
Greaţă şi escapism
Nu s-a scurs niciun an de la instalarea Guvernului Ponta Întâi şi simt deja că am vorbit despre el, cum ziceau strămoşii noştri, ad nauseam. Adică până m-a cuprins greaţa.
Nu s-a scurs niciun an de la instalarea Guvernului Ponta Întâi şi simt deja că am vorbit despre el, cum ziceau strămoşii noştri, ad nauseam. Adică până m-a cuprins greaţa.
Nici nu se uscase bine cerneala pe învestitura lui Sorin Roşca Stănescu în funcţia de senator al României, că fostul nostru coleg de breaslă îşi anunţa deja cea dintâi iniţiativă legislativă. „Naşu’“, cum i se mai zice printre gazetari, s-a dovedit din acest punct de vedere cel mai activ ales al neamului. Dacă nu de la tribuna Parlamentului, cel puţin din postura de „editorialist“ la ziarul de casă al puterii.
Am trăit multe schimbări politice din ’90 încoace. Unele cu sentimentul ambiguu că trebuiau să se-ntâmple odată şi-odată. Altele cu gustul amar pe care ţi-l lasă orice bălăcăreală electorală pe malurile Dâmboviţei. Dar parcă niciodată n-am fost atât de dezamăgit. Nu de rezultatul votului popular. Căci, nu-i aşa, într-o democraţie, poporul n-are cum să greşească!
Victor Ponta al Doilea îşi începe noul mandat în postura de vedetă a micului ecran. Deschizi televizorul şi, oricât ai butona telecomanda, n-ai cum să nu dai peste figura sa de şcolar ieşit la tablă. Aproape că nu trece zi în care să n-aibă ceva de împărtăşit naţiunii. De parcă printre atribuţiunile constituţionale ale premierului s-ar număra şi prezenţa la buletinele de ştiri.
De două-trei zile, nu-mi pot desprinde ochii de pe CNN. Îmi petrec nopţile încercând să înţeleg oroarea petrecută într-o mică şcoală din preajma măreţului New York. Răsfoiesc, electronic, ziarele şi blogurile de peste Ocean, în căutarea unui răspuns.
Daniel Constantin, preşedintele Partidului Conservator, zis şi Ăla Micu’, a dat o interpretare originală votului de duminică: “Este poate cea mai importantă seară din viaţa USL şi cred că cea mai importantă zi din viaţa României de după 1989”.
Distinsul deţinut Adrian Năstase devine mai prolific pe zi ce trece. De când a început campania, producţia sa de texte dă pe dinafară. Postează pe blog dimineaţa, la prânz şi seara. Başca, editorialele din „Jurnalul“. Uneori, scrie şi câte o analiză-cearşaf care se întinde pe două pagini de ziar. Are verb, nu şi-a pierdut simţul ironiei, ştie să-şi mascheze atacurile sub centură prin referinţe culturale.
Ultimele mutări ale celor care se pregătesc să câştige alegerile din 9 decembrie mă fac să cred că nimic din ce s-a întâmplat astă-vară n-a fost întâmplător. Operaţiunea de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, dublată de o campanie de discreditare a instituţiilor-cheie ale statului, nu a fost decât repetiţia generală.