Nu de wikipedii ambulante avem nevoie şi nici de creiere în cuvă, ci de minţi, de spirite, de oameni. Iar aceasta nu se poate face continuând să ne evaluăm studenţii ca la 1984. La propriu şi la figurat.
Anul acesta, în plină pandemie, ultimul volum al lui Cornel-Florin Moraru a văzut lumina tiparului: Urmaşii lui Dionysos. Naşterea DJing-ului în cultura occidentală. O carte cu un subiect unic în România, scrisă de un filosof contemporan care face, din cursurile sale din cadrul Universităţii Naţionale de Artă, un spectacol cultural inedit.
Trebuie să recunoaştem că nu suntem obişnuiţi să regândim politicul plecând de la fenomenul vieţii. Iar cei care nu au ştiut să facă politică în timpurile în care viaţa nu era o resursă epuizabilă altcumva decât după legile firii, cu atât mai puţin nu ştiu să facă politică într-un timp în care viaţa e epuizabilă înainte de vreme. Va trebui să regândim toate formele contractului social în termenii biopoliticii.
Istoria recentă ne arată că cea mai mare ameninţare la adresa sănătăţii unei instituţii academice se dovedeşte a fi mai degrabă războiul civil dintre electorii care nu mai disting între campania de lobby pentru candidatul favorit şi campania de "public shaming" sau "harassment" faţă de candidatul considerat indezirabil.
Scurt inventar al paradelor de utopii din ultima modă a campaniilor electorale, aceea a candidatului psihologizant.
Aşa se practică jocul dublului standard. Dacă lucrurile sunt favorabile ţie, să le treci sub tăcere. Dacă le poţi manipula ca să distrugi pe un altul, să o faci fără ezitare şi fără oboseală.
Te zbaţi să convingi lumea întreagă că „oamenii se schimbă exact atunci când nu-i cunoşti”. De fapt, nimeni nu-i cunoaşte niciodată. Tocmai din cauza asta rămâne ficţiunea cea mai reală pe care o poţi rosti, pentru că în lumea de aici, „totdeauna”, din saga fericirii absolute, îl are ca echivalent pe „niciodată”, ca primă posibilitate cu care trebuie să te confrunţi dacă povestea se dovedeşte prost spusă sau utopică.
Charlie Hebdo nu e o saga tristă despre hedonişti europeni şi extremişti pasionali. Astăzi o să semnez cu un alt ecou al lui Charlie Hebdo, care recuperează tot ce am spus în câteva pagini într-o frază. Nu va deveni viral niciodată. Dar e de bun simţ. Şi dă pe faţă teama, posibilităţile şi poate, mai mult ca niciodată, valoarea individului: Je suis l`humanité!
Conflict mocnit în Coaliţie în relaţia
PNL-PSD cu UDMR
SPECIAL | Povestea Smarandei Brăescu, femeia fantastică a României
Cel mai negru coşmar: o Rusie nucleară în haos. Predicţia unei experte în analize de risc
Cât de bine înarmată este România. Un apreciat general dezvăluie atuurile şi lipsurile Armatei Române
Analistul George Friedman, despre poziţia României în conflictul ruso-ucrainean: „Este, poate, cea mai abilă din toată Europa de Est”
UDMR devine, pas cu pas, oaia neagră a
Coaliţiei
PSD reînvie tema revizuirii Constituţiei. Modificările, încă sub semnul întrebării
Un
fost spion KGB dezvăluie adevărata
faţă a lui Putin: „Narcisist,
bun politician
şi rău până în măduva oaselor” EXCLUSIV
Discursul lui Putin, văzut ca un delir. Analist militar: „Numai fabulaţii”
Putin i-a prezentat scuze premierului israelian pentru afirmaţia lui Lavrov cu privire la „evreul Hitler”
