Cătălina Florina Florescu

Cătălina Florina Florescu

  • Cătălina Florina Florescu a publicat un nou articol luna trecuta

    Întotdeauna am vrut să ştiu ce a simţit mama în ajunul zilei mele de naştere pe 8 martie. Anul acesta intru în ultima vârstă plină a mamei, ultimul ei an întreg pe pământ înainte ca boala cancerului la sân să o ia de la noi. Sora mea mai mare a trecut peste vârsta asta.

Vezi mai multe
  • luna trecuta

    Pentru mama de ziua femeii

    Întotdeauna am vrut să ştiu ce a simţit mama în ajunul zilei mele de naştere pe 8 martie. Anul acesta intru în ultima vârstă plină a mamei, ultimul ei an întreg pe pământ înainte ca boala cancerului la sân să o ia de la noi. Sora mea mai mare a trecut peste vârsta asta.

  • acum 5 luni

    “Nu credeam să învăţ a muri vreodată”

    Acesta este un vers eminescian pe care l-am recitit într-o vară în copilăria petrecută la Tulcea, o vară când, din plictiseală dar şi din provocare, m-am ambiţionat să învăţ pe de rost "Luceafărul". Am fost tare mândră când am reuşit asta, deşi l-am recitat singură, fără public, în faţa oglinzii.

  • acum 6 luni

    Ţara părinţilor liliputani

    Unu, doi, trei şi genele ȋmi coboară pe pleoape, precum cortina de la teatru, iar eu alunec afară din corp ȋnăuntrul poveştii. Ţara părinţilor liliputani este făcută pe etamină pentru a-i ajuta atunci când vor să ȋşi deşire trupurile macerate ȋn trăiri.

  • acum 11 luni

    Despre romi, altfel decât ni s-a spus

    Ultima oară când am scris în blog vorbeam despre un vis comun şi anume cel al Institutului teatrului românesc. Acum revin să vorbesc despre Mihaela Drăgan, actriţă la teatrul Maxim Gorki din Berlin.

  • acum 1 an

    Despre un vis posibil: Institutul Teatrului Românesc

    M-am născut în Măcin, dar la nici un an de zile, ne-am mutat cu toţii la Tulcea.  Acolo este locul copilăriei mele în care, oraş mic fiind, nu erau multe de făcut. Dar asta nu o oprea pe mama să ne împingă în vis: ieşeam cu ea din realitate şi păşeam altundeva.

  • acum 1 an

    Semantica iertării, pragmatica exilului

    Vară de vară mă întorc pe meleagurile dobrogene. Secvenţe din trecut se suprapun peisajului într-o succesiune pe care, întoarsă în SUA, o pot continua (dar nu la aceiaşi intensitate). Locul (devin)e magic; transplantat în amintire, sonor, dar paradoxal static.

  • acum 1 an

    Persoana anului 2017

    În 1927, revista Time, cu o dată de apariţie din 1923, începea să desemneze persoana anului. Până relativ recent aceasta era numită „Bărbatul/Femeia anului“, dar după 1999 a devenit „Persoana anului“.

  • acum 1 an

    Ziua recunoştinţei

    În fiecare an, aleg să îmi petrec câteva zile în capitalele celor două ţări în care trăiesc: Bucureşti, mereu vara, în vacanţă, şi Washington, D.C., fie toamna, fie iarna.

Vezi mai multe