ADHD nu e specific copiilor. Şi adulţii pot suferi de hiperactivitate

ADHD nu e specific copiilor. Şi adulţii pot suferi de hiperactivitate

Şi bătrânii pot suferi de hiperactivitate, impulsivitate şi dificultăţi de concentrare FOTO Arhivă

Pe lângă problemele de sănătate care vin odată cu vârsta, tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie (ADHD) poate afecta şi adulţii.

 
ADHD este o tulburarea caracterizată de lipsa de atenţie, de hiperactivitate şi de impulsivitate şi este una dintre cele mai cunoscute probleme ale creierului întâlnită la copii. Însă, unul din 20 de adulţi suferă de aceeaşi tulburare, conform unui studiu din 2006. Un alt studiu, din 2012, realizat de oamenii de ştiinţă olandezi, a descoperit că 2,8% din adulţii cu vârsta peste 60 de ani au ADHD, iar 4,2% dintre aceştia prezintă simptome severe şi chiar anumite forme de handicap, notează „The Guardian“.
 
Însă, doar faptul că uită des sau sunt împrăştiaţi, nu înseamnă că oamenii chiar suferă de ADHD. Bineînţeles că mulţi, mai ales cei peste 60 de ani, au aceste probleme, însă aceste manifestări pot reprezenta repere pentru altă boală sau chiar pentru nimic. Specialiştii diferenţiază ADHD de alte tulburări legate de memorie ale bătrâneţii prin documentarea simptomelor care au apărut înainte de vârsta de 12 ani. Deşi anumite simptome pot fi aceleaşi, ADHD şi demenţa nu sunt legate şi, de fapt, studiile chiar susţin că ADHD nu reprezintă un factor de risc pentru demenţă.
 
Ca şi celelalte tulburări mintale, ADHD nu poate fi măsurat prin ceva simplu, cum ar fi un test de sânge. Trebuie analizate o varietate de răspunsuri la chestionare şi trebuie verificate o grămadă de simptome. Întrebările sunt de felul: „Cât de des părăsiţi scaunul în timpul unei şedinţe?“ sau „Cât de des nu reuşiţi să vă organizaţi atunci când este nevoie?“.
 
Istoricul pacientului poate dezvălui problemele adultului care are dificultăţi cronice de a îndeplini obiective obişnuite, care face aceleaşi greşeli în mod repetat, care nu reuşeşte să-şi atingă potenţialul sau care, pur şi simplu, are dificultăţi în a-şi da seama ce vrea să facă“, spune J. Russell Ramsay, psiholog şi director al Programului de Cercetare a Adulţilor cu ADHD, din cadrul Universităţii americane din Pennsylvania.
 
În zilele noastre se fac din ce în ce mai multe cercetări cu privire la ADHD manifestat la adulţi. Psihiatra JJ Sandra Kooij, unul dintre co-autorii studiului olandez, a diagnosticat primul ei caz în urmă cu zece ani. Pacienta era o bătrână de 71 de ani care-şi rupsese şoldul şi nu putea sta pe loc îndeajuns de mult pentru a se vindeca. Medicul ei suspectase demult că ADHD poate fi prezent şi în cazul bătrânilor şi s-a convins când a aflat că sindromul este prezent şi în cazul fiicei şi în cazul nepoatei acestei paciente. Femeia a fost trimisă la psihiatru, adică la dr. Kooij. Într-un final, pacienta a fost tratată cu medicamente pentru ADHD şi pentru depresie.
 
Mulţi dintre pacienţii în vârstă au suferit de ADHD încă dinainte să existe ADHD“, mărturiseşte dr. Ramsay. Mulţi dintre adulţi devin curioşi despre propria tulburare atunci când un medic diagnostichează ADHD la copiii lor. Cercetările au demonstrat faptul că există un risc de 30-40% ca adultul să sufere de ADHD, în cazul în care şi copilul lui suferă.
 
Tratamentul pentru adulţii care suferă de ADHD este foarte asemănător cu cel al copiilor, de obicei o combinaţie de terapie şi medicamente.
 

Citeşte şi:
 
 
Copiii năzdrăvani pe care mulţi învăţători îi ceartă şi-i aşază mereu în ultima bancă ar putea suferi de o tulburare numită ADHD, care le creşte impulsivitatea, le scade atenţia şi-i face agitaţi. Ursuleţii de pluş şi celelalte jucării pot crea copiilor impresia că biroul medicului Raluca Grozăvescu este un spaţiu de joacă, şi nu unul de spital. Dar jucăriile au un scop foarte clar: îi oferă specialistului în psihologie.
 
 
Poluarea aerului este nocivă mai ales pentru plămâni, însă un nou studiu susţine că şi creierul poate fi afectat.
 
 
De multe ori, aceşti copii sunt diagnosticaţi cu ADHD şi trataţi ca atare, dar simpla rezolvare a problemei respiratorii i-ar face mai puţin agitaţi.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: