
Simona e Olanda noastră. Despre tenis şi demoni
Specialişti, sportivi, jurnalişti şi fani continuă să stoarcă finala feminină de la Australian Open ca pe un tricou năduşit sub soarele de la Antipozi.
Specialişti, sportivi, jurnalişti şi fani continuă să stoarcă finala feminină de la Australian Open ca pe un tricou năduşit sub soarele de la Antipozi.
Pentru puştiul şaten şi slăbănog, fotbalul începuse fix în trimestrul trei din clasa a treia, cu Mondialul din Argentina. Era 1978, iar Didier Six şi Mario Alberto Kempes l-au încântat imediat, probabil pentru că alergau cu părul în vânt şi cu privirea departe, ca pieile roşii peste preria nesfârşită.
Pe Mimi Voicu n-a văzut-o nimeni tristă. Şi nu pentru că n-ar fi lăsat să se vadă, ci pentru că, pur şi simplu, aşa era ea. Pe Facebook, la job, pe terasă, la cursurile de yoga sau pe Dâmboviţa, cu canotca, tânăra de 33 de ani era însoţită, inevitabil, de cel mai bun tovarăş: un zâmbet frumos ca un riff de chitară.
Doar preţul modic al unui bilet la România-Finlanda, 20 de lei, şi aroma calificării care pluteşte în aerul de octombrie nu justifică aglomeraţia de la ghişeele „Arenei Naţionale”. Explicaţia e, probabil, mult mai simplă şi ţine de anatomia sufletului: şi fără Dumitrache, şi fără Cămătaru, şi fără Hagi, echipa naţională rămâne cel mai drag tablou din sufrageria fanilor.
La insistenţele celor dragi, mi-am pus comoditatea-n cui şi am mers, de Paşti, la Cheia, satul braşovean situat la şapte kilometri de Bran. Mai fusesem acolo în februarie 2007, într-un team-building, dar concentrat la rigorile probelor, n-am avut vreme, atunci, să bat la pas Cheia, poate cel mai încântător dintre cele cinci sate ale comunei Moieciu.
Într-o vreme în care D, N şi A au devenit cele mai nesuferite majuscule pentru mulţi dintre stăpânii de ieri şi de azi ai României, iar cei aflaţi deja în spatele fileului şi-au descoperit veleităţi de meşteşugari sau de scriitori, un jurnalist înspăimântător de erudit a decis să-şi publice prima carte, la vârsta de 46 de ani.
Între aceste două imagini au trecut 39 de ani, cinci preşedinţi ai României şi zece Campionate Mondiale de fotbal. Au fost tramvaie şi peroane, s-au ridicat pălării când răsunau tocuri pe caldarâm, au fost şi nopţi cu greieri, şi dimineţi viscolite, au căzut ziduri şi s-au înălţat altele.
Ion Ţiriac, cel mai bogat fost sportiv din lume, cu o avere de două ori mai mare decât a lui Michael Jordan şi de patru ori mai mare decât a lui Tiger Woods, adoră să stea la şuete, indiferent că e vorba de Bucureşti, Monte Carlo, Nairobi sau Miami.