Remediile care combat eczema
0
În ciuda numeroaselor cercetări din domeniu, cauzele eczemei rămân în mare parte necunoscute. Din fericire, există modalităţi simple şi neinvazive de a-i face faţă
Este cea mai frecventă boală de piele, fiind motivul a circa 30% din consultaţiile dermatologice. Se estimează că între 10 şi 20% din populaţia globului suferă de eczemă, mai frecvent în timpul copilăriei. Conform celor mai recente statistici, numărul cazurilor a crescut de două sau chiar de trei ori în ultimii 30 ani.
Semne şi simptome
Cuvântul „eczema” derivă din grecescul „ekzein”, care înseamnă opărit, ceea ce subliniază caracterul clinic al leziunilor. Există, totuşi, diferenţe foarte mari, în funcţie de stadiul bolii.
De exemplu, eczema acută se manifestă prin apariţia de plăci de un roşu aprins neuniforme, pruriginoase; apoi apar vezicule (băşici minuscule) care în continuare se rup, provocând o scurgere; în final, se formează cruste mai mult sau mai puţin groase, care cad după una-două săptămâni şi lasă cicatrice de culoare roz.
Principalele tipuri de eczemă
Sunt patru la număr şi fiecare dintre ele poate îmbraca o formă acută sau cronică.
Eczema alergică de contact sau dermita de contact survine cu ocazia contactelor repetate cu o substanţă alergică (nichel, cauciuc, detergenţi, unele plante, raşini, adezivi, latex, parfumuri, produse cosmetice sau substanţe medicamentoase). Unele persoane, de cele mai multe ori este vorba de adulţi, ajung să aiba erupţie eczematoasă la fiecare nou contact cu substanţa „vinovată”.
Eczema atopică, numită şi eczemă constituţională sau dermatită atopică, îi afectează pe cei atinşi de atopie, adică predispuşi ereditar la alergii. Acest tip de eczemă este foarte frecventă la sugari. Simptomele şi puseele sunt declanşate, în principal, de detergenţi, săpun, praf, scuame ale animalelor (piele, păr, blană), mucegai, animale microscopice ca acarienii, polen şi chiar de variaţii bruşte de temperatură.
Eczema prin sensibilizare internă este determinată de prezenţa unui infecţii în organism care declanşează un fel de alergie cu manifestări la nivelul pielii.
Eczema seboreică se caracterizează prin apariţia de scuame de culoare gălbuie în zonele bogate în glande sebacee (îndeosebi pe scalp), poate fi întâlnită atât la adulţi, cât şi la sugari şi se diferenţiază de celelalte tipuri de eczeme prin absenţa veziculelor.
Cum se tratează
În general, terapiile medicamentoase clasice au efect pe termen scurt şi creează dependenţă. Adesea, când tratamentul încetează, eczema recidivează. Din acest motiv, unii dermatologi recomandă celor afectaţi de eczemă ceaiuri din plante cu acţiune depurativă, precum şi aplicaţii externe cu preparate având acţiune antiinflamatoare şi de calmare a mâncărimilor. Iata câteva dintre acestea:
Infuzie de trei-fraţi-pătaţi – peste o lingură de plantă se toarnă o cană de apă clocotită, se lasă la infuzat câteva minute, apoi se strecoară şi se bea caldă, neindulcită, pe parcursul a 10 - 15 minute. Se pot bea 1 - 2 litri pe zi, în cure de până la trei luni, fiind elixirul numarul unu în bolile de piele. Poate fi folosită şi extern, pentru spălături, doar că într-o formă mai concentrată (trei linguri de plantă la o cană de apă). Se spală rănile când ceaiul este călduţ, fără să se şteargă locul. Pentru calmarea mâcăimilor, pe zona afectată se pun comprese reci cu acest ceai.
Infuzie de gălbenelele – intern, este indicată în cure de câte trei săptămâni, câte trei căni pe zi. În acest scop, infuzia se face mai puţin concentrată, dintr-o linguriţă de plantă, uscată şi mărunţită, la o cană de apă clocotită. Pentru uz extern, se prepară o infuzie mai tare, dintr-o lingură de flori uscate la 200 ml de apă fierbinte. După infuzare (timp de 15 minute), aceasta se strecoară, iar când ajunge la temperatura corpului este folosită pentru spălarea leziunilor.
Apa de tărâţe – e recomandată atât intern, cel puţin un litru pe zi, cât şi extern, sub formă de băi locale în care se adaugă şi câteva picături de lămâie.
Apă de castravete – se taie un castravete în felii şi se fierbe 15 minute în trei căni de apă. Se strecoară şi după ce se răcoreşte se foloseşte pentru comprese sau spălături. Atenţie, pielea se lasă să se zvânte singură.
Tinctură de Aloe Vera – se diluează 10 ml în 50 ml de apă fiartă şi răcită şi se foloseşte pentru comprese. La fel poate fi utilizată şi tinctura de păpădie.
Unguente antiinflamatoare – aplică pe zonele afectate alifii de gălbenele, muşeţel, lemn dulce sau hamamelis.
Se încarcă comentariile...
