Alimente contaminate: poţi să le depistezi?

Alimente contaminate: poţi să le depistezi?

E bine să cumperi produsele de origine animală numai din spaţii sau unităţi înregistrate sau autorizate din punct de vedere sanitar veterinar.

„Alimentele voastre să fie leacurile voastre”, spunea anticul Hipocrat. După scandalurile cu laptele contaminat, carnea de cal pe post de vită, puiul cu Salmonella, virtuţile alimentelor din coşul zilnic de cumpărături sunt puse sub semnul îndoielii. Cum poţi să-ţi dai seama când ceva nu e în regulă?

Carnea de cal vândută pe post de carne de vită a ţinut prima pagină a presei inernaţionale. Şi, când se mai liniştiseră apele, a izbucnit scandalul – de data asta, oarecum restrâns la graniţele naţionale –cu laptele contaminat şi puiul „salmonelizat”. Am primit cu toţii asigurări, de la factorii de decizie, cum că toate acestea sunt accidente, excepţii de la regulă, şi că şansele de îmbolnăvire ale populaţiei sunt minime. Dincolo de frazele de liniştire oficiale, neîncrederea persistă. Poate că şi ţie, ca şi altor gospodine, îţi tremură mâna atunci când iei de pe raftul magazinului sticla cu lapte sau puiul frumos ambalat. Vrei să-ţi hrăneşti membrii familiei şi poate le faci, fără să ştii, rău... Şi te întrebi ce şanse sunt să poţi depista, prin mijloace proprii, semnele că ceva e putred, înainte ca răul să se întâmple. În încercarea de a-ţi da un răspuns, vom analiza, pe rând, alimentele incriminate.

Carnea de cal – în orice rău e un bine

Hai să facem un mic exerciţiu de imaginaţie. Ai bănuiala că bucata de carne de vită târguită ar putea fi carne de cal: cum îţi poţi da seama dacă ai fost sau nu trasă pe sfoară?

Ei bine, e foarte greu să-ţi dai seama. O spun specialiştii în carmangerie din toată lumea. E adevărat, carnea de cal e mai roşie ca cea de vită, nu însă şi carnea de mânz. Carnea de cal proaspătă are un miros specific şi un gust dulceag, însă le pot recunoaşte numai consumatorii avizaţi. Diferenţa e şi mai greu de făcut atunci când carnea e congelată sau procesată.Asta e vestea rea.

Vestea bună e că, în multe ţări europene, carnea de cal e considerată nu numai o delicatesă, ci şi un aliment extrem de nutritiv: e bogată în proteine de înaltă calitate, are conţinut foarte mic de grăsimi – 2 - 4%, mai scăzut ca în cazul cărnii de vită - , procent mare de acizi graşi nesaturaţi, concentraţie mare de vitamine din grupul B, şi mai ales conţinut serios de fier – 4-5 mg/100g. De aceea, în secolul trecut, era recomandată anemicilor! În plus, carnea de cal e mai fragedă, mai dulce şi lipsită de toxinele din carnea de vită, caii nefiind hrăniţi cu hormoni. Prin urmare, dacă poţi trece peste pragul psihologic că provine de la un animal atât de nobil şi de frumos, carnea de cal nu-i chiar de aruncat...

Salamul de Sibiu şi carnea de cal

Legenda spune că salamul de Sibiu, atât de apreciat de mamele şi bunicile noastre, avea în compoziţie carnea de cal. Actualii producători susţin că există un sâmbure de adevăr: la începuturi se foloseau într-adevăr intestine de cal, pentru umplerea „rudelor” de salam de calibru mare. 

Laptele cu aflatoxină – surprizele continuă

Informaţiile cum că o parte din laptele crud şi pasteurizat din comerţ este contaminat cu aflatoxină au făcut ca povestea cu carnea de cal să pară un basm frumos. Pentru că aflatoxina este o toxină cancerigenă, produsă de sporii unor ciuperci specifice, care, conform ANSVSA (Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor),  „ se dezvoltă în seminţe de oleoginoase, produse secundare de la fabricarea uleiului, arahide, cereale şi produse de origine animală (brânzeturi fermentate, preparate de carne)”. Laptele contaminat poate deveni periculos pentru sănătate dacă este consumat în cantităţi mari, un timp îndelungat.

Parte din produsele incriminate au fost retrase de pe piaţă, însă temerea persistă: dacă mai sunt şi alte  loturi-problemă, care sunt şansele ca laptele toxic să ajungă pe masa ta? Şi ce poţi face în acest caz?

Răspuns: nu poţi face nimic! Pentru că aflatoxina nu poate fi depistată la nivel gustativ, ci numai prin analize de laborator. Prin urmare, siguranţa alimentară a familiei tale depinde de profesionalismul autorităţilor de resort.

Citeşte continuarea articolului pe clickpentrufemei.ro.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: