Adevărul dulce şi amar despre înlocuitorii zahărului
0
Acum, mai mult decât oricând, piaţa este invadată de o mulţime de îndulcitori, atât naturali, cât şi artificiali. Specialiştii ne ajută să facem alegerile potrivite în funcţie de nevoile noastre.
Zahărul, denumit de oamenii de ştiinţă „ucigaşul tăcut“, este unul dintre principalii vinovaţi pentru bolile de inimă, cu aceleaşi efecte negative asupra ficatului ca şi alcoolul. Indiferent că este alb sau brun, zahărul este contraindicat de medici. Dar nici înlocuitorii nu sunt total lipsiţi de efecte adverse.
Îndulcitorii artificiali, o dulce „otravă“?
Poate din cauza cuvântului „artificial“, îndulcitorii sintetici par mai răi decât cei naturali. La o simplă căutare pe internet, dai peste diverse studii, mai mult sau mai puţin credibile, care spun că printre efectele secundare ale acestor substanţe se numără de la oboseală cronică şi schimbări comportamentale, până la boala Alzheimer, scleroză multiplă, epilepsie şi chiar„leziuni ireversibile la nivelul creierului“. De asemenea, cei care folosesc îndulcitori artificiali s-ar expune riscului de hipotiroidism sau alte disfuncţii hormonale, hipertensiune, hipoglicemie şi chiar de orbire.
Aceste simptome nu sunt asociate strict cu îndulcitorii artificiali. Nicăieri nu se specifică sigur că includerea aspartamului în dietă duce, de exemplu, la leziuni pe creier. „Despre îndulcitorii artificiali există informaţii mai mult greşite decât corecte. Studiile serioase demonstrează altceva“, spune medicul nutriţionist Adrian Copcea, specialist diabetolog, de la Clinica „Asteco“ din Cluj-Napoca.
Ca orice potenţiator de aromă, îndulcitorii artificiali îşi fac loc într-o varietate de alimente şi de băuturi. Acordul pentru folosirea lor este dat de oamenii de ştiinţă care studiază efectele acestor substanţe asupra organismului uman.
În toată lumea există organizaţii pentru siguranţa alimentelor (cum este Autoritatea americană pentru controlul alimentelor şi medicamentelor – FDA sau Comisia Europeană) care iau în considerare nivelul de toxicitate al îndulcitorilor artificiali şi care spun dacă produsele care îi conţin ne vor face rău. Ca peste tot în ştiinţă, există formule pe baza cărora se decide dacă produsul va intra sau nu pe piaţa de larg consum. Limita, adică interzicerea acestor produse artificiale, se trasează luându-se în considerare consumul zilnic, pe viaţă. Aşa că putem trage concluzia că o doză de suc îndulcit într-o zi de sâmbătă nu ne poate face prea rău.
Ce variante sunt permise diabeticilor
Medicul Adrian Copcea dă câteva exemple de îndulcitori artificiali, aprobaţi de cele mai importante foruri mondiale, atât pentru diabetici, cât şi pentru persoanele care suferă de alte afecţiuni ce ţin de sindromul metabolic (obezitatea, hipertensiunea, risc crescut de boli de inimă şi de atacuri cerebrale).
Cel mai cunoscut îndulcitor artificial este zaharina (E 954). Acele pastiluţe pe care unii obişnuiesc să le pună în cafeaua de dimineaţă se numără printre cei mai vechi şi populari îndulcitori. „Zaharina este folosită de zeci de ani, mai ales în cazul diabeticilor, şi este sigură“, spune nutriţionistul. A fost descoperită în 1879 de chimistul Constantine Fahlberg şi o găsim astăzi în guma de mestecat, în sucurile dietetice, în sosurile de salată, în bomboane şi dulciuri, chiar şi în anumite suplimente cu vitamine şi în produse cosmetice.
Ciclamatul (E 952) este utilizat în producerea biscuiţilor, băuturilor răcoritoare şi produselor de patiserie. Se mai foloseşte la gemuri şi la dulceţuri şi are o putere de îndulcire relativ redusă, fiind doar de 30-80 de ori mai dulce decât zahărul. Din această cauză se foloseşte în combinaţie cu alţi îndulcitori. „Ciclamatul a fost o perioadă suspendat pentru cercetări în anumite ţări, însă urmează a fi reaprobat“, precizează dr. Copcea.
Siguranţa sucralozei (E 955) a fost confirmată de peste 100 de studii încă de la invenţia ei din anii ’60 şi este fabricată prin înlocuirea unor molecule ale zahărului cu atomi de clorină. Produsul este de 600 de ori mai dulce decât zahărul. Controversele pornesc de la faptul că sucraloza a fost descoperită din greşeală, pe când se încerca obţinerea unui insecticid.
Într-unul dintre studiile care au cercetat siguranţa sucralozei pe rozătoare, animalele au fost expuse zilnic unui nivel de 16.000 de miligrame de sucraloză pe kilogram, adică echivalentul a 16.000 de doze de suc carbogazos pentru un om. Nicio rozătoare nu a prezentat vreun efect secundar notabil. Mai mult decât atât, pentru că este atât de dulce, nimeni nu va folosi vreodată o cantitate atât de mare de sucraloză. „Pentru a fi periculoasă ar trebui să consumăm, de persoană, peste 40-60 de litri de suc dietetic pe zi, lucru de altfel imposibil“, spune dr. Copcea. Sucraloza se găseşte în sucurile dietetice, dar şi în iaurturi, în batoanele proteice, în îngheţată sau în siropuri.
Aspartamul (E 951) este şi el foarte popular la noi şi, în acelaşi timp, este şi unul dintre cei mai investigaţi îndulcitori artificiali. Poate fi şi de 220 de ori mai dulce decât zahărul şi apare în mii de produse, de la băuturile răcoritoare, la dulciuri, cereale şi chiar şi în medicamente.
„A fost incriminat pentru apariţia unor boli, însă datele nu au fost considerate relevante pentru a-l interzice“, susţine medicul Adrian Copcea.
Un alt îndulcitor mai puţin cunoscut este neotamul (E961), de 7.000-13.000 de ori mai dulce ca zahărul. Este foarte atractiv pentru producători deoarece scade mult costurile de producţie, comparativ cu zahărul sau cu siropul de porumb, fiind nevoie de cantităţi mult mai mici pentru a obţine gustul dulce. Consumatorul beneficiază de un impact redus asupra glicemiei dacă foloseşte neotam.
A fost aprobat de FDA în 2002 şi, de curând, şi de către Uniunea Europeană, dar nu este încă folosit la scară largă în produsele alimentare. Deşi multe studii i-au dovedit siguranţa încă înainte de a fi aprobat de FDA, controversele din jurul unor îndulcitori asemănători, cum este aspartamul, au stârnit nelinişti. Totuşi, neotamul este singurul îndulcitor artificial catalogat drept „sigur“ de către Centrul pentru Ştiinţă în Interesul Public, o organizaţie nonprofit cu sediul la Washington D.C., SUA, care luptă pentru siguranţa şi sănătatea în alimentaţie.
Natural nu înseamnă întotdeauna mai bun
Îndulcitorii naturali au o putere mai mică de îndulcire faţă de cei artificiali şi de cele mai multe ori sunt consideraţi benefici tocmai pentru că se regăsesc şi în natură – fructoza şi glucoza, de exemplu, provin din sucul dulce al fructelor sau plantelor. Însă procedeele prin care sunt transformate în îndulcitori sunt tot chimice, artificiale.
Zahărul este unul dintre cele mai bune exemple. Acesta este, în teorie, natural, provenind din sfeclă sau din trestie de zahăr, dar produsul finit nu mai conţine aproape nicio substanţă nutritivă (vitamine sau minerale) din plantele respective, ci numai gustul dulce.
„În ultimii ani s-a demonstrat efectul negativ pe care îl are zahărul rafinat asupra sănătăţii. Nu numai că provoacă diabet, creşterea colesterolului, obezitate, sindromul metabolic, dar favorizează şi ateroscleroza. Pe termen lung, consumul lui poate provoca şi boli grave, cum este cancerul“, spune medicul de familie Ruxandra Constantina, cu competenţe în apifitoterapie, de la Clinica MedAs din Capitală.
Forma brună, mai puţin rafinată decât cea albă, este considerată mai sănătoasă. Totuşi, specialiştii spun că nici zahărul brun nu ar fi recomandat.
Siropul de porumb conţine glucoză şi alte zaharuri şi este folosit în produsele alimentare prelucrate şi chiar în falsificarea mierii. Unele studii au dovedit că acest produs creşte apetitul şi duce chiar la intoxicarea ficatului. Efectele formei lui bogată în fructoză sunt la fel de nocive ca acelea ale zahărului: obezitate, diabet, „ficatul gras“, printre altele.
Mierea, în cantităţi moderate
Mierea nu trebuie adăugată în lichide fierbinţi pentru că îşi pierde proprietăţile FOTO Shutterstock
„Există înlocuitori naturali sănătoşi ai zahărului, care au mai puţine calorii şi un impact redus asupra glicemiei. Pentru a nu avea efecte negative, ele trebuie să provină din culturi ecologice, nemodificate genetic şi extractele să fie naturale şi neprocesate“, explică dr. Constantina.
La noi, se foloseşte foarte mult mierea de albine. Este la fel de dulce ca zahărul, fiind folosită ca îndulcitor de mii de ani. „Mierea naturală este unul dintre cei mai buni înlocuitori ai zahărului. Conţine fructoză naturală plus vitamine, minerale, antioxidanţi, aminoacizi. Însă trebuie consumată în cantităţi moderate, deoarece are multe calorii. În plus, nu se adaugă în lichide fierbinţi şi nu se fierbe, deoarece îşi pierde din proprietăţile terapeutice“, ne sfătuieşte medicul.
Şi în ceea ce priveşte fructoza există controverse. „Da, este naturală, dar există multe cercetări şi date ştiinţifice care spun că nu e benefică organismului pe termen lung. S-au constatat asocieri cu steatoza hepatică (n.r. – încărcarea cu grăsimi a ficatului – boala ficatului gras) şi cu alte boli din cadrul sindromului metabolic“, avertizează nutriţio-nistul Adrian Copcea.
Melasa are gust de bomboane cu lapte
Un alt exemplu pozitiv este melasa, în special cea neagră, un produs natural secundar care rezultă din rafinarea zahărului. Este compusă din zaharoză, fructoză şi glucoză. Pe scurt, melasa este ceea ce rămâne după ce sfecla sau trestia de zahăr sunt prelucrate pentru a se obţine zahăr. Spre deosebire de zahăr, însă, este bogată în fier, potasiu şi calciu. Are culoarea caramelului şi gust de bomboane cu lapte. O linguriţă de melasă are aproape 60 de calorii.
Din trestie de zahăr se obţine şi sucanatul, care este, de fapt, sucul deshidratat al plantei, puţin procesat, bogat în vitamine şi minerale. Tot din trestie, dar şi din porumb fermentat rezultă alţi trei îndulcitori naturali: xilitolul, sorbitolul şi manitolul, care se folosesc mai ales la pasta de dinţi şi la guma de mestecat.
Noua vedetă dulce: stevia
Stevia provine din Bolivia şi este şi de 300 de ori mai dulce decât zahărul FOTO Shutterstock
Stevia (Stevia rebaudiana) este o plantă diferită de ştevie, provine din Bolivia şi se înrudeşte cu echinacea şi cu floarea-soarelui. Frunzele ei conţin Rebaudioside A, o moleculă cu o putere de îndulcire de 200-300 de ori mai mare decât a zahărului.
În 2011, a fost aprobată de Uniunea Europeană şi a început să fie folosită la fabricarea băuturilor de tip „light“, dietetice, inclusiv în cola, şi chiar la bomboanele mentolate pentru împrospătarea respiraţiei.
„Extractul de stevia este sănătos, nu are calorii, stimulează digestia şi normalizează apetitul“, spune medicul de familie Ruxandra Constantina. Totuşi, nici extractul de stevia, considerat o variantă sănătoasă şi mult mai bună pentru organism decât alţi îndulcitori, nu este în întregime natural, deoarece procesul fabricării presupune rafinarea cu etanol, metanol şi apoi cristalizarea. „Dacă nu mesteci frunzele, nu vei beneficia de un produs 100% natural şi pur“, spune medicul Tana Amen, autoarea cărţii „The Omni Diet“ (n. r. – Dieta cu de toate).
Acest articol a fost publicat în „Weekend Adevărul“.
Se încarcă comentariile...
