Veronica D. Niculescu

Veronica D. Niculescu

Scriitoare
  • acum 7 ani

    Vacanţă într-un sat

    Ochii verzi ai pisicii din tren, privind pe fereastră. Florile presate iţindu-se din cartea ta luată de la anticariat. Fata cu cercel de perlă, Vermeer, cartea mea. Aşa începe vacanţa. Şi-apoi:

  • acum 7 ani
  • acum 9 ani

    Dorinţe şi halucinaţii pentru 2014

    Dacă n-ar fi decât o simplă noapte între o zi de marţi şi una de miercuri, multe i-aş cere trecerii dintre ani. Dacă aş crede că există cu adevărat o falie miraculoasă care desparte un an de altul, atunci, da, poate că mi-aş dori.

  • acum 9 ani

    Lucruri frumoase din Bucureşti

    Lucruri frumoase din Bucureşti. Intersecţia aleilor Şipotul fântânilor cu Poiana Narciselor. Ariile frânte care răzbat pe ferestrele deschise de la Conservator.

  • acum 9 ani

    „Luna e-o hoţoaică”. Despre cum am furat versuri din librărie

    Felul în care mi-am început plimbarea de ieri a fost unul cât se poate de obişnuit. Probabil că n-aş fi ajuns niciodată să scriu despre aşa ceva – fiindcă e de parcă aş scrie cum mă ridic să-mi iau o cană cu apă – dacă n-ar fi fost colosalul final. Furtul.

  • acum 9 ani

    Liniştea din timpul lecturii este cel mai mare dar pe care ţi-l face un festival

    Liniştea din timpul lecturii este cel mai mare dar pe care ţi-l face un festival. La Festivalul Internaţional de Literatură de la Timişoara (23-25 octombrie) am simţit încă din prima seară că publicul nu este deloc unul întâmplător, că acolo fiecare scaun este ocupat de cineva care vrea să asculte, care vrea să se întâlnească cu un scriitor sau altul.

  • acum 9 ani

    „Cânt câinii bătuţi de soartă”

    M-am gândit ca astăzi să îi cedez spaţiul din acest blog lui Baudelaire. Transcriu un pasaj din poemul în proză "Câinii cei buni" - se dedică mai ales celor care spun "dar eu iubesc câinii, toţi prietenii ştiu că am acasă un superb...", iar aici urmează un nume de rasă cât mai sofisticată. Prefer să nu fac nici un comentariu, nici o adăugire - ar fi şi prea mult, şi total insuficient. Cărţile ştiu întotdeauna mai bine ca noi. Baudelaire zice:

  • acum 9 ani

    Ciocârlanul de parcare

    Dacă aş putea, aş scrie un poem scurt despre pasărea asta. Iar deasupra aş pune o fotografie de aseară, din Piaţa Universităţii. Şi ce mai postare de blog misterioasă ar mai fi şi asta: poemul ciocârlanului de parcare alături de sloganul "Natura moartă ne place doar în pictură".

Vezi mai multe
Modifică Setările