Andrei Pleşu

Scriitor

Devino fan

Adaugă această persoană în comunitatea ta
și fii la curent cu activitatea sa din site.

Activitate
Articole scrise

Andrei Pleşu a publicat un nou articol ieri

O recitire din Caragiale

Reamintesc, mai jos, cititorului un text al lui Caragiale („Ţara lui Hübsch“), care dovedeşte că, în materie de lehamite şi sudalmă, avem solide tradiţii. E vorba despre două cuvinte prin care Eduard Hübsch, compozitorul Imnului nostru Regal, a caracterizat ţara sa de adopţiune.
Andrei Pleşu a publicat un nou articol acum 4 zile

Simptomatologia unei guvernări eşuate

A fi la putere nu e, niciodată, o garanţie de infailibilitate, de impunitate, de legitimitate. Poţi fi „la putere“, fără a fi „în putere“, adică fără a fi capabil să-ţi exerciţi puterea conform prerogativelor ei subînţelese, altfel spus, fără a fi capabil să-ţi onorezi „împuternicirea“.
Andrei Pleşu a publicat un nou articol acum 8 zile

O utopie a României de azi: normalitatea

Angajamentul de a scrie săptămînal un articol (fără a ieşi din sfera actualităţii, ceea ce te-ar face vinovat de izolare în „turnul de fildeş“) capătă, de la o vreme, o componentă nevrotică. Scena publică autohtonă a încetat, de mult, să mai fie provocatoare, interesantă, vie cu adevărat.
Andrei Pleşu a publicat un nou articol acum 15 zile

Ce-i de făcut

Am fost invitat, de curînd, la o întîlnire „de lucru“ cu oameni admirabili, îngrijoraţi de mersul ţării şi dornici să întreprindă ceva pentru a schimba eficient ce e de schimbat. Cititorul să nu se grăbească, încercînd să identifice „dedesubturi“ subversive, manevre elitiste, planuri manipulatorii, finanţate de „sorosişti“, „agenturi“ oculte, venetici hulpavi, care şi-au făcut din „antiromânism“ un program (lacom) de viaţă… Nu.
Andrei Pleşu a publicat un nou articol acum 22 zile

Opriţi-vă!

Acum peste şase ani, am publicat la această rubrică un text exasperat, a cărui exasperare nu pare să fi fost auzită de cine trebuie. L-am redescoperit întîmplător, pentru a constata că e încă şi mai actual azi decît era în 2012. Îl reiau, deci, cu aceeaşi exasperare, dar cu mult mai puţine iluzii decît aveam cînd l-am scris. Am adăugat doar un scurt paragraf, inspirat de dejecţii ale anului în curs.
Andrei Pleşu a publicat un nou articol acum 29 zile

Plictiseală cu strigături

În principiu, plictiseala nu se potriveşte cu stridenţa. Cînd de jur împrejur e tapaj, agitaţie, trăncăneală răstită, chiot, îmbrînceală aprigă, conflict isteric, grimasă vajnică, băşcălie de stadion, nu prea poţi să te plictiseşti. E prea mult circ! Plictiseala e o specie a somnolenţei: orice formă de curiozitate se stinge, orice interes pentru ce se întîmplă prin preajmă se pierde.
Andrei Pleşu a publicat un nou articol luna trecuta

Vinovăţii

Cînd lucrurile nu prea merg, e normal să se cerceteze cauza defecţiunii, ceea ce, în ultimă instanţă, echivalează cu identificarea vinovaţilor. Sigur că nu tot ce se întîmplă rău presupune o vinovăţie personalizată. Dacă recolta e proastă din cauza secetei nu e nimeni direct responsabil.
Andrei Pleşu a publicat un nou articol luna trecuta

Chipuri ale presei

De curînd, a apărut la Editura Humanitas jurnalul german al lui Denis de Rougemont din anii 1935-1936. E un text esenţial pentru înţelegerea perioadei de consolidare a regimului hitlerist şi pentru analiza metabolismului politic şi social al totalitarismelor în general. Inevitabil, ni se prezintă şi informaţii despre presă.

Vezi mai multe

ieri

O recitire din Caragiale

Reamintesc, mai jos, cititorului un text al lui Caragiale („Ţara lui Hübsch“), care dovedeşte că, în materie de lehamite şi sudalmă, avem solide tradiţii. E vorba despre două cuvinte prin care Eduard Hübsch, compozitorul Imnului nostru Regal, a caracterizat ţara sa de adopţiune.
acum 4 zile

Simptomatologia unei guvernări eşuate

A fi la putere nu e, niciodată, o garanţie de infailibilitate, de impunitate, de legitimitate. Poţi fi „la putere“, fără a fi „în putere“, adică fără a fi capabil să-ţi exerciţi puterea conform prerogativelor ei subînţelese, altfel spus, fără a fi capabil să-ţi onorezi „împuternicirea“.
acum 8 zile

O utopie a României de azi: normalitatea

Angajamentul de a scrie săptămînal un articol (fără a ieşi din sfera actualităţii, ceea ce te-ar face vinovat de izolare în „turnul de fildeş“) capătă, de la o vreme, o componentă nevrotică. Scena publică autohtonă a încetat, de mult, să mai fie provocatoare, interesantă, vie cu adevărat.
acum 15 zile

Ce-i de făcut

Am fost invitat, de curînd, la o întîlnire „de lucru“ cu oameni admirabili, îngrijoraţi de mersul ţării şi dornici să întreprindă ceva pentru a schimba eficient ce e de schimbat. Cititorul să nu se grăbească, încercînd să identifice „dedesubturi“ subversive, manevre elitiste, planuri manipulatorii, finanţate de „sorosişti“, „agenturi“ oculte, venetici hulpavi, care şi-au făcut din „antiromânism“ un program (lacom) de viaţă… Nu.
acum 22 zile

Opriţi-vă!

Acum peste şase ani, am publicat la această rubrică un text exasperat, a cărui exasperare nu pare să fi fost auzită de cine trebuie. L-am redescoperit întîmplător, pentru a constata că e încă şi mai actual azi decît era în 2012. Îl reiau, deci, cu aceeaşi exasperare, dar cu mult mai puţine iluzii decît aveam cînd l-am scris. Am adăugat doar un scurt paragraf, inspirat de dejecţii ale anului în curs.
acum 29 zile

Plictiseală cu strigături

În principiu, plictiseala nu se potriveşte cu stridenţa. Cînd de jur împrejur e tapaj, agitaţie, trăncăneală răstită, chiot, îmbrînceală aprigă, conflict isteric, grimasă vajnică, băşcălie de stadion, nu prea poţi să te plictiseşti. E prea mult circ! Plictiseala e o specie a somnolenţei: orice formă de curiozitate se stinge, orice interes pentru ce se întîmplă prin preajmă se pierde.
luna trecuta

Vinovăţii

Cînd lucrurile nu prea merg, e normal să se cerceteze cauza defecţiunii, ceea ce, în ultimă instanţă, echivalează cu identificarea vinovaţilor. Sigur că nu tot ce se întîmplă rău presupune o vinovăţie personalizată. Dacă recolta e proastă din cauza secetei nu e nimeni direct responsabil.
luna trecuta

Chipuri ale presei

De curînd, a apărut la Editura Humanitas jurnalul german al lui Denis de Rougemont din anii 1935-1936. E un text esenţial pentru înţelegerea perioadei de consolidare a regimului hitlerist şi pentru analiza metabolismului politic şi social al totalitarismelor în general. Inevitabil, ni se prezintă şi informaţii despre presă.

Vezi mai multe