„În forme avansate, rinita alergică poate să fie o afecţiune care să modifice mult calitatea vieţii pacientului“

Dr. Polliana Mihaela Leru, alergolog la Spitalul Colentina din Bucureşti, a explicat ce trebuie să facem pentru a ţine alergiile în frâu FOTO Eduard Enea

Dr. Polliana Mihaela Leru, medic primar în Boli interne şi alergologie la Spitalul Colentina, şef de lucrări la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti, a explicat care sunt factorii care declanşează alergiile respiratorii, ce se întâmplă în corpul nostru în timpul unei reacţii alergice şi ce noi tratamente există pentru aceste afecţiuni

Sezonul alergiilor respiratorii bate la uşă. Calendarul acestor alergii debutează odată cu înflorirea primilor copaci şi ţine până în septembrie. Frecvenţa alergiilor respiratorii în populaţie a crescut în ultimele decenii şi tendinţa continuă, iar cauzele nu sunt pe deplin cunoscute. Încălzirea globală, poluarea, stilul de viaţă occidental, tipul de alimentaţie contribuie din plin la extinderea acestor afecţiuni pe care unii medici le consideră ca fiind adevărata epidemie a Secolului XXI. Alergiile respiratorii nu se vindecă, însă un diagnostic şi un tratament adecvat, pus la timp şi urmat întocmai poate ţine simptomele sub control. Boala poate regresa perioade lungi de timp, mai ales dacă opţiunea de tratament este imunologia alergenică.

Dr. Polliana Mihaela Leru, medic primar în Boli interne şi Alergologie la Spitalul Colentina, şef de lucrări la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti, a explicat, în detaliu, care sunt cele mai frecvente alergii respiratorii, cum pot fi puse ele în evidenţă şi care eficienţa tratamentelor alopate, homeopate şi naturiste.

Weekend Adevărul: Care sunt cauzele pentru care a crescut foarte mult numărul alergiilor respiratorii?

Dr. Polliana Mihaela Leru: Noi numim prevalenţă. Deci, frecvenţa alergiilor respiratorii în populaţie. Este un fenomen general  al ultimelor decenii probabil, nu neapărat al ultimilor ani. Lumea medicală şi-a dat seama de pericol, însă există o tendinţă continuă de creştere a alergiilor respiratorii în toată lumea , însemnând rinită alergică, astm, în mod special. Cauzele se studiază. O explicaţie vine dinspre încălzirea globală. Aceasta produce modificări ale vegetaţiei şi ale plantelor. Poluarea contribuie, de asemenea. Sunt termeni generali care includ mai multe substanţe, mai multe cauze. Tot mediul înconjurător, stilul de viaţă occidental însemnând timpul petrecut în interior, sedentarismul, fumatul, toate sunt cauze care determină o creştere a alergiilor respiratorii. Stilul de viaţă occidental include şi nişte aspecte legate de tipul alimentaţiei  şi de flora intestinală. Exstă o legătură nu directă şi nu evidentă, pentru toată lumea între ceea ce numim microbiom şi bolile alergice, în general, şi sistemul imunitar.

De fapt, ce este o alergie?

Alergiile sunt reacţii exagerate al sistemului imunitar al unor persoane faţă de contactul cu factori de mediu, factori care pentru persoanele care nu sunt predispuse şi nu au teren alergic, deci care au o reactivitate imunologică normală ,nu produc nimic, dar care la persoanele alergice sau atopice produc o reacţie exagerată. Termenul de alergie vine din grecescul allon argon, adică  reacţie exagerată. De fapt, este o reacţie diferită calitativ sau exagerată cantitativ, comparativ cu  reacţia persoanelor normale.

Ce se întâmplă în corpul nostru când avem o reacţie alergică?

Sistemul imunitar reacţionează prin sinteză de anticorpi faţă de substanţele străine cu care vine în contact. Substanţe străine din mediu, aceasta însemnând substanţe din aer – aeroalergene sau  inhalate, din alimente – se numesc trofalergene sau substanţe ingerate, medicamentele sau diverse substanţe străine din mediu cu care venim în contact pe diverse căi. Şi reacţionăm în funcţie de mecanism şi de substanţă şi de terenul nostru – atopic sau nu.

Şi, practic cum se întâmplă? Devin alergic la primul contact cu substanţa respectivă?

Se produce o hipersensibilizare. Organismul se hipersenzibilizează, începe să sintetizeze anticorpi şi, după un interval de timp care este foarte variabil – în funcţie de substanţă şi de organism – şi care poate să varieze de la minute, ore şi până la luni şi ani, se produce sensibilizarea organismului. Deci, vorbim de aceste contacte sensibilizante şi, ulterior, la contactul cu substanţa respectivă organismul devine „zgomotos“, adică se manifestă clinic. Aici este o particularitate a acestui tip de patologie şi poate e şi greu de înţeles pentru populaţie, pentru pacienţi.

Pacienţii, de multe ori, nu cred că anumite substanţe cu care vin în contact în mod obişnuit, de mult timp le-au putut face rău şi invocă tocmai acest argument: că ei utilizează anumite substanţe sau că vin în contact  sau că au un animal de companie – de exemplu o pisică pe care o au de foarte mulţi ani. Şi răspunsul este: da, tocmai de aceea v-aţi şi sensibilizat! Şi aţi ajuns acum să aveţi manifestări de alergie  pentru că aţi venit, în mod repetat, în contact cu aceste substanţe.

Un exemplu de hipersensibilizare ar putea fi persoanele care fac rinită alergică declanşată de polenul anumitor plante. De exemplu, dacă se mută din România în Italia sau în sudul Franţei – în zona mediteraneeană – vin în contact cu un anumit tip de vegetaţie. Dar nu dezvoltă fenomenele de alergie din primul sezon, ci după două-trei sezoane. Deci, intră în contact cu vegetaţia, cu plantele respective, şi reacţionează, iniţial, prin hipersesnibilizare şi, ulterior, după două-trei sezoane prin manifestări de alergie sezonieră sub formă de rinită sau chiar astm. De aceea este foarte important să cunoaştem, mai ales în condiţiile în care circulăm atât de uşor şi de rapid, la ce plante suntem alergici. Dacă o persoană se duce să locuiască sau să muncească în zona respectivă, ar trebui  să aibă informaţii despre vegetaţie, despre polenurile care le pot declanşa alergii.

Polenul declanşează cele mai multe alergii?

Vorbim de mai multe tipuri de polenuri. Polenurile sunt nişte grăuncioare mici, eliberate de plante şi purtate de vânt sau de albine, dar, în general, plantele care sunt polenizate de vânt dau alergii şi ajung şi la distanţe mari. Un exemplu este această buruiană – ambrozia – care este foarte alergizantă. Şi care pot să determine alergii persoanelor care locuiesc la distanţă de zeci de km dacă bate vântul.

Cum se pune diagnosticul?

Există metode de diagnostic alergologic –testare, fie cutanată, fie din sânge, fie din alte secreţii se pot determina anticorpi  - numiţi imunoglobuline specifice, astfel se poate diagnostica o alergie faţă de polen . În zona geografică a ţării noastre există trei perioade alergizante: calendar de polenuri îl numim noi. Polenurile de început de primăvară sunt, în general, ale arborilor, primii pomi care înfloresc din familia mesteacănului. După aceea, urmează gramineele, din perioada de primăvară până spre începutul verii, aprilie-mai-iunie, care dau ceea ce numim „boala fânului“, rinoconjunctivita alergică, şi mai există o perioadă alergizantă spre sfârşitul verii şi începutul toamnei – perioada august-septembrie . În această perioadă plantele alergizante  sunt buruienile, din care face parte şi ambrozia.

Se pot diagnostica, se poate confirma alergia pe care o bănuieşte clinicianul iniţial pe baza istoricului relatat de pacient. Deci este important când apar simptomele şi când sunt cele mai intense, şi atunci alergologul se orientează deja către posibile cauze şi se fac testări la substanţele respective. Există extracte alergenice pentru testare. Testele cutanate se fac cu picături, cu extracte din substanţele respective şi se citesc imediat. Interpretarea este imediată, dată pe loc, în funcţie de reactivitatea pielii, rezultatele pot fi pozitive sau negative. Cele din sânge nu dau răspuns imediat, noi le numim in vitro – nu sunt invazive pentru pacient, au avantajul că nu le pot declanşa evantuale simptome. Analiza se face în laborator şi se pun în evidenţă anticorpi faţă de substanţele pe care le căutăm.

Testările cutanate au anumite restricţii: nu le facem la un pacient care este în plină perioadă de simptome sau într-o criză de astm – în niciun caz – pentru că i-ar putea agrava aceste simptome. Pacientul foarte alergic poate să reacţioneze la cantităţi minuscule de substanţă alergizantă. Testarea se face de obicei la rece, spunem noi. Adică în perioada în care pacientul în orice caz nu are simtome de astm şi are cât mai puţine simptome şi, preferabil, în afara vârfului sezonului respectiv. Recomand pacienţilor să-şi facă investigaţii alergologice imediat ce nu au simptome şi nu iau tratament. Pentru că testele cutanate pot fi influenţate de tratamentul antialergic.

Copiii sunt mai afectaţi de aceste alergii respiratorii?

În general, bolile alergice apar mai frecvent la copii şi la adulţii tineri. Există, cu vârsta, o tendinţă spontană de scădere cumva a riscului de alergii. Riscul cel mai mare îl au copiii şi tinerii până în 30-40 de ani. Acest lucru are o explicaţie medicală legată de sinteza de anticorpi şi de dezvoltarea şi maturizarea sistemului imunitar. Copiii sunt cei mai expuşi şi de ei suntem cel mai preocupaţi. Orice fel de reacţie alergică este mai dificil de interpretat şi de tratat la ei. Dar alergiile respiratorii sunt frecvente la copii. Există şi debut de astm la copil, în general, la vârsta de 6 ani. Este o perioadă de vârf a debutului astmului în copilărie. Până la pubertate când, de multe ori, se poate ameliora şi, spontan, şi reapare un vârf după vârsta de 20 de ani.

Rinita alergică, în topul bolilor alergice

Rinita alergică este cea mai frecventă boală alergică. Estimăm riscul de apariţie undeva  la 25-30%  fiind considerată prevalenţa acestei boli în populaţia generală. Dar la adulţii sub 40 de ani poate să ajungă şi la 40%.

Ce o declanşează?

Şi polenurile şi praful – acarienii - şi mucegaiurile. Noi grupăm aeroalergenele în alergene de interior şi de exterior. În locuinţă sunt, în primul rând, acarienii din praful de casă, care  sunt cele mai frecvente substanţe alergizante. Sunt nişte vietăţi minuscule care se hrănesc cu scuame din corpul nostru şi în funcţie de gradul de curăţenie, dar şi de gradul de umiditate, se încarcă atmosfera cu aceste particule care sunt inhalate. Cei care sunt alergici se sensibilizează şi fac alergii respiratorii.

Mai sunt mucegaiurile, gândacii de bucătărie şi anumite specii de gândaci care şi ei produc anumite particule alergizante. Sunt mai puţin cunoscute şi luate în considerare, dar nu sunt deloc de neglijat. Pot să determine acutizări ale simptomelor şi exacerbări de astm. Alergia poate fi pusă în evidenţă prin testare cu ajutorul extractelor de gândaci. Mai există rozătoare, hamsteri, cobaii sunt specii de rozătoare care pot fi alergizante. Am avut pacienţi care au început să aibă simptome de astm la un an după ce au adus un hamster în casă. Drăgălaş, dar cu risc. Pisicile pot fi o sursă de alergie, mai puţin câinii, dar am văzut şi alergie la câini. Părul acestor animale, saliva pisicii de exemplu este alergizantă. Ea se linge pe blăniţă şi atunci blăniţa ei devine alergizantă şi rămâne mult timp aderentă de diverse obiecte, de covoare, de mochetă, pături din locuinţe.

Cum se manifestă rinita alergică?

Prin simptome nazale, în primul rând. Prin strănut, prin obstrucţie nazală, mâncărime, prurit, la nivelul nasului. uneori şi la nivelul ochilor, dacă e  însoţită si de conjunctivită, prin secreţii nazale abundente sau prin obstrucţie – astuparea nasului şi împiedicarea respiraţiei. Sunt pacienţi care vin total obstruaţi şi nu mai pot respira deloc pe nas. Rinita alergică se poate complica cu o sinuzită, cu o polipoză nazală, cu otită. Poate la început, în anumite forme uşoare, să fie o afecţiune banală, dar, în forme avansate, poate să fie o afecţiune care să modifice mult calitatea vieţii pacientului. Deci, poate să dea simptome permanente. Vocea modificată, respiraţia modificată, un disconfort permanent.

Ce boală ocupă locul al doilea?

Ca frecvenţă, este astmul. Se manifestă prin tuse şi prin crize de sufocare. Care pot fi nocturne, de efort sau paroxistice. Din senin cumva sau agravate de contactul cu anumite substanţe.

Joacă igiena exagerată vreun rol în apariţia alergiilor respiratorii?

Există o teorie care se numeşte chiar aşa: teoria igienei. Este o teorie care a apărut în urmă cu vreo 25 de ani şi care a studiat cumva relaţia dintre igiena exagerată sau tipul de igienă caracteristic societăţilor avansate de tip occidental şi prevalenţa alergiilor. Şi modelul de studiu a fost Germania. Cele două Germanii au fost studiate înainte de reunificare. Atunci, erau mai multe alergii în Germania de Vest. După câţiva ani la de la unificare, s-au egalat. Prevalenţa alergiilor a devenit comparabilă. Ceea ce a arătat că stilul de viaţă occidental adoptat şi de Germania de Est a dus la o creştere a prevalenţei bolilor alergice.

Ce înseamnă stilul de viaţă occidental? La ce vă referiţi?

Exces de igienă este greu să spunem. Dar înseamnă, poate, un exces de tratament cu antibiotice. Care distrug flora intestinală bună, cum sunt, de exemplu, lactobacilii. Sunt nişte specii pe care le avem în intestin şi care ne ajută să păstrăm un echilibru al florei intestinale. Ori, utilizarea excesivă a tratamentului antibiotic poate să distrugă această floră favorabilă, să producă un dezechilibru atât la nivel digestiv, cât şi la nivel imunitar. Deci, există o influenţă a sistemului imunitar prin alterarea a ceea ce numim microbionul intestinal, adică flora intestinală. Şi aici se discută de faptul că viaţa într-o familie cu mai mulţi copii sau în colectivităţi sau contactul cu anumite infecţii uşoare la începutul vieţii protejează într-un fel faţă de riscul de alergii, în sensul că modulează în aşa fel sistemul imunitar încât balanţa imunitară, care determină reacţia exagerată ,este înclinată astfel încât să protejeze în faţa alergiilor. Se studiază încă acest aspect.

Teoria mai modernă a teoriei igienei este teoria biodiversităţii  care, în final, pledează pentru reapropierea de natură şi de stilul de viaţă mai puţin procesat. Mai puţin sterilizat, mai puţin artificial.

Sunt metodele de testare a alergiilor decontate de Casă?

Din păcate, investigaţiile alergologice sunt doar parţial sau în mică măsură decontate de Casă. Testele cutanate sunt decontate 8 din câte ştiu, în general o investigaţie completă împlică 20 de teste. Pentru medicamente nu ştiu să fie decontate ceva. În total, la o consultaţie e decontat de Casă un număr de 8 substanţe. Analizele de sânge, testările alergologice nu sunt decontate şi procedurile alergologice, în general, consultaţia alergologică care este mai lungă decât în alte boli, nu sunt decontate pe măsura complexităţii acestei patologii. Avem această problemă în practica noastră , avem dificultăţi de investigare, pacienţii trebuie să-şi plătească multe investigaţii şi nu pot, iar unii nu acceptă.

Ce noi metode de tratament există?

Apar tratamente noi în sensul de medicamente, de diverse molecule de substanţe antihistaminice. Cele mai utilizate în tratamentul alergiilor sunt substanţele histaminice, care se adresează simptomelor. Sunt corticoizii, inhalatori pentru astm şi intranazal, pentru rinită, cu efect antiinflamator. Sunt substanţe descongestionante pentru pacienţi cu rinită, tot adresate simptomelor, bronhodilatatoare pentru astm. Şi este terapia cea mai modernă şi cea mai eficientă – imunoterapia alergenică. Era cunoscută înainte ca vaccinare. În cadrul acestei terapii, se utlizează extracte alergenice, administrate pe termen lung în cantităţi mici pacienţilor, pentru a modifica reacţia sistemului imunitar. Deci, pentru a scădea reactivitatea sistemului imunitar. Pentru a învăţa sistemul imunitar să reacţioneze mai puţin agresiv. Pentru a induce toleranţa imunologică.

Imunoterapia alergenică se poate administra injectabil, la anumite intervale de timp. Există vaccinuri mai moderne care se pot administra sublingual, sub formă de picături sau de tablete. Din păcate, nu prea se găsesc. Există un număr limitat de producători, e un fenomen la nivelul tuturor ţărilor europene. În ultimul an, este o criză chiar de vaccinuri.

Tratamentul prin imunoterapie alergenică este laborios, de lungă durată, destul de costisitor şi nu este decontat de Casă. Dar cu eficienţă dovedită pe câţiva ani. Nu pentru toată viaţa, dar pentru intervale lungi de timp. Cu cât e administrat mai devreme la copii şi la tineri, cu atât scade riscul complicaţiilor. De exemplu, o rinită tratată cu imunoterapie ar avea un risc mai mic de a se complica cu astm.

Important de ştiut este că imunoterapia nu se face cu amestecuri . Există imunoterapie pentru fiecare substanţă alergenică. Există vaccinuri alergenice pentru acarienii din praful de casă, pentru pisică, pentru polenuri de arbori, de graminee şi de buruieni. Trei diferite. Nu există pentru mucegaiuri şi nici pentru gândacii de bucătărie. La gândaci, în cadrul alergiei agravate sau produse de gândacii de bucătărie, de multe ori se asociază cu alte tipuri de alergii şi intensificarea măsurilor de igienă contribuie mult la reducerea contactului. Cu praful se poate accentua, cu acarienii. Dar am avut pacienţi care aveau în mod evident o alergie agravată de contactul cu gândacii. Cei roşii, de bucătărie sau cu cei mari, negri.

Cum ne protejăm de polenuri

Cu substanţele alergene din exterior ne putem lupta mai greu. Dar putem să evităm contactul în orele de vârf al acestor substanţe. De exemplu, polenurile au anumite momente de vârf ale zilei sau au anumite zile în care este vânt sau un anumit grad de umezeală. Persoanele care sunt alergice ştiu, în general, să se protejeze să nu meargă cu fereastra maşinii deschisă, să se protejeze cu ochelari, dacă au şi conjunctvită şi să nu iasă pur şi simplu în natură, în acele momente. Desigur, şi activităţile în aer liber trebuie limitate în acele ore. Dacă ştim că suntem alergici la iarba de gazon, n-o să ne ducem tocmai noi să tundem gazonul !

Prudenţă în tratamentele naturiste

Cât de eficiente sunt produsele antialergicele  cărora li se face reclamă la TV?

Nu am urmărit toate reclamele, dar, de cele mai multe ori, interesul comercial dirijează aceste reclame. Eu recomand pacienţilor să fie rezervaţi, să nu se lase convinşi de aceste reclame care, din păcate, de multe ori, nu au un substrat ştiinţific. Chiar pot fi dăunătoare. Recomand pacienţilor să asculte sfatul medicilor şi să evite contactul cu factori agravanţi. Desigur, acum şi fumatul este un factor agravant pentru un alergic.

Recomandaţi tratamentul homeopatic în bolile alergice?

Nu. Dar sunt voci chiar din rândul medicilor care recomandă. Eu pot să accept încercarea unor tratamente homeopatice, în general, în forme uşoare de boală, dar nu în locul unui tratament clasic şi nu în formele complicate, care nu au răspuns. Nu aş prelungi un tratament homeopatic dincolo de etapa în care nu-şi mai arată rezultatele.  Principiul medicinei clasice este total diferit de cel al medicinei homeopatice. Sigur că tratamentul homeopatic e mai uşor de administrat şi există această dorinţă a pacienţilor, de înţeles până la un punct, de a nu li se face rău. Există credinţa că medicina clasică are şi o componentă negativă. Desigur că există şi efecte secundare ale tratamentelor alopate şi se crede că medicina alternativă homeopatică ar fi inofensivă şi nu are efecte secundare. Acest lucru este valabil până la un punct. Eu spun întotdeauna că un efect secundar major este pierderea timpului şi intervenţia unor complicaţii care, după aceea, ajung să fie tot tratate alopat, dar mult mai târziu. Pe de altă parte, pacienţii pot fi dezamăgiţi că nu se vindecă. Mulţi mă întreabă: dar când se va vindeca? Şi atunci este greu să le dăm un răspuns. Sunt boli cronice cardiovasculare care nu se vindecă, trebuie ţinute în frâu. Poate că şi alergiiile trebuie văzute sub aceeaşi formă.

Aveţi aceeaşi recomandare şi pentru tratamentele naturiste?

Aş zice aici şi mai mare prudenţă. Pentru că include, de cele mai multe ori, plante. Poate plante alergizante. Multe din ele nu sunt cunoscute. Pot fi ele însele declanşatoare ale unor alergii.