Povestea ciudată, dar adevărată a „mâncătorilor de păcate“ din Europa

„Mâncătorii de păcate” erau cei care le uşurau calea celor trecuţi în nefiinţă FOTO Shutterstock

Moartea unui om este marcată, peste tot în lume, de tot felul de tradiţii prin care sufletul răposatului este ajutat să-şi găsească liniştea şi drumul spre viaţa veşnică, de către cei rămaşi în viaţă. Un astfel de obicei practicat în Europa era cel al „mâncătorilor de păcate“.

În secolele XVIII şi XIX, familiile din Scoţia obişnuiau să aşeze o bucată de pâine pe pieptul celor decedaţi. Partea ciudată este că familiile angajau pe cineva să mănânce respectiva bucată de pâine, crezând că această practică îl va scuti într-un fel de păcate pe răposat. Publicaţia „IO9“ scrie cum a început acest ritual şi cine erau cei denumiţi „mâncătorii de păcate“.

Viaţa veşnică trece prin stomac

Pomenile, aşa cum sunt cunoscute la noi, sunt ceva obişnuit. Aşa cum familia răposatului oferă celor prezenţi la funeralii ceva de mâncare, cei cunoscuţi sub numele de „mâncători de păcate“ erau prezenţi pentru a efectua o ceremonie prin care preluau asupra lor păcatele nemărturisite ale decedatului. De regulă, familiile angajau un „mâncător de păcate“ în situaţiile în care unul dintre membri murea pe neaşteptate. Acestă procedură era utilizată în Europa secolelor XVIII- XIX-lea, dar nu au existat informaţii legate de necro-canibalism.

În timp, ritualul a cunoscut o popularitate atât de mare, încât „mâncătorii de păcate“ erau solicitaţi şi atunci când cineva murea din cauza naturale, pentru ca răposatul să nu rătăcească în lumea celor vii şi să-şi găsească drumul.

Stigmatizarea „mâncătorilor de păcate”

În ciuda faptului că această practică era considerată o necesitate, munca unui „mâncător de păcate“ nu era una bine plătită. Un practicant al acestui ritual era răsplătit cu o jumătate de şiling (n.r. monedă de diverse valori, în Anglia ea reprezentând o cincime de liră sau 12 pence), pe lângă masa ritualică pe care acesta se obliga să o consume.

Dar nicio sumă de bani nu putea să înlăture stigmatizarea socială atribuită „mâncătorilor de păcate“ sau să atenueze singurătatea ori sărăcia lucie în care aceştia trăiau. Fiecare sat avea propriul său „mâncător de păcate“, iar pentru sătenilor, acest om devenea din ce în ce mai sinistru, cu fiecare ceremonie efectuată.

„Mâncătorii de păcate“ au fost supuşi adesea unei examinări minuţioase din partea bisericii, din moment ce niciunul nu avea vreo afilierea cu autoritatea bisericească. „Mâncătorii“ duceau cu ei cu bună ştiinţă păcatele decedaţilor pentru tot restul vieţii lor, fapt care contravenea învăţăturilor multor secte ale creştinismului, care erau active între secolele XVIII şi XIX în Europa.

Folosirea „mâncătorilor de păcate“ a încetat la începutul secolului XX, dar este posibil ca unii imigranţi să ducă mai departe tradiţia în zona Munţilor Apalaşi din Statele Unite ale Americii.

O astfel de poveste nu avea cum să scape scenariştilor de la Hollywood, astfel că, în 2003, industria de film americană a lansat filmul „The Order“, în care actorul principal, Heath Ledger, se confruntă cu un „mâncător de păcate“ modern.