Florin Iaru

Florin Iaru

Poet
  • acum 5 ani

    Putoarea exemplului

    România întreagă pare cuprinsă de dârdori, iar egalitatea în drepturi, politeţea, sinceritatea sunt puse în discuţie ca aducătoare de dezastre, foamete şi moarte. Nu mai putem trăi de răul lor. Aşa să fie?

  • acum 5 ani

    Dacă aş fi fost femeie

    Urmăresc cu multă curiozitate (dar şi cu amuzament) discuţiile din jurul necesităţii de a promova femeile în viaţa publică şi în afaceri. Discuţia nu-şi are neapărat cauza şi rezolvarea în „lumea bărbaţilor“.

  • acum 5 ani

    Cum vă displace

    Partea cea mai grea a existenţei noastre cotidiene e filtrarea informaţiei. Aş putea zice că proştii, mincinoşii, şmecherii şi hoţii şi-au dat mâna într-o conspiraţie mondială, într-o luptă pe viaţă şi pe moarte cu armata adversă de… proşti, mincinoşi, şmecheri şi hoţi.

  • acum 5 ani

    Cu ştreangul de gât

    Odată cu dezlănţuirea puhoiului electoral, putem măsura electoratul pe care partidele îl vânează. În afara nucleului dur al orbilor, surzilor şi foarte vocalilor suporteri, bazine electorale tradiţionale, politicienii visează să convingă lumea, vorba lui Trahanache, „să voteze cu noi“. Pentru asta nu mai sunt suficiente metodele de anţărţ, şantajul, avantajele, ori hârdăul lui Petrache. Promisiunile s-au tocit.

  • acum 5 ani

    Să ciobeşti chip cioplit

    Multe din nenorocirile secolului XX ar fi fost evitate dacă oamenii ar fi deprins din şcoală să nu se încreadă în idoli, să detecteze minciuna, ori să judece cu propriul cap. În perioadele de linişte economică şi socială, politicul n-are însemnătate. Oamenii votează cu capul. În cele de criză, cu inima. Iar inima pre mulţi i-a dus în păcat. De la inimă au răcit şi mintea, şi corpul.

  • acum 5 ani

    Cap ai, minte nu mai trebuie

    Ce rămâne, oare, din oastea de strânsură de anţărţ? În frumoasele ei arme ideologice nu poţi înfige nici măcar de-o ceapă degerată, cât să fluturi un miros ca pe-un steag. Lumea ei, botezată cu pompă a binelui şi a onoarei, a ajuns o bărcuţă cu găuri. De ce nu se scufundă? Pentru că luntraşii şi-au vârât toate deştele-n găuri şi fluieră a pagubă.

  • acum 5 ani

    Unde, cine, ce şi cum?

    Noi, spirite libere, moderne şi scrofuloase la datorie, suntem deseori nişte păcălici. Istoria demonstrează, sireaca, felul în care suntem duşi de nas şi puşi pe harţă, doar pentru că în mintea noastră celulele semi-cenuşii se încolonează după un semn. Avem acest simţimânt (iar citez din clasici) că ideile se întrupează în istorie prin figura câte unei personalităţi accentuate. O avem şi ţinem la ea.

  • acum 5 ani

    Repetabila eroare

    Dacă nu ştii cum să ieşi dintr-un clinci, dintr-o criză sau dintr-un necaz, cel mai simplu e să dai vina pe cineva. Pe mătuşă, pe unchi, pe vecinul Pandelică, pe guvernul mondial. Nu contează pe cine se revarsă furia şi resentimentul. Important e să găsească un vinovat.

Vezi mai multe
Modifică Setările