
Vintilă Mihăilescu: „Nu mai există ţăran român“
Antropologul Vintilă Mihăilescu explică cum a murit ţăranul român şi cum s-a născut prăpăstia dintre sate şi sate, mult mai adâncă decât cea dintre sate şi oraşe.
Antropologul Vintilă Mihăilescu explică cum a murit ţăranul român şi cum s-a născut prăpăstia dintre sate şi sate, mult mai adâncă decât cea dintre sate şi oraşe.
Presa română a pornit pe drumul către libertatea cuvântului în decembrie 1989, descătuşându-se de comunism. A izbucnit o pletoră de publicaţii, s-a practicat jurnalismul mesianic şi oricine a vrut a devenit ziarist. Încet-încet breasla s-a cernut şi s-a profesionalizat, au apărut patronii străini, a urmat Guvernarea Năstase, luna de miere din primul Guvern Tăriceanu, cumpărarea ziariştilor în campaniile electorale din 2008 şi 2009.
Istoria închisă în decembrie 1989 nu putea să rămână fără urmări în artă. Mult mai fluidă ca formă şi totuşi forţată în anumite graniţe în perioada comunistă, arta nouăzecistă se ridică în două direcţii. Anii care au urmat au decantat falii după falii, creând contextul unui paradox: arta urma să aibă cea mai dinamică evoluţie, marcată, însă, de cele mai abrupte prăpăstii.
Comunismul a împărţit lumea literară românească în visători şi proletcultişti. Democraţia a adus o scindare între nostalgici şi mizerabilişti. Cât a fost artă şi cât a fost compromis în literatura ultimilor 70 de ani?
La fiecare cotitură a istoriei, muzica românilor s-a schimbat. De la romanţele din comunismul târziu la soundul actual, cu versuri – sumare - în engleză, care a cotropit topurile secolului XXI, muzica a reflectat, mai puternic decât literatura, tranziţia şi toate schimbările postrevoluţionare.
Diferenţa dintre generaţii e de când lumea, dar epoca modernă a accentuat-o până la extreme schizoide, de ambele părţi.
INTERVIU. Teologul Radu Preda răspunde mai multor întrebări delicate despre relaţia românilor cu Biserica Ortodoxă Română.
Ion Vianu pune un diagnostic dur României de azi. Acesta nu este un simplu dialog, acesta este un manifest pentru normalitate.