ADHD-ul îi poate afecta şi pe adulţi!

Dacă eşti dezorganizat, distrat şi uituc şi dacă te simţi copleşit de responsabilităţi, ai putea să suferi de ADHD, tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie. Cu siguranţă că ai avut-o din copilărie, dar nu ai fost diagnosticat.

ADHD-ul debutează întotdeauna în copilărie. Această tulburare poate fi observată de părinţi încă din jurul vârstei de trei ani (şi numai dacă sunt informaţi), însă un diagnostic cert nu poate fi pus mai devreme de vârsta de şase-şapte ani, adică atunci când copilul merge la şcoală. Abia atunci devin mai vizibile problemele de concentrare, agitaţia, irascibilitatea şi lipsa de organizare care caracterizează ADHD-ul.

În copilărie, poate trece neobservat

De ce vorbim despre o tulburare a copiilor la adulţi? Pentru că ADHD-ul a fost încadrat de foarte puţini ani în categoria tulburărilor comportamentale, iar în România a fost popularizat de şi mai puţin timp. Până nu demult, orice copil agitat, neatent şi incapabil să îndeplinească sarcinile de la şcoală era catalogat ca neastâmpărat, obraznic şi slab la învăţătură. Prin urmare, este foarte probabil ca mulţi dintre adulţii de astăzi să fi avut în copilărie ADHD şi să nu fi fost diagnosticaţi. În 60% din cazuri, boala persistă şi la vârste adulte dacă nu este tratată.

Compromite cariera şi relaţiile cu cei din jur

Pentru o persoană cu ADHD, viaţa devine tot mai complicată pe măsură ce responsabilităţile cresc. La vârste adulte, dorinţa de a avea o carieră, o familie şi un statut social are toate şansele de a fi sortită eşecului. O persoană care nu se poate concentra la sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească şi care nu este atentă la detalii nu poate da un randament prea mare la locul de muncă. Depăşirea termenelor-limită ale proiectelor ori întârziatul dimineaţa sunt la ordinea zilei. Nici memoria nu este prea bună la adultul cu ADHD.

Uneori, el nu-şi poate aminti nici măcar lucrurile discutate cu o altă persoană sau indicaţiile şefului, ceea ce va face cu atât mai dificilă îndeplinirea sarcinilor de serviciu. Dacă la acestea se adaugă şi un comportament impulsiv, persoana în cauză va avea dificultăţi în a menţine relaţiile profesionale şi nu numai. Hiperactivitatea copilului care aleargă toată ziua se manifestă diferit la vârste adulte: ea este percepută ca o nelinişte permanentă care nu le permite să se relaxeze şi să desfăşoare activităţi precum cititul, ascultarea interlocutorului până la finalul discuţiei ori relaxarea pe o bancă, în parc.Comportamentul adultului cu tulburare hiperkinetică este deseori haotic. Cei din jur îl cataloghează deseori ca iresponsabil.

Depresia, un risc asociat

Adultul cu ADHD nu poate evolua profesional din cauza dificultăţilor pe care le întâmpină, iar în unele cazuri nu se poate adapta social. El îşi schimbă des locul de muncă, este promovat mai puţin şi, au constatat specialiştii, are un nivel socio-economic mai redus. Şi incidenţa divoţurilor este mai mare la aceste persoane, potrivit unor statistici. Aceste aspecte aduc, inevitabil, nemulţumirea de sine. Iar dacă ea persistă, se va transforma în depresie. Riscul unei persoane cu această tulburare de a face depresie este de nu mai puţin de şase ori mai mare, comparativ cu cel al uneia fără ADHD, potrivit statisticilor. Specialiştii susţin că adulţii cu tulburare hiperkinetică dezvoltă forme severe de depresie, care răspunde bine doar la tratamentele medicamentoase.

Dependenţele au teren favorabil în cazul lor

Persoanele adulte care au ADHD devin mult mai uşor dependente de diferite substanţe, aceasta ca urmare a anxietăţii şi a depresiei instalate pe fondul nereuşitelor pe plan personal şi profesional. Cercetătorii Universităţii „California", din SUA, au observat că 40% din adulţii cu această tulburare sunt fumători, în vreme ce proporţia din populaţia generală este de  26%. Alţi cercetă-tori au constatat că ADHD-ul este de 5-10 ori mai frecvent la adulţii dependenţi de alcool. Consumul de droguri, al căror efect este similar medicamentului ce tratează ADHD-ul (creşte nivelul dopaminei din creier), este, de asemenea, mai frecvent la persoanele cu această tulburare.

Specialistul nostru

Dr. Alexandru Paziuc
medic primar psihiatrie
Spitalul Psihiatric
Câmpulung Moldovenesc

Nu există preparate specifice pentru tratarea ADHD-ului la adulţi. Unul dintre tratamentele mult utilizate în trecut, substanţele psihostimulatoare, prezintă un mare risc de dependenţă şi de abuz. Medicaţia nonstimulantă - Strattera - nu are potenţial adictiv şi atenuează simptomele pe toată durata zilei. Acestor suferinzi le mai sunt recomandate psihoterapia cognitiv-comportamentală, tehnici de relaxare şi de management al stresului şi terapia de familie. De ajutor sunt şi unele reguli de management comportamental: întocmirea unor liste zilnice ale sarcinilor, utilizarea alarmei ceasului sau a funcţiei „memento" a telefonului mobil pentru reamintirea unor întâlniri sau sarcini şi număratul până la zece înainte de a face ceva în urma unei idei de moment (pentru a controla impulsurile).

Frecvenţă

Până la 5% din adulţi suferă de ADHD, potrivit unor statistici.