La început de an, nu găsesc altceva mai bun de făcut decît să reiau, terapeutic, un text mai vechi, din 2009, în care regăsesc un îndemn şi o melancolie încă neostoite în sufletul meu. Sper ca, peste încă zece ani, îndemnul să fie subînţeles, iar melancolia – vetustă...
Încet-încet, vine momentul amintirilor, al recuperării documentare, al mărturiei, al autoevaluării, pe scurt, al „memorialisticii“. Nu ştii cît timp mai ai, iar în jur proliferează evenimentele comemorative, studiile istorice, exerciţiul retrospectiv al cîte unui fost „jucător“, sau martor, sau „analist obiectiv“.
„Normalitatea“ pare o noţiune la îndemînă. Înţelesul ei e, pentru tot omul, subînţeles. Toţi credem că ştim ce e „normal“ şi ce nu, ce e „firesc“ omeneşte şi socialmente şi ce e derapant, alături cu drumul, eventual scandalos.
La Tescani fiind, n-am perceput „momentul originar“ al răzmeriţei bucureştene (discursul huiduit al lui Ceauşescu şi fuga cu elicopterul).
În ultimele luni am fost asaltaţi zi de zi, seară de seară – era previzibil! –, de informaţii, interviuri, analize, dezbateri, dezvăluiri decise să lămurească adevărul despre „evenimentele“ din decembrie 1989. Fiecare „emiţător“ (jurnalist, analist, politician, participant direct, martor sau martir) vorbea, de regulă, cu aplombul celui aflat în posesia adevărului evident, dar „ascuns“.
La început de an, nu găsesc altceva mai bun de făcut decît să reiau, terapeutic, un text mai vechi, din 2009, în care regăsesc un îndemn şi o melancolie încă neostoite în sufletul meu. Sper ca, peste încă zece ani, îndemnul să fie subînţeles, iar melancolia – vetustă...
După experienţa de la Ministerul Culturii, eram decis să nu mai particip la nici o formulă guvernamentală. Doi ani de „administraţie“ mi se păreau suficienţi. Avem încă proiecte personale, pe care nu voiam să le sacrific.
Încet-încet, vine momentul amintirilor, al recuperării documentare, al mărturiei, al autoevaluării, pe scurt, al „memorialisticii“. Nu ştii cît timp mai ai, iar în jur proliferează evenimentele comemorative, studiile istorice, exerciţiul retrospectiv al cîte unui fost „jucător“, sau martor, sau „analist obiectiv“.
„Normalitatea“ pare o noţiune la îndemînă. Înţelesul ei e, pentru tot omul, subînţeles. Toţi credem că ştim ce e „normal“ şi ce nu, ce e „firesc“ omeneşte şi socialmente şi ce e derapant, alături cu drumul, eventual scandalos.
Este evident că nu există politică democratică fără adversitate ideologică, fără competiţie de idei, fără multipartitism şi conflict între partidele angajate în lupta pentru putere. Ba chiar şi înăuntrul fiecărui partid, tensiunile, facţiunile, spiritul critic şi autocritic sînt de neevitat. Cu atît mai mult în timpul campaniilor electorale.
După catastrofa degradantă a Holocaustului, ne-am fi aşteptat ca incriminarea cuiva după criterii etnice să nu mai funcţioneze niciodată în dezbaterea publică. Sau să fie amendată prompt, mergînd pînă la soluţii penale.
Rovana, sfârşit de Plumb în PSD. Câte funcţii înalte a ratat în ultimii ani
Intervenţie în Clisura Dunării pentru salvarea unei lebede rănite
Cine se ţine de goange cu Autostrada: „Gândacul croitor nu se află în zona unde se va construi autostrada Piteşti-Sibiu“
Cum funcţionează clanurile îmbogăţite din afaceri cu primăriile. „Au trei clase şi sunt
milionari. Dacă primarul a pus mâna pe plic, nu mai scapă de ei“
Proiectul „Moştenirea religioasă dincolo de graniţă“ este cofinaţat de Uniunea Europeană prin Fondul European de Dezvoltare Regională
Kelemen Hunor, la Adevarul Live: USR ar trebui să voteze moţiunea, dacă vrea anticipate. PNL va pierde primării în Transilvania dacă vor fi două tururi
Soţia noului premier rus, milionară dintr-o afacere misterioasă
Spitalul Universitar din Capitală, amendat cu 20.000 de lei pentru cadavrele abandonate pe holuri
Surse. Cine sunt candidaţii testaţi de PNL pentru Capitală. Strategia liberalilor pentru a intra în finală cu Firea
Guvernul nu mai dublează alocaţiile pentru copii. Orban: E o garanţie că vom creşte alocaţiile, cu cât le vom creşte vom vedea. Legea e o răzbunare a PSD
