3 tratamente antirăceală şi posibilele efecte adverse

Ne este greu să ne desfăşurăm activitatea atunci când suntem răciţi şi apelăm deseori la oferta variată de tratamente. Dar specialiştii spun că, uneori, efectele adverse anulează beneficiile acestor medicamente.

1 Medicamentele antiinflamatoare

Aspirina, paracetamolul, algocalminul şi ibuprofenul sunt cele mai utilizate tratamente antirăceală. Totuşi, dintre toate acestea, aspirina şi ibuprofenul sunt cele care acţionează asupra unei mari părţi din simptomele neplăcute ale virozelor. Mai exact, atât aspirina, cât şi ibuprofenul au efect antiinflamator, antipiretic, adică scad febra, şi analgezic. Însă reacţiile adverse ale administrării aspirinei includ senzaţia de arsură gastrică, de greaţă şi creşterea riscului de ulceraţii gastrice.

În cazul ibuprofenului, efectele secundare comune sunt constipaţia, senzaţia de ameţeală, indigestia, insomnia, stările de oboseală persistente şi durerile stomacale. Paracetamolul nu are efect antiinflamator şi, în plus, printre efectele adverse ale folosirii sale după ureche se numără insuficienţa hepatică. Nici algocalminul, care este un analgezic puternic, folosit frecvent mai ales pentru atenuarea durerilor de cap specifice răcelii, nu trebuie folosit timp îndelungat. Acesta favorizează agranulocitoza, o tulburare sangvină gravă, caracterizată prin scăderea nivelului de granulocite (globule albe) din sânge.

2 Sprayurile nazale

Majoritatea sprayurilor pentru desfundarea nasului conţin efedrină sau pseudoefedrină, clorhidrat de xilometazolină ori oxymetazolină. Folosirea acestor sprayuri, chiar şi pe termen scurt, creşte rata bătăilor inimii, duce la o stare de agitaţie, de anxietate şi poate cauza chiar insomnie şi tremor. Atât efedrina, cât şi oxymetazolina pot creşte tensiunea arterială. În plus, dacă sunt folosite mai mult de trei zile, aceste tratamente creează dependenţă. Însă nu este vorba despre adicţie psihică, ci despre o dependenţă a bolii de tratament.

Mai precis, după o utilizare prelungită a descongestionantelor, apare o inflamaţie a mucoasei şi obstrucţia nazală. Astfel, se creează un cerc vicios, în care, în lipsa sprayului nazal, căile nazale rămân obstrucţionate cel puţin trei zile de la încetarea tratamentului. Pentru a scăpa de această dependenţă, specialiştii recomandă, pur şi simplu, întreruperea administrării descongestionantelor, pentru ca mucoasa nazală să revină la normal.

3 Antitusivele

Codeina, un antitusiv folosit frecvent, este un opioid care creează dependenţă similară cu cea de droguri. Aceasta acţionează prin inhibarea centrilor nervoşi cerebrali responsabili cu tusea şi este indicat în caz de tuse uscată, fără expectoraţie. Printre efectele secundare, se remarcă starea de ameţeală, de confuzie şi imposibilitatea de concentrare. Din acest motiv, specialiştii le recomandă celor care iau antitusive opiacee sau analoage să nu conducă vehicule. De asemenea, medicamentele care suprimă tusea pot determina constipaţie.

În caz de tuse cu secreţii, se recomandă medicamentele expectorante, fluidifiante şi mucolitice. Unul dintre acestea este acetilcisteina, care poate da senzaţia de ameţeală, febră, greaţă, secreţii nazale persistente şi, în unele cazuri, inflamarea limbii. În plus, în cazul persoanelor cu un sistem digestiv sensibil, poate da arsuri gastrice, diaree şi stări de vomă.

Bolnavii cronic, doar cu reţetă

În cazul copiilor şi în cel al persoanelor cu boli cronice, medicamentele antirăceală eliberate fără prescripţie medicală pot fi periculoase. De aceea, mai ales copiii mai mici de 12 ani şi bolnavii cu afecţiuni ale sistemului cardiovascular, ale glandei tiroide, ale rinichilor, cei cu diabet şi cei cu afecţiuni oculare, cum este glaucomul, trebuie să ceară părerea unui medic înainte de a folosi astfel de tratamente.

Specialistul nostru
Dr. Călin Ciubotaru
medic de familie

În multe cazuri, răceala este uşoară şi trece de la sine. Totuşi, în unele situaţii, ea poate evolua spre forme severe (pneumonii, otite, sinuzite, encefalite), adesea cu consecinţe grave. De aceea, automedicaţia nu reprezintă o soluţie. Categoric,  măsurile de îngrijire de bun-simţ sunt binevenite: aport crescut de lichide călduţe, sucuri de fructe, evitarea frigului şi umezelii, eventual repausul la domiciliu. Automedicaţia prezintă riscuri variate, de la atenuarea şi mascarea semnelor de gravitate ale bolii, la prelungirea evoluţiei şi persistenţa microbilor, din cauza tratamentelor inadecvate, mergând până la hemoragii digestive declanşate de unele antiinflamatoare, diaree sau vărsături.

Atenţie!

Un risc al folosirii sprayurilor nazale mult timp este pierderea mirosului.