
Podu' Calului şi Calu' Podului
Aşa-ţi trebuie când pleci la drum fără o hartă cinstită şi-asculţi de babe. Iar când munţii sunt la fel de puţin bătuţi precum cei din nordul Buzăului, rătăcirea e garantată.
Aşa-ţi trebuie când pleci la drum fără o hartă cinstită şi-asculţi de babe. Iar când munţii sunt la fel de puţin bătuţi precum cei din nordul Buzăului, rătăcirea e garantată.
Sunt un om realizat. Până-n treizeci de ani am reuşit să mă-nsor, să-mi iau maşină cu motor şi să plantez un pomişor. Şi mai e ceva ce-am izbutit: m-am cocoţat pe cele mai înalte 10 vârfuri din România. De fapt, am urcat pe 17 din primele 20, pe unele dintre ele chiar de mai multe ori sau pe trasee diferite. Dar de dragul unui clasament mai simplu, mă opresc la top 10.
Când spui Bucovina, te gândeşti automat la câini ciobăneşti uriaşi, la Vatra Dornei, la trecătorile minunate din Orientali precum Mestecănişul sau Prislopul, la poale-n brâu, la cai, la cetatea de scaun a Sucevei.
De câte ori am trecut pe drumul dinspre Braşov şi Feldioara, am simţit cum ochii îmi fug hipnotic după o mogâldeaţă rotundă, un bust de divă tolănită pe spate şi văzută din profil. De fapt, e vorba de cel mai înalt vârf din Perşani care, fiindcă arată ca un deal mare şi izolat (definiţia din DEX pentru cuvântul „măgură“) şi pentru că şade deasupra oraşului Codlea, a primit numele de Măgura Codlei.
Despre zimbri poate vei fi citit prin romanele lui Sadoveanu. Sau i-ai văzut la rezervaţiile de pe lângă Neamţ, Târgovişte ori Haţeg. Sau poate vei fi aflat că de ceva vreme o turmă de 14 exemplare a fost readaptată în sălbăticie şi se străduieşte să supravieţuiască în Munţii Ţarcu.
Repetă după mine: barză, varză, viezure, mânz. Dacă nu-ţi iese din prima, peste varză poţi sări, vine din latină, nu ştiu cum de a ajuns să fie inclus termenul în litania dacică. Poţi pronunţa liniştit celelalte cuvinte, plus moş, baci, murg sau raţă. Şi toate astea fiindcă te invit să descoperi cetăţile dacice din Munţii Orăştiei.
Cu doar puţin peste 2.500 de locuitori, numeroase vile de vacanţă distruse şi-un sentiment acut de părăsire (cam ce va fi simţit puiul lui Brătescu-Voineşti), Borsecul trăieşte azi mai mult în umbra unui brand. Apa minerală îmbuteliată aici ţine încă urbea-n picioare, dar turismul pare a fi mai mult o amintire a altor vremuri.
Unde-o fi localitatea din România cu aerul cel mai pur, izvoarele minerale naturale cele mai numeroase şi munţi cât vezi cu ochii-n jur? Dacă-i vorba de aer curat te gândeşti de-ndată la Breaza (n-am priceput cum s-a născut legenda asta urbană).