Apa din pahar dă ton sănătăţii tale

Apa din pahar dă ton sănătăţii tale

Să fie cu gust de fructe sau cu adaos de vitamine? Specialiştii susţin că nu acestea sunt criteriile după care ar trebui să alegem o apă sănătoasă, ci modul în care a fost îmbuteliată.

Mai citeşte şi Nu ignoraţi simptomele oboselii cronice din Click Sănătate


Când alegi apa plată, nu puține sunt aspectele de care ar trebui să ții cont. Mai mult ca în cazul oricărui alt produs, marca și producătorul reprezintă indicii importante că apa pe care urmează să o procuri este una de calitate, corect sterilizată.
Prețul apelor îmbuteliate în oraș, provenind din surse locale, îți face cu ochiul? Alege mai bine apă de la robinet, căreia îi mai adaugi un filtru suplimentar.

Și mai bună este însă apa care provine din izvoare de munte, nepoluate (Tușnad, Borsec, Vatra Dornei, Stâna de Vale). Toate firmele „serioase” de apă îmbuteliată au menționat pe etichetă izvorul de proveniență, compoziția chimică (chiar şi data în care a fost făcută analiza compoziției).

Ba, mai mult, pentru a convinge clienții de puritatea apei lor, unii producători au diferite semne grafice, cu scopul de a vizualiza mai bine locul unde se găsește izvorul. Apa pe care intenționezi să o cumperi de abia are trecut pe etichetă numele producătorului și câteva informații expeditive? Atunci, e mai bine să renunți să o cumperi.

Nu cumpăra sticlele vizibil deteriorate

Chiar dacă producătorul este unul de încredere, este posibil ca apa îmbuteliată să se fi contaminat în drumul ei de la fabrică la supermarket. Condițiile de depozitare (și mai ales temperatura) pot să facă diferența între o apă sigură și una cu o cantitate nepermis de mare de bacterii.

Sticla de pastic este deformată, gâtul este turtit, iar capacul nu pare complet sigilat? În acest caz, riști să nu cumperi o apă 100 la sută pură. Un sfat în plus: nu cumpăra apa din orice magazin de la parterul blocului.

Pe caniculă,  alege ambalajele de sticlă

Păstrate la temperaturi ridicate, sticlele de plastic (PET) eliberează substanțe nocive, care pătrund în apă, contaminând-o. De aceea, nutriționiștii interzic depozitarea PET-urilor cu apă plată în soare (mai ales în mașini care stau în plin soare). Un studiu realizat în cadrul Institutului de Geochimie Heidelberg  (Germania) arată că apa îmbuteliată în sticle PET poate avea o concentrație de 100 de ori mai mare de antimoniu (un mineral care se găsește în mod natural în mediul înconjurător) decât cea din sol.

Concentrația de antimoniu crește pe măsură ce timpul de păstrare în sticle PET este mai mare. Mai ales pe perioada verii, când este destul de dificil să o păstrezi la temperaturi scăzute, indicat ar fi să cumperi apă în ambalaj de sticlă.

De ce apă îmbuteliată, şi nu de la robinet?

Principalul motiv ar fi clorul folosit la sterilizarea apei de la robinet, ce nu dă doar un miros neplăcut, ci care, ingerat constant, poate crește și riscul de cancer. În comparaţie, la sterilizarea apei îmbuteliate se folosește ozon, o formă de oxigen care purifică apa de aproape 3.000 de ori mai repede. Unii producători mai folosesc procedeul de osmoză inversă sau distilarea, care elimină toţi contaminanţii (inclusiv bacteriile și virusurile), nelăsând reziduuri în apa filtrată.

Specialistul nostru
Livia Nena, biolog nutriţionist

Apa reprezintă principalul dizolvant pentru multe substanţe și constituie mediul de desfășurare al multor reacţii chimice metabolice. Deducem, deci, că puritatea și calitatea apei pe care o bem sunt foarte importante. Este bine să evităm sursele de apă ce nu sunt atestate micro-biologic și biochimic (pot fi infectate cu microorganisme sau cu substanţe chimice provenite din îngrășămintele scurse în pânza freatică).

De asemenea, trebuie să evităm băutul apei tratate cu o cantitate peste limita admisă de clor (poate afecta grav rinichii și vezica urinară). Cea mai indicată sursă de apă potabilă este cea îmbuteliată. Aceasta prezintă toate garanţiile din punct de vedere al testelor biochimice și microbiologice.

Ghid de nutriţie:Ce trebuie să știi despre măsline

Negre sau verzi? La cutie sau vrac? Specialistul te învață ce fel de măsline să alegi și cum să le diferențiezi pe cele tratate de cele sigure.

Cele negre, mai „pretențioase”

Între măslinele verzi și cele negre există doar o diferență de gust. Trebuie să fii mai atent însă atunci când le alegi pe cele negre. Pentru a le da o culoare omogenă, producătorii le pot trata chimic. Pentru a exclude acest risc, alege măslinele care nu au toate aceeași nuanță de negru.

În saramură sau în ulei?

Bolnavii de inimă sau de rinichi ar trebui să le aleagă pe cele în ulei. Restul persoanelor pot consuma măsline în saramură, însă și aici ar putea fi luate în considerare măslinele dietetice. Nu ar trebui să consumăm mai mult de cinci-șase măsline pe zi, deoarece pot îngrășa.

La cutie sau vărsate?

În cazul măslinelor ambalate, ai siguranța că au fost păstrate în condiții bune. Spre deosebire de acestea, cele vărsate este posibil să fi suferit în magazine diferite tratamente nocive de curățare și de conservare, cum ar fi spălarea cu detergenți.

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, Directorul Institutului de Cercetări Alimentare