaţii

Antibioticele nu-şi mai fac efectul cum ar
trebui. Cine sunt vinovaţii

România este pe locul întâi în Europa la consumul de antibiotice fără reţetă FOTO: Shutterstock

Românii sunt printre cei mai mari consumatori de antibiotice din Europa, cu sau fără o reţetă de la medic. Obiceiul de a lua astfel de medicamente chiar şi atunci când nu este cazul, asociat cu un consum crescut de produse provenind de la animale tratate cu antibiotice, va face ca, în curând, tratamentele antibacteriene existente pe piaţă la ora actuală să nu-şi mai facă efectul, estimează specialiştii.

Ştiri pe aceeaşi temă

România se află pe locul al patrulea în Europa la consumul de antibiotice, potrivit unui studiu sociologic publicat în mai 2011 de Gfk Healthcare. Peste 50% din cei intervievaţi atunci urmau un tratament cu antibiotice şi aproape jumătate din aceştia au recurs la cel puţin două cure cu antibiotice în ultimul an.

Un alt studiu publicat în 2012 în revista „The Lancet“ a scos la iveală că, de fapt, România este pe primul loc în Europa la consumul de antibiotice fără reţetă. Ceea ce înseamnă că o foarte mare parte din români folosesc antibioticele pe post de panaceu.

Aceste practici, asociate cu folosirea neraţională a antibioticelor preventiv la animale, conduc la creşterea numărului de bacterii rezistente la orice fel de tratament în mediul înconjurător.

Produsele de origine animală cu urme de antibiotice, o problemă

Prin consumul de carne de la animale care au fost tratate cu antibiotice, în organismul nostru pătrund gene rezistente. Acesta este unul dintre motivele pentru care rezistenţa la antibiotice ia amploare la nivel mondial. De asemenea, şi consumul de lapte sau de brânză de la animale tratate cu antibiotice poate determina rezistenţa la astfel de medicamente, avertizează Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în raportul „Combaterea Rezistenţei la Antibiotice prin Controlul Hranei“.

Potrivit OMS, una dintre cele mai mari probleme este utilizarea antibioticelor în scop profilactic, adică nu în cazul animalelor bolnave, ci în vederea prevenirii îmbolnăvirilor. De altfel, în ultimii ani, oamenii de ştiinţă au raportat o creştere dramatică a numărului de infecţii rezistente la antibiotice. Ei cred că, în câţiva ani, se vor epuiza toate posibilităţile de tratament al infecţiilor bacteriene.

„Dacă nu avem dovezi bacteriologice, microbiologice că o infecţie e generată de un germene sau altul, trebuie să folosim ghidurile de practică. Acestea sunt ca regulile de circulaţie. Ne spun cum să mergem în siguranţă, fără să facem accidente şi, la infecţii, eşecurile terapiei cu antibiotice pot avea consecinţe foarte grave“, a explicat conf. dr. Craiu.

Pacientul, principalul vinovat

„Pacienţii solicită adesea tratament cu antibiotice atunci când nu este nevoie de el şi uneori chiar specifică: «cele mai noi, cele mai puternice», ceea ce, în domeniul terapiei antibiotice, este pe dos de cum ar trebui să fie, cel puţin în infecţiile care se îngrijesc la domiciliu“, lămureşte conf. dr. Gabriel Popescu, autorul Ghidului Angelescu de Terapie Antimicrobiană 2012, singura publicaţie din România care acoperă această tematică.

Din cauza unei utilizări excesive şi nu rareori eronate, în ultimii ani s-a constatat răspândirea accelerată a bacteriilor rezistente la antibiotice. Tratamentul cu un antibiotic inactiv, ineficient, nu facilitează vindecarea infecţiei, dar, în schimb, generează efecte adverse, selectează bacterii rezistente din flora microbiană a organismului uman şi facilitează apariţia unor infecţii cu alt tip de germeni, a explicat specialistul în cadrul evenimentului „Să ne protejam antibioticele!“, organizat de Houston NPR.

Un exemplu în acest sens este diareea postantibiotică, determinată de Clostridium difficile, un microorganism care face parte din flora naturală a organismului, dar care, în urma consumului iraţional de antibiotice, se întoarce împotriva noastră.

Şi farmaciştii sunt vinovaţi

În multe cazuri, farmaciştii pun pe primul plan interesele economico-financiare şi nu interesele comunităţii de a limita consumul de antibiotice şi, implicit, rezistenţa bacteriană faţă de acestea, susţine conf. dr. Popescu.

Şi, nu în ultimul rând, poate fi considerat vinovat şi medicul, ca prescriptor. Fiindcă de multe ori apar erori în practica medicală curentă fie la nivelul diagnosticului, fie la prescrierea tipului de antibiotic, la precizarea dozei sau  modului şi ritmului de administrare. Prea puţini medici realizează antibiograma, testul necesar pentru depistarea antibioticelor la care bacteria respectivă este sensibilă.

Consecinţe grave în cazul infecţiilor la copii

Cele mai mari probleme în ceea ce priveşte tratarea iraţională a infecţiilor se întâlnesc în cazul copiilor, atrag atenţia specialiştii. „Este foarte posibil ca un doctor începător sau un doctor experimentat, dar foarte obosit, după N pacienţi văzuţi în aceeaşi zi, să evalueze mai pesimist decât este situaţia în realitate. În pediatrie, tendinţa de a exagera severitatea afecţiunii este ceva mai mare decât în faţa unui pacient adult“, a subliniat conf. dr. Mihai Craiu, medic pediatru cu supraspecializare în pneumologie pediatrică, de la Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului „Alfred D. Rusescu“ din Bucureşti.

O soluţie care poate fi adoptată imediat de medicii pediatri este dată de ghidurile de bună practică puse la dispoziţie gratuit de Societatea de Pediatrie pe www.srped.ro. „Dacă nu avem dovezi bacteriologice, microbiologice că o infecţie e generată de un germene sau altul, trebuie să folosim ghidurile de practică. Acestea sunt ca regulile de circulaţie. Ne spun cum să mergem în siguranţă, fără să facem accidente şi, la infecţii, eşecurile terapiei cu antibiotice pot avea consecinţe foarte grave“, a explicat conf. dr. Craiu. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările