Articole scrise de Sever Voinescu

Se spune despre arta lui Murray Perahia că este atît de specială încît, la el, întîi auzi muzica şi abia apoi auzi pianul. Elegant ca un lord autentic, un pic detaşat de mediul imediat pentru a fi complet dedicat muzicii, subtil şi deloc spectaculos,...

Aseară tîrziu, la Ateneu, am revenit la fundamente. N-am avut ecleraje solistice orbitoare şi nici respiraţii tăiate, n-am avut explozii de entuziasm şi nici cutremurări mai mult sau mai puţin metafizice – am avut muzică foarte serios făcută. Şi am a...

Aseară, la sala Palatului, Horia Andreescu ne-a condus în luxurianţa sonoră a arhipelagului simfonic numit Mahler: simfonia a II-a ”Învierea”, cu Orchestra Naţională Rusă, corul Filarmonicii ”George Enescu”, Anita Hartig (soprană) şi Bernarda Fink (m...

Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu, cînd merg spre un concert al Orchestrei Naţionale Ruse, dirijată de Pletnev, în care se cîntă Prokofiev, Ceaikovski şi Glazunov, iar din Prokofiev avem concertul 2 pentru vioară cu Repin, parcă grăbesc pasul spre alerg...

Cînd muzica începuse să mă intereseze cu adevărat la vîrsta candorii totale, credeam că a fi muzician înseamnă ceva atît de cuprinzător încît eşti în stare să cînţi la (mai) toate instrumentele, să compui şi să dirijezi....

Aseară, la Ateneu, am avut sentimentul oribil că revin cu 10 sau 12 ani în urmă. Tot ceea ce admiram ca achiziţie de civilizaţie concertistică pe parcursul acestui Festival a fost brutal contrazis. S-a dovedit încă o dată că o sală dominată de invita...

Zeii s-au prăbuşit! Eroii au murit! Aurul puterii a devastat tot!  Paradoxal şi înfiorător, e rolul morţii să restabilească echilibrul lumilor. Dar, salvatoare, mai apare o şansă. Nu este muzica în sine, ci concertul pe deplin....

Am plecat călcînd pe nori sîmbătă seara de la sala Palatului. Mi-am adus aminte că la concert mergi nu doar pentru muzică, nu doar pentru solişti, nu doar pentru dirijor, nu doar pentru tine, ci în primul rînd să admiri această supremă minune a umani...

Muzica din alte timpuri nu mai vorbeşte sensibilităţii noastre. Vorbeşte, însă, direct conştiinţei noastre şi ne dă neîncetat o lecţie majoră: lumea nu începe cu noi şi nu se termină cu noi. Spuneţi că asta e o banalitate? Că toată lumea ştie asta? S...

Ordinea lumilor s-a cutremurat. Zeii au greşit. Cei buni au fost pedepsiţi, cei răi s-au strecurat mai departe. Aurul şi puterea sînt la cine nu trebuie şi alţii mai răi le rîvnesc. Iubirea a fost o dată învinsă de moarte. Totul este, aşadar, pregăti...

Plimbarea. Am mai spus-o, anul acesta Festivalul Enescu a ieşit mult mai mult din triunghiul elitist sala Palatului – Ateneu – Operă. A devenit într-o mai mare măsură un eveniment al comunităţii, a reverberat mai puternic printre bucureşteni....

Nu eu spun asta – nici n-aş îndrăzni să declam asemenea lucruri mari tocmai eu, defintiv incapabil să citesc o partitură oricît de simplă ar fi. O spune Gustav Mahler. Cu vorba aceasta în suflet am urmărit programul din această seară: Enescu şi Mahle...

” Zeii greşesc . Eroul  vine, dar nu convine. Moare. Walkiriile galopează. Brunhilde a adormit. Să vină Siegfried! Wagner a cucerit Bucureştii. Inelul este al lui.” Cam aşa ar suna o telegramă trimisă lumii large din universul fabulos creat de muzica...

Nu m-aş fi gîndit că e vreo legătură între manifestaţia anti RMGC din seara aceasta şi concertul de la sala Palatului cu „Aurul Rinului” de Wagner dacă un prieten nu m-ar fi chemat  la proteste şi, auzind că nu vreau să merg, printre altele, pentru c...

Mi-am dat seama că plăcerea enormă pe care o dă acest festival împătimiţilor de muzică de la noi vine din varietatea fantastică a calităţii excepţionale a mai tuturor serilor. Muzica este una singură, de cea mai înaltă calitate, dar culorile subiecti...

Programul acestei seri putea fi bănuit de corectitudine căutată, dacă este privit din punct de vedere religios: un ortodox, un catolic şi, între ei, un fel de agnostic sensibil la traiul bun. Dar nu e nimic religios la mijloc. E doar muzică, muzică d...

De cîţiva ani, mă gîndesc dacă nu cumva ar fi legitim din punct de vedere artistic ca cineva să pună în scenă Requiem-ul lui Verdi. Într-atît de operatică mi se pare muzica în sine, dar şi relaţia muzicală dintre vocile soliştilor, dintre voci şi cor...

Este atît de neobişnuit astăzi să găseşti oameni care nu îţi înşeală aşteptările. Să ştii că mergi la sigur. De pildă, să ştii că mergi la un concert simfonic şi o să-ţi placă, iar la sfîrşit să îţi spui, zîmbind, că ai avut dreptate: ţi-a plăcut! Ei...

Să asculţi azi un concert clasic la radio e ca şi cum ai călători cu trenul. Ceva obişnuit acum două generaţii , acum vintage. Cum sînt decis să încerc, pe tot parcursul acestui Festival, toate mijloacele prin care muzica lui vine spre noi, astăzi am...

Am mers aseară la Operă după ce auzisem multe despre primul spectacol cu ”Otello” din 6 septembrie. Auzisem mai ales că, din punct de vedere muzical, anumite inadecvări au scăzut valoarea reprezentaţiei , dar şi că regia este unul dintre punctele for...

Dacă nu vă place ceva în muzica secolului XX, să ştiţi că el e de vină: Arnold Schoenberg. A fost, fără îndoială, un compozitor foarte bun (”Gurrelieder” e cea mai bună dovadă!), dar nu în asta a constat arta lui. Cam ca Picasso, care desena şi picta...

Este muzica un act etic? Nu ştiu ce să răspund la această întrebare tare, dar dacă este, atunci simfoniile din programul ales azi de  Orchestre de Paris (prima de Enescu şi a cincea de Prokofiev), merită discutate împreună din acest punct de vedere....

De cum am intrat în Sala Palatului, am avut senzaţia că publicul, magnific în toate serile de pînă acum, joacă în seara asta cu rezervele....

Noi, creştinii, credem în taine. Şapte la număr. Tainele sunt ritualuri prin care se accede la har. Sau, mai exact, prin care ne purificăm şi ne deschidem să primim harul. În fine, nu merg mai departe cu fineţurile teologale; vreau doar să spun că în...

Am aşteptat cu nerăbdare această seară, privind programul. Se anunţa o mare seară rusească, cu cel mai fermecător dintre romanticii ruşi, urmat de cel mai consistent dintre modernii sovietici. Din păcate, nu a fost chiar ceea ce vroiam să fie....

Întrebat care a fost complimentul suprem pe care l-a primit vreodată, Celibidache a povestit că, după un concert, a venit la el o doamnă în vîrstă, vădit impresionată de muzica pe care o ascultase, i-a strîns mîna, l-a privit în ochi şi i-a spus: Es ...

La Bucureşti, Festivalul Enescu nu se dezminte. A început cu doi mari muzicieni care au ridicat sala în picioare. Admiraţia pe care publicul o are pentru Barenboim e depăşită doar de afecţiunea pe care o simte pentru Radu Lupu.

La fiecare ediţie a Festivalului Enescu se reia discuţia despre necesitatea unei săli de concerte adecvată nivelului Festivalului şi lumea e unanimă: ne trebuie sala! Însă, tema mai amplă, a calităţii audiţiei muzicale în general, a locului în care a...

Acum mulţi ani (cred că 6), pe site-ul celui mai bun ziar al momentului, şefii mă lăsaseră să deschid un blog temporar, integral dedicat Festivalului Enescu. Pusesem în colţul paginii de deschidere a site-ului un calendar şi fiecare zi a Festivalului...

Mie mi-e cam frică. De-o parte, văd puterea zdrobitoare. Deja, fac ce vor, cu nesimţire. Vor avea cel mai numeros guvern din istoria democratică a României în timpul celei mai dure crize economice de la al doilea război încoace.

Victoria stângii a fost zdrobitoare. Dimensiunile ei impun lecţii drastice care, însă, nu se pot primi decât după concluzii lucide. Cea mai importantă, în opinia mea, este că dreapta şi-a forjat drumul politic luând drept realitate câteva iluzii. Ace...