Poftim la cele mai bune trufandale!

Alege legumele şi verdeţurile din piaţă, de la producătorii locali

Detoxifiante, vitaminizante şi remineralizante, verdeţurile de sezon sunt modalitatea naturală de stimulare a tranzitului intestinal şi de „trezire“ după iarnă.

Pentru că au în conţinut peste 90% apă, fibre, minerale şi vitamine, legumele cu frunze verzi de primăvară sunt un mijloc de a ne tonifia întreg organismul. Verdeţurile sunt nepretenţioase la cultivare şi destul de accesibile ca preţ. Aduc puţine calorii, ceea ce le recomandă persoanelor care ţin la siluetă. Mai mult însă, ele constituie o modalitate sănătoasă de completare a meniului zilnic.

„Legumele cu frunze verzi se vor mânca fie separat, sub forma unei salate uşoare de crudităţi sau a unui sote, fie în combinaţie cu alimente de origine animală, cum ar fi carnea, oul sau smântâna. La modul ideal, ele se consumă la începutul mesei, pentru că formează un pat de fibre la nivelul stomaculul, stimulând astfel digestia", recomandă prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti.

Spanacul

100 g de spanac crud ne furnizează 15% din doza zilnică de fier necesară organismului, iar aceeaşi cantitate de spanac gătit - 20%. Spanacul conţine cantităţi importante de vitaminele A şi K, de fibre, zinc, folaţi, calciu, fier, magneziu, mangan, potasiu.

După cum informează site-ul nutritionistcluj.ro, spanacul este sursă naturală de acid alfa-lipoic (AAL), un antioxidant natural care ajută şi la regenerarea vitaminelor E şi C după ce acestea au neutralizat radicalii liberi. În plus, AAL stimulează absorbţia coenzimei Q10. Spanacul conţine şi acizi graşi de tip Omega 3 şi Omega 6, care previn instalarea aterosclerozei.

Mod de folosire: proaspăt, în salate, gătit sau sub formă de suc.
Pont: pentru a stimula eliberarea fierului din frunzele verzi de spanac, fierbe-le nu în apă, ci în lapte, timp de 5-7 minute. În plus, adaugă zeamă de lămâie în farfurie, după ce se răceşte spanacul, pentru a nu distruge vitamina C. Aceasta stimulează absorbţia fierului în intestin.

Atenţie! Spanacul este nerecomandat persoanelor care suferă de probleme ale circulaţiei sângelui însoţite de hipervâscozitate (tromboze).  Ambele forme ale plantei, crud şi fiert, aduc organismului cantităţi importante de vitamina K, procoagulantă (de şase ori mai mult decât doza zilnică recomandată).

Ştevia

Are efect laxativ moderat, datorită antrachinonei din compoziţie şi este, deci, indicată persoanelor care suferă de constipaţie. Din ştevie se prepară şi un îndulcitor natural. Atenţie! Ştevia se consumă doar gătită sau măcar opărită, pentru că în forma crudă este toxică.

Salata verde

Ca şi ţelina, salata se poate combina cu orice şi stă la baza salatelor mai complexe sau a garniturilor pentru carne sau pentru orez şi cartofi. Este o sursă importantă de magneziu, de potasiu, de fosfor, de acid folic şi de vitaminele A, C şi K. Ea reglează funcţiile endocrine şi intensifică tranzitul intestinal. Poate fi consumată în orice moment al zilei şi mai ales seara, pentru că are efect de combatere a insomniei.
Mod de folosire: se consumă proaspătă sau fiartă, în ciorbe.

Urzicile

Frunzele urzicilor sunt acoperite cu perişori foarte ascuţiţi la vârf, care pătrund în piele, provocând senzaţie de arsură. Prin preparare termică, dispare această problemă.

„Urzicile sunt un adevărat tonic de primăvară, recunoscute pentru efectul lor detoxifiant, vitaminizant şi mineralizant. Ele cresc nivelul hemoglobinei şi stimulează sistemul imunitar şi metabolismul", spune medicul de familie cu competenţe în apifitoterapie Ruxandra Constantina de la Clinica MEDAS din Bucureşti. De asemenea, conţin vitaminele A, B2, C, K şi acid folic, precum şi minerale ca potasiul, calciul şi fierul.

Mod de folosire: se opăresc 5-10 minute. Se consumă ca atare, cu sare, piper, ulei de măsline, lămâie sau cu usturoi ori în amestec cu paste şi cu parmezan ras.

Pont: efectul depurativ al urzicilor ajută la combaterea afecţiunilor cronice ale pielii, precum acneea. Atenţie! Nu uita să foloseşti mănuşi ca să manevrezi plantele înainte să le arunci în oala de gătit!

Leurda

Are frunze alungite, fine, de culoare verde-deschis şi miros de usturoi. Din acest motiv se mai numeşte şi usturoi sălbatic. Leurda purifică sângele, stimulează tranzitul intestinal, întăreşte sistemul imunitar şi combate insomnia. Conţine vitaminele A şi, C, fibre, fosfor, calciu, sodiu, fier şi cupru. „Ca şi usturoiul, leurda conţine alicină, substanţă care îi conferă proprietăţi antivirale şi antibacteriene. De asemenea, leurda scade valorile tensiunii arteriale şi pe cele ale colesterolului rău", explică medicul Ruxandra Constantina.

Mod de folosire: în bucătăria vestică, leurda se găteşte, dar cel mai bine este să fie consumată crudă şi proaspătă, pentru a-şi păstra toate proprietăţile şi savoarea. Se adaugă în salate sau în mâncăruri.

Ridichile

Fac parte din familia cruciferelor sau a brasicaceelor, alături de varză, de napi şi de gulii. Ca şi acestea, conţin uleiuri volatile care le conferă gustul uşor iute, iar variantele sălbatice sunt mai iuţi decât cele crescute în sere.

Ridichile conţin folaţi, potasiu, calciu uşor asimilabil şi aproape jumătate din cantitatea de vitamina C care se regăseşte în aceeaşi cantitate de  portocale. Despre compuşii cu sulf din compoziţia cruciferelor se crede că ar avea proprietăţi anticancerigene.

Atenţie! Persoanele cu gastrită sau cu ulcer trebuie să consume cu prudenţă ridichi, pentru că ele conţin salicilaţi, compuşi similari aspirinei, care pot irita mucoasa gastrică. De asemenea, cei care suferă de insuficienţă tiroidiană trebuie să evite abuzul de crucifere, aceste alimente fiind goitrogene, adică scad utilizarea iodului în organism şi cresc riscul apariţiei guşei (goitre, în limba franceză). 

Conţin oxalaţi

Legumele cu frunze verzi sunt sursă de oxalaţi, substanţe care intră în compoziţia calculilor renali. De aceea, persoanele care suferă de pietre la rinichi trebuie să le consume în cantităţi moderate sau chiar să le evite.