Prof.dr. Cristian Serafinceanu: „Abţinerea de la mâncare e periculoasă pentru diabetici“

Legumele sunt baza oricărei diete sănătoase

NUTRIŢIE Specialiştii apreciază că în viitor, numărul cazurilor de diabet va creşte considerabil. Alături de medicaţie, alimentaţia şi optimizarea stilului de viaţă sunt elemente importante în ţinerea sub control a bolii.

Aproape 2 milioane de români suferă de diabet, cu toate repercusiunile aferente acestei afecţiuni, arată rezultatele mai multor studii realizate la nivel internaţional şi naţional. Aproximativ 11% din populaţia ţării noastre demonstrează o „tendinţă epidemică“ a acestei afecţiuni complexe metabolice, potrivit studiului PREDATOR România.

Specialiştii sunt însă de părere că, la fiecare pacient diagnosticat cu diabet zaharat, mai există încă cinci-şase care nu ştiu că au această problemă de sănătate, făcând astfel ca numărul real al pacienţilor să fie mult mai mare, ceea ce este îngrijorător.

Poate fi controlat diabetul doar prin alimentaţie?

Diabetul este o afecţiune cronic, dar, dacă este bine gestionată, pacientul îşi poate vedea liniştit de viaţă. Ce înseamnă această bună gestiune? Poate fi controlat diabetul doar prin alimentaţie? „Răspunsul scurt este nu. Nu pentru că nu ar fi posibil. Ci pentru că, din punct de vedere al sistemului, din punct de vedere logistic, este foarte greu de controlat astfel“, explică prof. dr. Cristian Serafinceanu, medic primar de diabet, nutriţie şi boli metabolice, şeful Diciplinei de diabet, nutriţie şi boli metabolice la Institutul Naţional de Boli Metabolice „Prof. dr. N. Paulescu“ şi preşedintele Societăţii Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice.

Universitarul adaugă că, o lungă perioadă de timp, prima recomandare pentru un pacient cu diabet zaharat de tip 2 (care nu este dependent de insulină) care se prezenta la medic era optimizarea stilului de viaţă. „Adică dietă, scădere în greutate, exerciţiu fizic, somn, renunţarea la fumat şi aşa mai departe. După care, dacă în trei luni nu se ajungea la glicemia şi la valoarea hemoglobinei glicozilate-ţintă, se adăuga tratamentul cu medicamente. De mai mulţi ani încoace, nu se mai face acest lucru. Se recomandă de la început optimizarea stilului de viaţă şi tratament medicamentos pentru scăderea glicemiei. Pentru că s-a constatat că e mult mai eficient.“

Există alimente permise, alimente interzise?

Toată lumea este de acord că optimizarea stilului de viaţă este strict necesară, şi dintre toate regulile care trebuie respectate, cea mai importantă este cea care ţine de dietă. Fără o alimentaţie corectă nu se poate, mai spune universitarul. „Dieta pacientului cu diabet zaharat de tip 2, după părerea mea, poate fi caracterizată aşa: dieta omului sănătos, cumpătat. Trebuie exclus din dietă numai zahărul. De ce? Pentru că alimentele care conţin zahăr produc o încărcare glicemică rapidă foarte mare şi glicemiile variază. Orice ai face, apar creşteri rapide ale glicemiei. Şi cel mai bine este să nu se mănânce zahăr şi nimic care conţine zahăr.“

Prof. dr. Serafinceanu mai spune că, în afară de asta, dieta ar trebui adaptată pentru fiecare pacient. „Adică se dă o dietă, aşa cum spuneam, identică cu a unui om sănătos. Dacă pacientul este supraponderal sau obez, dieta se calibrează în aşa fel încât el să scadă în greutate. Recomandarea este să scadă cam 10% în greutate, în următoarele şase luni de la indicaţie. Nu mai mult, nu mai repede. Aşa-numitele cure de slăbire care se fac sunt absolut contraindicate la pacientul cu diabet zaharat. Dar principiul general e că pacientul cu diabet trebuie să mănânce cât trebuie, trebuie să mănânce ce trebuie şi să facă tratamentul care îi este necaesar pentru a fi echilibrat.“

Una dintre greşelile majore pe care le fac pacienţii este că nu mănâncă o perioadă de timp, ca să-şi menţină glicemia bună, atrage atenţia profesorul. „Mănâncă mai puţin, în ideea că au glicemia mai bună. Asta este o mare eroare. Deci pacientul trebuie să mănânce cât trebuie, când trebuie, cum trebuie şi aşa mai departe pentru dezvoltare, pentru sănătate şi să ia tratamentul necesar pentru a avea glicemia bună“, insistă universitarul.

Unde poate duce abstinenţa alimentară

De ce nu este bine să se abţină de la mâncare o persoană care are diabet? „Din multe motive. O dietă drastică nu numai că nu aduce glicemii bune – pentru că glicemia nu depinde întru totul de aportul alimentar, ci poate produce ceea ce numim denutriţie. Adică organismul foloseşte ca pentru energie sursele alternative dacă nu-i dai ce trebuie din alimentaţie: proteinele şi lipidele din corp. Şi apare această denutriţie proteică, în special, cu pierdere de masă musculară, care este extrem de gravă şi nu se manifestă în niciun fel. Foarte târziu se vede. Trebuie să faci nişte analize speciale ca să pui diagnostic înainte şi este un mare pericol în diabet, mai ales în diabetul de lungă durată.“

Aportul caloric trebuie să fie unul foarte bine stabilit. „Dar nu e vorba că mănâncă 1.800 sau 1.850 de calorii. Dar, dacă necesarul pacientului este de 2.000 de calorii şi el mănâncă 1.000, atunci este nenorocire, chiar dacă stă pe glicemie aparent bună. Adică, glicemia pe care şi-o ia el dimineaţa e bună, dar asta nu înseamnă că diabetul este echilibrat, iar riscul de denutriţie e foarte mare.“

Cu 500 de calorii sub necesar pentru obezi

În diabet nu există unele alimente mai bune decât altele, mai spune universitarul. „Omul trebuie să mănânce cât ar avea el necesarul dacă ar fi sănătos, dacă nu ar avea diabet, pentru a ajunge la o greutate acceptabilă. Dacă pacienţii sunt – cum sunt de obicei – supraponderali sau obezi, trebuie să scadă treptat şi lent în greutate. Se scad cam 500 de calorii din raţia calorică să zicem ideală pentru greutatea lui. Şi ar trebui ca, în următoarele şase luni să scadă în greutate cam 10%. Dacă se întâmplă treaba asta este absolut în regulă.“

Toate clasele de alimente trebuie introduse în dietă în proporţiile necesare. „Şi, în condiţiile acestea, trebuie prescris un tratament care să-i menţină glicemia în limitele pe care le dorim, în ţintele de glicemie. Excesele trebuie eliminate: şi că sunt excese în plus, şi că sunt excese în minus.“

Ce funcţionează la un pacient nu se aplică la altul

Alimentaţia este un pilon principal în tratamentul diabetului, spune, la rândul său dr. Mihai Comşa, medic specialist de diabet, nutriţie şi boli metabolice la Sanamed Hospital. „În cazul diabetului de tip 2, o alimentaţie necorespunzătoare – ca tipuri de alimente şi mai ales număr de calorii – este cauza principală a eşecului terapeutic în majoritatea cazurilor cu un diabet necontrolat. Respectarea unui regim alimentar raţional, cu o cantitate corectă de calorii şi o varietate cât mai mare de alimente din toate grupele – cereale, legume, fructe, carne, lactate, ouă, fără excese cu produse concentrate în zaharuri cu absorbţie rapidă – sucuri, dulciuri, produse de patiserie – îi permite medicului prescrierea tratamentului corect, iar monitorizarea eficienţei tratamentului antidiabetic este mai uşoră. Mai exact, dacă dieta este relativ constantă ca număr de calorii şi principii alimentare, diabetologul poate adapta mai uşor dozele şi tipurile de medicaţie pentru pacienţii săi, astfel încât aceştia să obţină glicemii optime“, este de părere dr. Comşa.  

Ca regulă în diabet, cu cât sunt mai puţine variabile în stabilirea schemei de tratament, cu atât succesul terapeutic este mai mare, iar alimentaţia – mese, conţinut, orar – este factorul cu cea mai mare variabilitate, adaugă acesta. În opinia dr. Comşa, nu există un regim alimentar general valabil pentru toţi pacienţii cu diabet. „Terapia medical-nutriţională a pacientului diabetic este stabilită de medicul diabetolog, ţinând cont de particularităţile pacientului, de tipul de diabet, patologii concomitente, complicaţii, vârstă, activitate zilnică, stil de viaţă, program de lucru, preferinţe culinare.“

Ceea ce este important ca pacienţii să înţeleagă de la început este faptul că regimul alimentar – cantităţile, tipurile de alimente, relaţia lui cu dozele de medicaţie – este unic pentru fiecare caz în parte şi ce a funcţionat la un pacient nu se aplică la altul sau chiar poate genera probleme de sănătate. „Ca urmare, orice iniţiativă sau dorinţă a pacientului de a ajusta sau modifica schema de alimentaţie prescrisă anterior trebuie discutată înainte cu medicul, astfel încât beneficiul să fie maximal sau să se evite eventuale pericole pentru sănătate prin adoptarea fără aviz a unui regim incorect“, conchide dr. Comşa.

„Problema este cu excesul de fructoză“

În magazine se găsesc alimente speciale pentru diabetici. Cât de utile sunt ele pentru pacienţii cu diabet? „Sunt nişte mofturi. Ca orice om, şi pacientul cu diabet simte nevoia, uneori, să mănânce nişte dulciuri. Şi atunci, au apărut aceste alimente care au gust dulce, dar care nu conţin zahăr. Conţin îndulcitori artificiali, care nu sunt toxici. Aspartamul este format din trei aminoacizi, de exemplu, deci e total inocent. Şi zaharina şi toate. Problema este cu excesul de fructoză, deci aşa-numitul zahăr din fructe. Un consum mare de fructoză creşte trigliceridele şi s-a dovedit că este legat de steatoza hepatică, chiar de steatohepatită“, atrage atenţia prof. dr Cristian Serafinceanu. „Americanii mănâncă foarte multă fructoză – au siropul acela de arţar şi tot felul de prostii, cum e melasa din porumb – care nu conţin glucoză, ci fructoză. Organismul nu are nevoie de fructoză, fructoza trebuie prelucrată în ficat. Şi, dacă este prea multă, atunci supraîncarcă ficatul cu trigliceride şi apare steatoza hepatică.“

Şi mărul are fructoză. Este el periculos?

Fructele conţin şi ele fructoză, dar nu au cantitatea aceea în exces. „Fructele sunt absolut necesare în dieta pacientului cu diabet. Ar trebui să mănânci cinci kilograme de mere ca să ajungi la fructoză în exces. Dar un pacient cu diabet poate mânca 500-700 de grame de fructe fără nicio problemă. Orice fruct. Că se zice că bananele au 15% glucide, că perele sunt dulci, că prunele sunt dulci, că strugurii sunt dulci. Sigur, dacă mănânci o pară nu e nicio problemă. Dacă mănânci cinci pere, da. Încă o dată: cumpătarea e cheia succesului. Bunul simţ. Nimeni nu trebuie să mănânce cinci pere deodată. Mănânci o jumătate de pară, o pară. Apoi mai mănânci o portocală, mai mănânci un măr, cinci căpşuni. Ştiţi ce se întâmplă? Noi, ca medici, de multe ori, uităm că dieta e un lucru pe care omul va trebui să-l respecte toată viaţa lui. În fiecare zi. Dacă pui restricţii excesive şi dacă aceste restricţii sunt cumva iraţionale, se pot întâmpla două lucruri.

Unu: oamenii care sunt hiperconştiincioşi încep să devină obsesiv ataşaţi de dietă. Îşi cântăresc pâinea, îşi cântăresc fructele, îşi cântăresc pastele făinoase – dacă au 250 de grame în loc de 220 intră în panică. Ceea ce e absurd! Nu trebuie să trăieşti pentru a-ţi echilibra diabetul. Trebuie să trăieşti cu diabetul în mod civilizat, echilibrat şi să-ţi vezi de viaţa ta, de problemele tale.“

Şi doi: „toate aceste restricţii îi fac viaţa un calvar şi renunţă brusc la toate şi spune: «ori la bal, ori la spital». Şi atunci iar e o situaţie proastă. Trebuie să menţinem această linie de bun simţ, de cumpătare şi pentru medic, şi pentru pacient. Totdeauna vin oamenii la mine şi zic: «aoleu, dar n-am voie să mănânc pere». Domnule, nu ai voie să mănânci pere în fiecare zi, câte şapte pere. Poţi să mânănci o dată, dacă ai poftă, o pară! Dacă ai poftă să mănânci într-o zi un strugure, mănâncă-l! Dar nu în fiecare zi sau de trei ori pe zi. Deci să nu transformi excepţia în regulă şi regula în excepţie. Asta este cheia. Pentru că dieta asta trebuie ţinută toată viaţa şi micile abateri de la dietă nu au nicio importanţă. E mult mai periculoasă obsesia legată de dietă şi de glicemie“, conchide prof. dr. Serafinceanu.

Cât ajută plantele în reducerea glicemiei

Anumite preparate din plante pot fi utile în scăderea nivelului zahărului în sânge. „Plante-minune nu există. Însă s-a constatat că afinele, tecile de fasole, frunzele de dud pot reduce glicemia. Dar acestea reduc gliceamia de la 180 la 170. E o reducere mică. Ele ajută, dar nu pot să înlocuiască medicaţia antidiabetică“, atrage atenţia prof. dr. Serafinceanu. Aceste terapii ar trebui urmate, însă, doar la recomandarea medicului fitoterapeut.