Visele: pline de înţelesuri sau doar un reflex al creierului?

Visele: pline de înţelesuri sau doar un reflex al creierului?

Visele sunt înfrumuseţate de imaginaţie FOTO Shutterstock

Această întrebare i-a fascinat dintotdeauna pe oamenii de ştiinţă: de unde vine impulsul de a visa? Răspunsul la această întrebare este unul foarte serios, în joc fiind înţelegerea imaginilor mentale amuzante, sexuale, înspăimântătoare sau pur şi simplu bizare pe care le punem în scenă în fiecare noapte.

Ştiri pe aceeaşi temă

Oare visele sunt generate de partea de sus a creierului, de structurile corticale care ne permit să raţionăm, să simţim, să acţionăm şi să ţinem minte? Sau poate provin din zona de jos a creierului, unde se coordonează funcţiile de bază ale organismului, cum ar fi respiraţia, ritmul cardiac, producerea de salivă şi controlul temperaturii?
 
Oare fanteziile subconştiente se nasc „dintr-o gură de aer“, după cum susţinea Sigmund Freud? Sau poate creierul nostru îşi repetă „materia“ învăţată peste zi şi scoate la iveală informaţii trecute cu vederea, după cum spun oamenii de ştiinţă?
 
Un nou studiu sugerează că impulsul de a visa nu este mai mult decât o „gâdilitură“ trimisă în celulele nervoase ale creierului de cortexul senzorial.
 
Experienţa visului, adică scenariile complexe, sentimentele de teamă, de încântare sau de dor, necesită un impuls mai insistent în zonele corticale, sugerează noul studiu citat de „LA Times“. Totuşi, chiar şi oamenii cu leziuni grave ale creierului visează, susţine acelaşi studiu.
 
Cei fără imaginaţie visează bărbieritul
 
Cercetarea s-a efectuat pe un grup restrâns de pacienţi neobişnuiţi. Au fost luaţi în considerare 13 oameni care au suferit leziuni ale sistemului limbic al creierului (zona unde se află dorinţele noastre de bază şi motivaţiile – sexul, mâncarea, senzaţiile plăcute).
 
Ca rezultat al acestor leziuni, ei sufereau de un sindrom neurologic numit „deficienţă de auto-activare“ (AAD): chiar dacă erau perfect conştienţi, ei stăteau complet nemişcaţi şi tăcuţi timp de ore întregi în cazul în care nu erau impulsionaţi de cei din jur. De fapt, pacienţii nu erau motivaţi să facă nimic. Când erau întrebaţi la ce se gândesc, spuneau mereu că mintea le este complet goală. Împinşi de la spate, puteau să cânte, să calculeze sau chiar să-şi aducă aminte întâmplări din viaţa lor, însă, când erau lăsaţi de capul lor, aceşti pacienţi, pur şi simplu, nu aveau niciun gând spontan.
 
Aşadar, cercetătorii şi-au pus întrebarea dacă aceşti bolnavi visează. Unii dintre ei visau, susţin graficele care au comparat undele cerebrale din timpul somnului lor cu cele ale unor oameni sănătoşi. Atunci când erau treziţi din somnul REM (stagiu al somnului în care au loc visele), patru pacienţi din cei 13, adică 31% din ei spuneau că visează. Acest procent este mult mai mic faţă de oamenii obişnuiţi, care au raportat vise bizare şi colorate în 92% din cazuri.
 
La pacienţii cu AAD visele erau mai rare, mai scurte şi mai puţin complexe. Ei susţineau că visează la lucruri cum ar fi bărbieritul, o plimbare sau vizita unei rude. Dar chiar şi aceste vise rudimentare îi puneau în situaţii în care, în mod conştient, nu s-ar fi gândit la ele.
 
„Faptul că aceşti pacienţi au visat a fost un rezultat neaşteptat. Acest lucru susţine ipoteza că visele sunt generate de procese complexe ale creierului, de sus în jos“, spun autorii studiului, o echipă de cercetători francezi, formată din neurologi şi specialişti în somnologie.
 
Studiile despre vise făcute pe „ciudaţi“
 
„Teoria sus-jos (n.r. - cum că visele îţi au originea în cortexul cerebral, locul unde se naşte imaginaţia) nu-şi are locul în studiul nostru, deoarece pacienţii cu AAD, care au suferă de un gol mintal şi nu au pic de imaginaţie în stare conştientă, susţin, totuşi, că visează ceva, că au imagini în somn“, continuă specialiştii.
 
Bineînţeles că visele oamenilor obişnuiţi pot fi înfrumuseţate de impulsurile zonelor corticale care găzduiesc percepţiile, memoria, emoţiile şi raţiunea. Dar, multe dintre studiile despre vise au fost făcute pe subiecţi cu leziuni ciudate ale creierului: oameni care au suferit lobotomii frontale, de exemplu, susţin că visele le-au încetat definitiv.
 
Această metodă de a studia oamenii cu probleme la creier este imperfectă, mai ales că subiecţii sunt destul de rari şi nu există doi la fel care să aibă exact acelaşi tip de leziuni, conchide „LA Times“.
 

Citeşte mai multe despre vise:
 
 
Unii oameni sunt treziţi din somn de cel mai mic zgomot, alţii dorm duşi chiar dacă sirena maşinii de pompieri le urlă în ureche. Ce ne face să avem somnul uşor sau adânc este încă un mister pentru specialişti.
 
 
Atunci când te trezeşti dintr-un coşmar, prima ta întrebare este: ce căuta pisica aia cu o drujbă în mână şi de ce mă urmărea pe mine? Când îţi mai revii un pic şi realizezi că o pisică nu are degete opozabile şi n-ar fi reuşit în ruptul capului să ţină o drujbă în mână, îţi pui o întrebare mai normală: de ce am visat o pisică cu o drujbă?
 
 
Toţi oamenii visează, însă nu toţi ţin minte „aventurile“ din timpul somnului. Cercetătorii au studiat această problemă şi au ajuns la o concluzie: oamenii care îşi amintesc visele răspund mult mai repede atunci când sunt strigaţi pe nume.
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările