Oana Camelia Şerban

Oana Camelia Şerban

Scriitor
  • acum 1 an
  • acum 2 ani

    Urmaşii lui Dionysos: cartea unui filosof despre naşterea DJing-ului

    Anul acesta, în plină pandemie, ultimul volum al lui Cornel-Florin Moraru a văzut lumina tiparului: Urmaşii lui Dionysos. Naşterea DJing-ului în cultura occidentală. O carte cu un subiect unic în România, scrisă de un filosof contemporan care face, din cursurile sale din cadrul Universităţii Naţionale de Artă, un spectacol cultural inedit.

  • acum 2 ani

    COVID 19: Marele test al biopoliticii

    Trebuie să recunoaştem că nu suntem obişnuiţi să regândim politicul plecând de la fenomenul vieţii. Iar cei care nu au ştiut să facă politică în timpurile în care viaţa nu era o resursă epuizabilă altcumva decât după legile firii, cu atât mai puţin nu ştiu să facă politică într-un timp în care viaţa e epuizabilă înainte de vreme. Va trebui să regândim toate formele contractului social în termenii biopoliticii.

  • acum 2 ani

    Politizarea alegerilor pentru funcţia de rector al Universităţii din Bucureşti

    Istoria recentă ne arată că cea mai mare ameninţare la adresa sănătăţii unei instituţii academice se dovedeşte a fi mai degrabă războiul civil dintre electorii care nu mai disting între campania de lobby pentru candidatul favorit şi campania de "public shaming" sau "harassment" faţă de candidatul considerat indezirabil.

  • acum 3 ani

    Hedonişti şi visători

    Scurt inventar al paradelor de utopii din ultima modă a campaniilor electorale, aceea a candidatului psihologizant.

  • acum 3 ani

    Dublul standard: Gabriel Liiceanu

    Aşa se practică jocul dublului standard. Dacă lucrurile sunt favorabile ţie, să le treci sub tăcere. Dacă le poţi manipula ca să distrugi pe un altul, să o faci fără ezitare şi fără oboseală.

  • acum 7 ani

    Despre consumul Celuilalt. Totdeauna vs. Niciodată

    Te zbaţi să convingi lumea întreagă că „oamenii se schimbă exact atunci când nu-i cunoşti”. De fapt, nimeni nu-i cunoaşte niciodată. Tocmai din cauza asta rămâne ficţiunea cea mai reală pe care o poţi rosti, pentru că în lumea de aici, „totdeauna”, din saga fericirii absolute, îl are ca echivalent pe „niciodată”, ca primă posibilitate cu care trebuie să te confrunţi dacă povestea se dovedeşte prost spusă sau utopică.

  • acum 7 ani

    Je suis l`humanité! Despre două lumi care au mers împreună: ludicul şi demnitatea. Cum se lasă în urmă Charlie Hebdo?

    Charlie Hebdo nu e o saga tristă despre hedonişti europeni şi extremişti pasionali. Astăzi o să semnez cu un alt ecou al lui Charlie Hebdo, care recuperează tot ce am spus în câteva pagini într-o frază. Nu va deveni viral niciodată. Dar e de bun simţ. Şi dă pe faţă teama, posibilităţile şi poate, mai mult ca niciodată, valoarea individului: Je suis l`humanité!

Vezi mai multe
Modifică Setările