Cum recunoaştem mierea falsificată. Sfaturile unui expert mondial în apiterapie: „Stupul este o farmacie naturală, dar şi un magazin alimentar”

Cum recunoaştem mierea falsificată. Sfaturile unui expert mondial în apiterapie: „Stupul este o farmacie naturală, dar şi un magazin alimentar”

Dr. biochimist Cristina Mateescu spune că mierea este recomandată atât copiilor, cât şi adulţilor, fiind benefică pentru inimă, ficat, pentru creşterea imunităţii  Fotografii: Eduard Enea

Doctor biochimist Cristina Mateescu, directorul general al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură (ICDA), explică beneficiile apiterapiei: mierea este un dulce hrănitor, dar şi un medicament natural oferit de albine, alături de polen, propolis, lăptişor de matcă, ceară şi venin.

Ştiri pe aceeaşi temă

Apiterapia este acea ramură a medicinei care se ocupă de utilizarea produselor stupului în tratamente medicale. Doctor biochimist Cristina Mateescu (60 de ani) este expert mondial în apiterapie. Chiar în luna octombrie, la Seul, a fost aleasă preşedintele Comisiei Ştiinţifice de Apiterapie a APIMONDIA – Federaţia Internaţională a Asociaţiilor de Apicultură. Acest statut confirmă recunoaşterea specialiştilor români în apiterapie şi reprezintă continuarea tradiţiei. Aici, în România, au fost puse bazele ştiinţifice ale apiterapiei. În ţara noastră, profesorul Veceslav Harnaj, preşedinte al APIMONDIA în perioada 1965-1985, a înfiinţat în 1974 primul centru de apiterapie din lume. După 1990, apiterapia a trecut într-un con de umbră, românii fiind interesaţi mai mult de medicamente la care nu aveau acces în perioada comunistă. Dar în prezent, ca peste tot în lume, tot mai mulţi oameni se întorc la natură şi la remediile ei.

„Weekend Adevărul“: Care sunt produsele stupului?

Dr. biochimist Cristina Mateescu: Vorbim despre tot ceea ce înseamnă acest stup ca o farmacie, dar şi ca un magazin alimentar. Începem cu cel mai cunoscut şi cel mai vechi produs apicol, fiind primul dulce cunoscut de om: mierea. După aceea, vorbim de ceară, pentru că omul a folosit şi ceara din cele mai vechi timpuri. Vorbim apoi despre polen ca produs de colectură pe care albina îl aduce în stup, el reprezentând principala hrană proteică a albinelor, fără de care viaţa în stup nu ar fi posibilă. Vorbim apoi de propolis, tot un produs de colectură pe care albina îl aduce pe de o parte pentru a-şi proteja stupul de curenţi de aer şi vânt, acoperind găurelele cu acest material lipicios, ceros, iar pe de altă parte, propolisul este şi agentul de sanitaţie al stupului.

Iată cum albinele se hrănesc singure, se tratează singure...

Haideţi să ne imaginăm un oraş de circa 50.000 de locuitori, în care nu am avea niciun fel de mijloc de curăţenie. Ce ar fi acolo din punct de vedere al bolilor? Acest lucru poate fi transpus la nivelul stupului, unde sunt 50.000 de indivizi, care ar însemna cam 5 kilograme de albine. Imaginaţi-vă ce boli am avea în acel stup dacă nu ar fi propolisul! Iată că albina a ştiut să-şi găsească remediul natural şi să reziste de milenii, astăzi fiind în folosul nostru. Pentru că noi, de fapt, creştem albinele pentru a le exploata, bazându-ne pe instinctul lor de acumulare.

Ce mai luăm aşadar de la albine?

Un alt produs valoros al stupului este lăptişorul de matcă, dar corect ar fi să-l denumim lăptişor pentru matcă, fiindcă el nu este produs de regină, de matcă, ci este produs de un grup de albine specializate, cele mai tinere dintre ele, care se numesc albine doici, şi ale căror glande produc lăptişorul de matcă. Pe măsură ce îmbătrânesc, albinele îşi schimbă misiunea, devin culegătoare, cercetaşi, iar la sfârşitul carierei, când nu mai pot să iasă din stup, se ocupă de producţia de ceară. Albinele sunt permanent ocupate.

Cât de bine sunt organizate albinele!

O societate mai bine organizată decât societatea albinelor este greu de găsit. Păcat că nu aplicăm şi noi exemplul albinelor în viaţa de zi cu zi. O eficientizare mai bună a muncii într-o colectivitate nu cred că există decât în familia de albine. Mai avem un alt produs care câştigă din ce în ce mai mult teren în ceea ce poate oferi ca terapie: veninul de albine. Noi am învăţat să colectăm veninul de albine, pentru că din punct de vedere psihologic înţepatul unei albine este privit nu foarte favorabil. Am inventat nişte dispozitive prin care, fără să omorâm albinele, pentru că ştiţi că albina când înţeapă moare, putem să recoltăm acest venin sub formă de apitoxină. În momentul în care picătura de venin intră în contact cu aerul se solidifică, se pierde partea volatilă, şi noi obţinem o substanţă cristalină care se cheamă apitoxină. Păstrând principiile de bază ale veninului de albine, apitoxina este folosită de doamne pentru tratamente cosmetice, dar şi pentru masajul sportivilor, pentru dureri articulare datorită acţiunii antiinflamatorii. Veninul mai este folosit cu o extindere din ce în ce mai mare, dat fiind rezultatele pozitive, în tratamentul sclerozei în plăci, o maladie care afectează tot mai multe persoane. Tratamentele cu venin de albină sau cu înţepătură de albină au reuşit să lucreze asupra tecii de mielină, remielinizând această teacă, pentru că din cauza demielinizării apare boala.

Dar se folosesc direct şi înţepăturile de albină?

Da, se poate face un protocol de apipunctură, adică folosim albina pe punctele clasice de acupunctură. Venim cu surplusul veninului de albine pe deja un punct de acupunctură stimulat. Rezultatele sunt foarte bune. Aici se pot folosi mai multe scheme în care se face micropunctură, minipunctură, în funcţie de doza de venin care se aplică. Acest tip de protocol se aplică şi pentru testarea sensibilităţii pacientului.

Unde pot beneficia pacienţii de apiterapie?

Din fericire, în România, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei, având în vedere tradiţia pentru apiterapie, au introdus în programa de specializare post-universitară cursul de competenţă în apifitoterapie. Astfel, orice medic din România poate obţine competenţă pentru a deveni apifitoterapeut. Evident, este bine să mergem la un medic pregătit decât la cine ştie ce terapeut. Medicii cu competenţă în apifitoterapie pot practica aceste tehnici. Şi în cadrul Institutului de Cercetare şi Dezvoltare în Apicultură există Centrul de apiterapie, unde se fac tratamente bazate pe farmacia stupului.

De altfel, acesta este primul centru de apiterapie din lume. Aşa este?

Centrul de apiterapie a fost creat în anul 1974 de profesorul Veceslav Harnaj în cadrul APIMONDIA, iar în 1977 a trecut la institutul nostru, ca urmare a studiilor de cercetare pe care le făceam pe apiterapie, farmacologie, biochimie, galenică. Cu alte cuvinte, se formulau produse care se testau în clinica medicală în diferite afecţiuni. Iată că acest centru există şi acum şi îşi îndeplineşte rolul, iar produsele apicole create în institutul nostru sunt folosite aici de către medici cu competenţe în apifitoterapie.

Mierea, bună pentru ficat

Care sunt beneficiile mierii? Acum există tendinţa de a considera mierea un panaceu universal. Este bună mierea la toate?

Mierea în sine este un aliment hiperconcentrat în glucide, în care avem zaharurile direct asimilabile – glucoza şi fructoza, care se absorb rapid în fluxul sanguin. Din acest motiv, mierea este în primul rând o hrană energetică prin excelenţă. Având în vedere complexitatea compoziţiei dată în primul rând de nectarul care provine din flori şi, conform principiului de transmitere a proprietăţilor terapeutice de la plantă la miere sau polen, putem trage concluzia că şi mierea are un potenţial efect terapeutic adjuvant în tratamentul unor afecţiuni. Dar nu ne raportăm doar la acest lucru. Dacă studiem mierea din punct de vedere al compoziţiei ei, vom vedea că dă beneficii excelente pe sistemul cardiovascular. Ştim că inima este un muşchi. Dacă pentru sportivi, muşchii au nevoie de fructoză şi glucoză din plin, la fel şi muşchiul cardiac este stimulat de aceste substanţe din miere. De asemenea, ficatul beneficiază foarte bine de acest minunat dulce, care nu are nimic de-a face cu sinteza din care se obţine zahărul. Beneficiile sunt extraordinare pentru copii, în sensul dezvoltării staturo-ponderale şi stimulării absorbţiei calciului la nivelul ţesutului osos.

De la ce vârstă au voie copiii miere?

În ciuda faptului că se spune copiii până la 1 an să nu mănânce miere, pentru a preveni botulismul infantil, acesta reprezintă un procent minor în anumite state, iar la noi nu s-a auzit de aşa ceva. Botulismul este o problemă de siguranţă alimentară, la fel ca antraxul sau trichineloza. O miere contaminată poate da botulism tuturor celor care au consumat-o, indiferent de vârstă. Evident, copilul sub 1 an nu are un sistem digestiv suficient de dezvoltat pentru a face faţă bolii. Dar trebuie să spunem că sunt culturi şi tradiţii în care copilul, când vine pe lume, i se pune în gură o picătură de miere. Ca simbolistică, mierea este produsul unei insecte sfinte. Şi la noi există tradiţia ca în apa de baie de după botez să se pună o linguriţă de miere. Nu există un remediu mai bun şi mai lipsit de nocivitate pentru un copil alăptat, care are probleme cu tranzitul intestinal, care este constipat, decât mierea, care conţine cel mai bun laxativ natural – fructoza. Ea stimulează peristaltismul intestinal şi ajută copilul pentru un tranzit sănătos. Acest beneficiu este valabil şi în cazul adulţilor.

Diabeticii pot consuma miere?

Da, dar în cantităţi reduse şi având grijă ca să se scadă echivalentul în baremul de glucide. Spre exemplu, se elimină o jumătate de felie de pâine pentru a beneficia de o linguriţă de miere. Diabeticilor non-insulino-dependenţi li se recomandă îndeosebi mierea de salcâm, care este bogată în fructoză. Paradoxal, mierea poate fi de mare folos şi diabeticilor insulino-dependenţi, care pot face crize de hipoglicemie din cauza administrării de insulină, iar pentru a-şi reveni trebuie să mănânce repede ceva dulce. În aceste condiţii, o linguriţă de miere ajută la reechilibrarea rapidă a organismului.

Cu cât mierea este mai închisă la culoare, cu atât are mai multe beneficii?

O miere de culoare închisă înseamnă o concentraţie mai mare în pigmenţi. Principalii pigmenţi pe care albina îi adună odată cu nectarul şi cu polenul, fiindcă mierea conţine şi grăuncioare cu polen, sunt carotenoizii, mai ales betacaroten de culoare galben-oranj, şi flavonoizii, care întotdeauna sunt prezenţi în compoziţia mierii. Pe măsură ce concentraţia de pigmenţi este mai mare, creşte capacitatea antioxidantă a mierii. O serie de studii făcute în Statele Unite au dovedit că mierea de hrişcă, un sortiment de miere specific Ucrainei şi Moldovei, este un puternic antioxidant benefic mai ales în cazul afecţiunilor cardiovasculare.

Mierea noastră polifloră cum este?

Avem mai multe sortimente de miere polifloră. Dar dintre acestea se remarcă un sortiment unic, mierea de Delta Dunării, în care întâlnim menta şi o paletă de plante specifice regiunii care îi dau un gust cu totul special. Avem apoi mierea polifloră din zona deal-munte, mierea de fâneaţă din zona de şes.

Cum recunoaştem mierea falsificată

Cum ne putem da seama dacă o miere este adevărată sau contrafăcută?

Există tentaţia de a falsifica mierea cu adaosuri de siropuri de glucoză. În mod normal, dacă pe etichetă scrie miere, ar trebui să avem garanţia că în borcan este miere. Atenţie! Nu se spune „miere naturală“, ar fi pleonasm. Mierea în sine este naturală. Ori e miere, ori nu e miere. Dacă aş fi foarte strictă, v-aş spune că mierea nu ar trebui păstrată în recipiente transparente. Ar trebui să fie numai din sticlă, şi niciodată din plastic. Sticla să fie închisă la culoare pentru a preveni oxidarea compuşilor benefici pentru sănătate. Dar comerţul îşi spune cuvântul. Omul vrea să vadă cât este de clară mierea. De altfel, culoarea mierii este un indice de calitate. Pentru a verifica dacă mierea este adevărată putem face un experiment foarte simplu. Când dizolvăm un sirop de glucoză în apă, oricât de concentrat ar fi acel sirop, vom vedea că apa limpede din pahar se tulbură, apare o zonă ceţoasă. Zahărul se dizolvă în apa respectivă. În momentul în care avem miere, o să vedem cum un fir continuu curge şi se aşază strat peste strat pe fundul paharului, fără să formeze niciun fel de halou. Aceasta este o dovadă că mierea respectivă este o miere curată.

Propolisul, tratament de viitor împotriva cancerului

Ajutaţi-ne să descoperim şi beneficiile polenului.

Polenul este un aliment hiperconcentrat, cu o paletă grozavă de toţi antioxidanţii naturali pe care îi cunoaştem, enzime, elemente minerale, vitamine. Polenul este un supliment alimentar cu rezultate extraordinare în cazul bolnavilor de ficat. Polenul este un fel de produs farmaceutic natural care conţine toţi aminoacizii esenţiali necesari funcţiei hepatice. Tot polenul ar trebui să fie luat în consideraţie de toţi domnii cu vârsta de peste 45-50 de ani, când încep inflamaţiile glandei prostate, ce pot degenera din prostatite în afecţiuni tumorale. O linguriţă de polen, 20-30 de grame de polen, zilnic, cu certitudine ajută la prevenirea acestor probleme. Nu este de neglijat nici consumul de polen la persoanele în vârstă, mai ales pentru combaterea anxietăţii, tulburărilor de memorie.

Propolisul în ce afecţiuni se remarcă?

Un preţios produs apicol este propolisul, care reprezintă o promisiune pentru viitor în tratamentul natural al unor afecţiuni tumorale, dată fiind acţiunea antitumorală directă a acestui produs. S-au făcut numeroase studii în Japonia şi SUA, chiar şi la noi am avut cazuri tratate, în care într-adevăr propolisul, administrat în doze bine stabilite şi la un interval de timp precis, poate oferi atât susţinerea sistemului imunitar, cât şi acţiune antitumorală directă şi acţiune antioxidantă generală asupra organismului. De altfel, propolisul are un spectru foarte larg de proprietăţi. Lumea este tentată să spună „este bun la orice“. Orice încercare de a face un panaceu dintr-un produs nu face decât să-l distrugă.

Dar lăptişorul de matcă?

Lăptişorul de matcă este un suport benefic pentru persoanele în vârstă, pentru cei cu suferinţe neurologice, tulburări nervoase. Are în compoziţie acetilcolina, un neurotransmiţător care ajută foarte mult în cazul tulburărilor neurologice şi care nu este de neglijat la copii cu retard în dezvoltarea psihomotorie. În perioadele reci, lăptişorul de matcă ajută sistemul imunitar prin prezenţa de gamaglobuline în compoziţia sa. Împreună cu propolisul, vom ajuta organismul în mod natural să facă faţă epidemiilor de viroze. În timp ce un medicament de sinteză tratează simptomele răcelii, remediul din propolis şi lăptişor de matcă ajunge şi la cauză, prin acţiune antiinflamatorie şi antiseptică, prin modularea sistemului imunitar. 

„Când sunt obosită, iau lăptişor de matcă“

Dumneavoastră folosiţi produse apicole?

Folosesc un produs nou, un supliment pe bază de propolis şi ulei de măsline, care nu are în compoziţie alcool. Când sunt foarte obosită, mai iau şi lăptişor de matcă. Când din cauza stresului mă mai doare ficatul, obişnuiesc să iau polen.

Tot produsele stupului vă ajută şi în lupta contra trecerii anilor? Pare că timpul nu a lăsat urme pe chipul dumneavoastră...

Eu am rămas fidelă unor produse cosmetice care au tradiţie în România. Apiderminul a făcut istorie şi sunt actriţe dependente de acest produs. Apoi utilizând lăptişor de matcă, produs care are acţiune antirid, atât pe piele, dar mai ales consumat în interior, noi, doamnele, reuşim să ţinem piept timpului. Lăptişorul de matcă are în compoziţie nişte aminoacizi, prolina şi hidroxiprolina, care sunt precursori ai colagenului şi elastinei, ceea ce ajută la combaterea ridurilor. Iată cum suntem ceea ce mâncăm.

CV

De 37 de ani în Institutul de Apicultură

Numele: Cristina Mateescu

Data naşterii: 17 decembrie 1955

Cariera:

Din 1978 şi până în prezent îşi desfăşoară activitatea la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură.

Este director general din 2010.

Din anul 2000 este conferenţiar formator în cadrul Şcolii Naţionale de Sănătate Publică şi Management Sanitar, unde predă cursuri de apiterapie pentru medici şi farmacişti.

Este doctor în biochimie din anul 2003.

Este cercetător ştiinţific, contribuind la realizarea de noi formule de suplimente alimentare şi medicamente pe bază de produse apicole.

Locuieşte în: Bucureşti

citeste totul despre: