5 lucruri pe care nu le ştiai despre grăsimea corporală

Grăsimea care nu se vede cu ochiul liber este mai periculoasă FOTO Shutterstock

Mulţi dintre noi o detestă, dar nu toată grăsimea de pe corp este nocivă. De altfel, colăceii nu sunt cei mai periculoşi, ci ţesutul adipos care nu este la vedere ar trebui să ne îngrijoreze, spun specialiştii.

1. Nu este doar albă

Pe lângă grăsimea albă sau alb-gălbuie despre care ştie toată lumea, mai există şi grăsimea brună, un tip de ţesut adipos specific mai ales nou-născuţilor. Grăsimea brună îi ajută pe bebeluşi să-şi regleze, într-o oarecare măsură, temperatura corpului, fiindcă ei nu au sistemul de termoreglare bine pus la punct, ca în cazul adulţilor. Aceasta se diminuează, însă, odată cu înaintarea în vârstă.

Dar studiile arată că şi adulţii mai păstrează grăsime brună, însă în cantităţi mult mai mici decât bebeluşii. Şi specialiştii nu au reuşit să depisteze, încă, rolul exact al acesteia.

Un studiu realizat în 2012 de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Sherbrooke, Canada, a arătat că grăsimea brună ar putea fi eficientă în „arderea“ celei albe. Analizând un grup de bărbaţi expuşi la temperaturi sub 0 grade Celsius, cercetătorii au observat că aceştia şi-au menţinut temperatura corporală datorită grăsimii brune care a folosit pe post de combustibil grăsimea albă.

2. Nu toţi avem în corp grăsime brună

Grăsimea brună nu se regăseşte aproape deloc în corpul persoanelor obeze, potrivit „The New York Times“. Specialiştii se gândesc că acest lucru poate avea două explicaţii: fie lipsa grăsimii brune duce la obezitate, fie excesul de grăsime albă din corp inhibă activarea celulelor adipoase brune.

Adulţii au aproximativ 50 de grame de grăsime brună care poate „consuma“ într-un an energia echivalentă cu aproape 4,5 kilograme de grăsime albă, a explicat pentru „Huffington Post“ prof. dr. Shingo Kajimura, cercetător în domeniul grăsimii brune de la Centrul de Diabet din cadrul Universităţii California din San Francisco. Totuşi, majoritatea oamenilor pierde această grăsime brună în jurul vârstei de 50 de ani, ceea ce ar putea explica obezitatea care apare la vârste mai înaintate.

3. Şi celulele de grăsime au nevoie de somn

Dacă nu dormi cel puţin 7 ore pe noapte, vei da peste cap activitatea celulelor de grăsime din corp. Mai precis, somnul insuficient afectează capacitatea celulelor adipoase de a răspunde la eliberarea de insulină în corp, ceea ce conduce la acumularea de kilograme, la sindrom metabolic şi apoi la diabet de tip II. Acestea sunt concluziile unui studiu realizat de oamenii de ştiinţă de la Unviersitatea de Medicină din Chicago.

4. Grăsimea care nu se vede cu ochiul liber este mai periculoasă

Aşa-numitele „mânere ale dragostei“, adică grăsimea de pe talie, cea de pe braţe şi de la nivelul bărbiei, deşi inestetice semne vizibile ale excesului de ţesut adipos, nu sunt nici pe departe la fel de îngrijorătoare ca grăsimea din interiorul corpului, din jurul organelor.

De altfel, grăsimea subcutanată are rol de izolare şi de „pernuţă“, dar şi de unitate de stocare a energiei. Cea viscerală, care „sufocă“ organele interne, este, într-adevăr, periculoasă. Când atinge un nivel cu adevărat periculos, grăsimea viscerală devine şi ea vizibilă la nivelul abdomenului proeminent. Acest tip de grăsime ajunge să funcţioneze ca încă o glandă endocrină, eliberând în corp hormoni care dau peste cap întreg organismul.

5. Mişcarea poate schimba comportamentul ADN-ului celulelor de grăsime

Cantitatea de grăsime din corp este determinată, într-o oarecare măsură, de materialul generic. Dar cercetătorii de la Centrul de Diabet din cadrul Universităţii Lund din Suedia spun că o influenţă majoră asupra acestui material genetic are sportul, potrivit „The New York Times“. Mai precis, activitatea fizică poate activa sau dezactiva unele gene care determină creşterea masei de grăsime.