Daniela Raţiu

Daniela Raţiu

Scriitor
  • acum 4 luni

    Vine Ghiţă!

    Ptiu! Ce căldură?! Aerul e atât de uscat că şi băzâitul unei muşte se aude chinuit, parcă. Biata de ea!, parcă nici ea nu mai poate străbate aerul uscat. Îşi simte ceafa udă leoarcă, îşi scoate şervetul de pânză, pe care l-a confiscat de la bodega unde a mâncat ciorba de burtă cu mult usturoi, şi se şterge pe ceafă. Îi pute ceafa a usturoi, că se şterge cu şervetul ăsta de juma` de oră de când stă ca prostu` să îl aştepte pe Ghiţă.

  • acum 6 luni

    Utopia. Pseudonimul pentru România

    A fost odată ca niciodată/este/va fi o ţară Utopia. România, situată în Europa de Est, parte din fostul bloc comunist. În profunzimile ei abisale este încă parte a blocului comunist. În acest text îi vom spune doar Utopia, cu accentul pe a, pentru simplificare, dar şi pentru a respecta adevărul. Desigur, materia din care e făcut adevărul e fluidă, fragilă, ca şi cum îţi curge mereu printre degete.

  • acum 1 an

    Preamăritul Sân. O poveste distopică

    Nimeni nu mai avea nicio scăpare. Cu atât mai mult cei care erau bănuiţi că nu ar adula Preamăritul Sân. Cu toţii, femei sau bărbaţi, erau târâţi în faţa uriaşului sân aflat în piaţa centrală a oraşului. Acolo, toţi trebuiau să se închine uriaşului Preamăritului Sân. Circulau tot felul de zvonuri despre o închisoare în afara oraşului, unde cei vinovaţi de hulă erau înfometaţi, torturaţi şi omorâţi în cele din urmă. O dictatură sângeroasă.

  • acum 1 an

    În arest cu Nalan Oral, şi cum prietenia româno-turcă e mai tare decât Convenţia de la Geneva

    Caniculă. Curtea IPJ Timiş este inundată de soare. Intrăm pe o poartă laterală, trecând pe lângă o bisericuţă de lemn. În curte plin de maşini pe care scrie Poliţia. La vorbitor, despărţiţi de un geam securizat, noi, şi, dincolo de sticlă, ea, Nalan Oral. Înainte de a pleca de acasă, unul dintre prieteni îmi spune în glumă la telefon să îmi pregătesc nişte schimburi că poate nu mai plec de acolo.

  • acum 2 ani

    Unghiul mort al lui Dragnea. Strada şi Preşedintele

    Imaginaţi-vă, Dragnea în maşina PSD, iar maşinăria asta politică funcţionază bine de 27 de ani încoace. Ei, bine, Dragnea a preluat controlul maşinii şi conduce nebuneşte. Cine conduce ştie că nu te gândeşti la unghiul mort, te bazezi pe oglinda retrovizoare din dreapta, doar că, uneori, când vigilenţa e adormită, din unghiul mort, răsare cineva. Strada şi preşedintele sunt în unghiul mort al maşinii PSD, pentru Dragnea.

  • acum 2 ani

    Jos pixurile de pe PSD!

    Asta se va auzi în redacţii pentru că Marele Partid nu s-a schimbat, iar libertatea presei a fost întotdeauna un moft pentru PSD. Am trăit cu toţii 27 de ani cu iluzia că viaţa politică se rafina pe măsura ce trecea timpul şi că vom ajunge acolo unde ar fi trebuit să fim: într-o democraţie funcţională, reală. Marele Partid s-a plictisit de tot teatrul democratic pe care l-a tot jucat în ultimele cicluri electorale.

  • acum 2 ani

    Trezeşte-te şi umblă/votează, cetăţene!

    La rece vorbind, dacă ne luăm după sociologi, e greu de întors trendul. Sociologii, cei de bună credinţă şi cei de „casă”, ne aruncă câte o găleată cu gheaţă, să ne revenim din reverii electorale. E şi bine, e şi rău. Oricum ar fi, de data aceasta, cetăţene!, oricât de la limită ar fi schimbarea prin simplul tău vot, nu mai ai nicio scuză. Dacă stai acasă, România va deveni oficial o republică parlamentară penală.

  • acum 2 ani

    Radu Jude şi lecţia de anatomie cinematografică. Inimi cicatrizate

    Mecanica trupurilor atinse de boală. Metal. Seringi. Luciul faianţei. Lumina. Marea. Detalii. Cadre fixe. Tăietura cu inserţii de text fără litere mari precum fluxul memoriei, vocea interioară. Pe fundal, mereu prezentă, muzica anilor 30. Referinţe istorice, derapajele antisemite ale intelectualităţii anilor 30.  Un film rotund, un film-poem ca o intimă şi infiorată plonjare în durerea pură.

Vezi mai multe