CM 1958 Mondialul în care s-a născut „Regele“ Pelé. Ce recorduri a stabilit puştiul de 17 ani, la primul CM câştigat de Brazilia

CM 1958 Mondialul în care s-a născut „Regele“ Pelé. Ce recorduri a stabilit puştiul de 17 ani, la primul CM câştigat de Brazilia

Jucătorii Braziliei fac turul de onoare al arenei din Solna, cu steagul Suediei! FOTO: Gulliver/Getty Images

„Weekend Adevărul“ prezintă în fiecare vineri câte un episod dedicat turneelor finale ale Cupei Mondiale. În 1958, Brazilia a devenit prima naţională de pe un alt continent care câştigă titlul mondial în Europa. A fost primul titlu pentru sud-americani şi turneul care l-a scos la rampă pe marele Pelé, care avea doar 17 ani.

Ştiri pe aceeaşi temă

Iniţial, trei ţări de pe continentul american, Mexic, Argentina şi Chile, îşi semnalaseră intenţiile de a organiza Mondialul din 1958. Până la urmă doar Suedia şi-a depus candidatura, pe 23 iunie 1950 primind şi confirmarea oficială, după un congres FIFA ţinut la Rio de Janeiro. A fost primul turneu cu televizare internaţională, mai puţin pentru zona Europei de Est. Suntem în plin „Război Rece“, iar sistemele de transmisie-recepţie erau incompatibile. Cea mai mare dezamăgire a produs-o acest lucru chiar în U.R.S.S, gigantul aflat la prima prezenţă la un Mondial. 
 
Pe lângă ţara-gazdă, la turneu s-a calificat şi campioana en-titre, Germania Federală, celelalte 14 poziţii ocupându-se în urma meciurile din preliminarii. Au existat şi situaţii inedite. Ţara Galilor, şi ea în premieră la un turneu final, s-a impus la play-off în faţa unei ţări câştigătoare de grupă, Israel, care nu bătuse pe nimeni! Asta pentru că adversarele, Turcia, Indonezia şi Sudan, au refuzat să joace în preliminarii, din diverse motive. Otomanii, spre exemplu, erau nemulţumiţi că au fost repartizaţi într-o grupă din Asia. 
 
Ultima noutate, Irlanda de Nord, a ajuns în Suedia după ce-a detonat o veritabilă „bombă“, eliminarea Italiei, dublă campioană mondială, după un 2-1 la Belfast. Turneul din 1958 a rămas o pată neagră în istoria fotbalistică a „macaronarilor“, fiind singurul CM la care nu s-au calificat.
 
În schimb, pentru aşa-numitele „home nations“ ale Marii Britanii, Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord, Suedia 1958 a fost un turneu memorabil, singurul până acum la care au fost toate prezente. 
 
România nu s-a calificat
 
În 1938 se înregistrase ultima prezenţă a „tricolorilor“ la CM, iar Suedia 1958 a adus un nou turneu final ratat de România. Repartizată într-o grupă cu Iugoslavia şi Grecia, din care se califica doar prima echipă, selecţionata noastră a încheiat preliminariile pe locul secund. Naţionala din care făceau parte Ion Alexandrescu, Voinescu, Ozon, Tătaru sau Gheorghe Constantin a câştigat ambele dispute cu elenii şi a scos un egal în faţa iugoslavilor. A pierdut însă partida decisivă, de la Belgrad (0-2), în urma căreia iugoslavii s-au dus la Mondiale, cu un punct în faţa noastră. 
 
Tragedii pentru Ungaria şi Anglia 
 
Era o perioadă în care regulile şi formatul se schimbau de la turneu la turneu. La Solna, pe 8 februarie, au fost trase la sorţi patru grupe de câte patru echipe, stabilite însă mai mult pe criterii geografice. În fiecare grupă au intrat câte o naţională britancă, una est şi vest-europeană şi una din zona Americilor. Spre deosebire de 1954, fiecare echipă juca în grupă cel puţin un meci contra adversarelor, dar fără prelungiri în cazul unui egal la finalul partidei, fiind acordate două puncte la victorie şi unul la egal. A rămas însă regula ca, în cazul în care locurile doi şi trei din grupă încheiau la egalitate de puncte, calificarea să se decidă într-un meci eliminatoriu, gen play-off. Cum era perioada romantică a regulamentelor, şi anumite situaţii nu fuseseră bine stabilite, FIFA a anunţat, după începerea turneului (!) folosirea golaverajului, ca şi criteriu de departajare, la rugămintea unor echipe care s-au plâns de programul încărcat, în eventualitatea unui play-off. A protestat însă federaţia suedeză, pe bună dreptate, susţinând că nu poţi schimba regulile în timpul jocului, dar şi cu gândul la încasările suplimentare apărute în urma acestor meciuri. 
 
Până la urmă au fost trei play-off-uri la finalul grupelor. Într-unul dintre ele, Ţara Galilor a învins Ungaria, scor 2-1, într-o partidă la care au asistat  doar 2.823 de spectatori. Asta pentru că fanii suedezi au boicotat meciul, din simpatie cu fostul prim-ministru al Ungariei din perioada invaziei sovietice din 1956, Imry Nagy, care fusese executat cu două zile înainte de play-off. În mod curios, FIFA a anunţat o prezenţă de 20.000 de spectatori la meci, şi continuă să folosească această cifră. Naţionala Ungariei prezentă la turneu era însă una slăbită, fără starurile Puşkaş, Kocsis şi Czibor, care plecaseră din ţară după invazia sovietică. 
 
Într-un alt play-off, URSS a învins la limită Anglia, scor 1-0, o echipă cu probleme şi ea. Fără Duncan Edwards, Tommy Taylor  şi Roger Byrne, toţi dispăruţi tragic în accidentul aviatic al echipei Manchester United, din februarie 1958, şi cu Bobby Charlton, unul dintre supravieţuitori, traumatizat încă şi doar membru nejucător al staff-ului.
 
Dezastrul aerian de la Munchen, din februarie 1958, în care au pierit nouă jucători ai lui Manchester United, cea mai bună echipă engleză de după Al Doilea Război Mondial
 

Brazilia, talent şi multă muncă
 
Ţara-gazdă a pornit în turneu cu un moral excelent, după decizia de a permite jucătorilor profesionişti să evolueze în echipa naţională. Mai ales că suedezii aveau pe atunci câţiva fotbalişti de top, care evoluau în puternicul campionat italian, în special Nils Liedholm şi Gunnar Gren, componenţi ai naţionalei care câştiga în 1948 medalia de aur la Olimpiadă. În 1958, suedezii au mers mai mult pe mâna talentului şi mai puţin pe o pregătire temeinică. Spre exemplu, Bengt Gustavsson, un alt stranier din Italia, a venit la naţională cu doar trei zile înainte de primul meci de la CM. Teoretic, ca şi brazilienii, o naţiune cu „samba-fotbal“ şi o anumită lejeritate în comportament. Practic, nu, pentru că lotul care a păşit pe tărâmuri nordice a avut la comandă un veritabil zbir. 
 
Selecţionerul Vicente Feola, într-o discuţie la vestiare cu mijlocaşii centrali Dino Sani (stânga) şi Didi (dreapta). FOTO: Gulliver Getty Images
 
Trei luni de antrenamente dure 
 
Selecţionerul Vicente Feola le-a impus o serie de reguli stricte jucătorilor, care au primit chiar o listă cu câteva lucruri pe care au voie să le facă sau nu în Suedia. Un fel de regulament de ordine interioară, avant la lettre, elevii săi fiind rugaţi, printre altele, să nu poarte pălării sau umbrele, să nu discute cu presa în afara perioadei şi a spaţiului alocat oficial, sau să nu fumeze în timp ce poartă echipamentul oficial! Iar Feola s-a dovedit un avangardist, în domeniul său, şi prin alte decizii luate. 
 
Spre exemplu, în componenţa lotului a intrat şi un medic dentist, asta pentru că majoritatea jucătorilor erau săraci şi aveau probleme cu dinţii, lucru care le putea afecta randamentul din teren. Surprinzător, sau poate nu, din cauza traumei suferite în urma dezastrului din 1950, când au pierdut finala Mondialului pe propriul teren, brazilienii aveau alături de ei şi un psiholog! 
 
Pe lângă talentele uriaşe din lot, succesul „seleção“ în Suedia a fost şi rodul strategiei puse la punct de  selecţionerul Vicente Feola. Brazilienii s-au pregătit intens, timp de trei luni, înainte de turneu, şi au avut chiar şi un scouter, o persoană care, cu câteva luni înainte, a asistat la meciurile multor echipe care păreau favorite la titlu.
 
Pelé, într-o fază din semifinala cu Franţa (5-2), în care a marcat un hattrick. FOTO: Photoland Courbis Images 
 
Pelé n-a jucat în primele două meciuri
 
Brazilia a evoluat într-un sistem revoluţionar, 4-2-4, cu Didi, un mijlocaş fabulos, şi cu un vârf, Vava, care marca pe bandă rulantă, plus doi fundaşi cu profil de atacanţi, precum Djalma şi Nilton Santos. Culmea, alţi doi jucători a căror legendă a început să se scrie în Suedia, Garrincha, extrema lui Botafogo, şi Edison (Edson) Arantes do Nascimento, cunoscut apoi sub numele de Pelé, n-au debutat în turneu decât la ultimul meci din grupe, cu URSS (2-0). 
 
„Perla Neagră“ avea doar 17 ani şi, deşi n-a marcat la debut, a făcut-o apoi în toate meciurile care au urmat. În sferturi, cu Ţara Galilor, a înscris singurul gol al întâlnirii, iar în semifinale a reuşit un hattrick, cu Franţa (5-2). Un record, la vârsta lui, care n-a fost încă doborât. În Suedia, finalul turneului a oferit doar partide cu scor fluviu, în ultimele patru jocuri ale turneului înregistrându-se 27 de goluri! 
 
Adversara Braziliei în ultimul act al competiţiei a fost ţara-gazdă, care, după ce-a câştigat o grupă cu Ţara Galilor, Ungaria şi Mexic, a eliminat în sferturi URSS (2-0), iar în semifinale Germania de Vest (3-1). Nordicii au beneficiat şi de ghinionul lui Fritz Walter, căpitanul campioanei en-titre accidentându-se grav şi părăsind terenul pe finalul meciului (într-o perioadă în care nu se permiteau înlocuiri). 
 
Finala? În premieră, sud-americanii sunt conduşi, şi încă repede, după reuşita lui Liedholm (4), însă totul a fost un simplu foc de paie. După doar cinci minute, Vava a punctat cu capul, din centrarea lui Garrincha, iar până la pauză elevii lui Feola au trecut în avantaj, după ce Vava şi-a completat dubla (32). Partea secundă a finalei i-a revenit lui Pelé, care a marcat şi el o „dublă“. Prima reuşită (52), de senzaţie, un stop pe piept, cu fundaşul în spate, o minge ridicată peste altul, apoi un vole puternic, cu dreptul, lângă bară. Soarta trofeului o stabilise extrema dreaptă Zagallo (68), cu golul de 4-1, iar după ce Simonsson a mai înscris un gol de consolare (80), Pelé a închis tabela, cu un cap din centrarea lui Zagallo (90). 5-2 pentru Brazilia şi primul titlu pentru sud-americani. 
 
6 goluri în patru meciuri a marcat Pelé, un gol în sferturi, un hattrick în semifinale şi o „dublă“ în finală
 
VIDEO FINALA CM 1958: Suedia - Brazilia 2-5
 
 
Recordul neatins al lui Fontaine
 
Pe lângă starurile Braziliei, Cupa Mondială din 1958 l-a trimis în legendă şi pe atacantul francez Just „Justo“ Fontaine (foto stânga). Născut în Maroc, la Marrakech, Fontaine evolua la Reims în momentul în care a scris istorie pentru naţionala Franţei. A încheiat turneul din 1958 cu 13 goluri marcate, un record imposibil de doborât până la ora actuală. Această bornă a fost atinsă în doar şase meciuri, iar patru dintre ele au venit chiar în finala mică, în poarta campioanei din 1954, Germania Federală. S-a retras din activitate la 28 de ani, din cauza unei accidentări. 
 
Statistici Suedia 1958 
 
Durata turneului: 8 iunie – 29 iunie 1958
     
Echipe participante: Suedia, Germania Federală, Austria, Franţa, Cehoslovacia, Ungaria, URSS, Iugoslavia, Anglia, Irlanda de Nord, Scoţia, Ţara Galilor, Argentina, Brazilia, Mexic, Paraguay

Finala mare: Suedia – Brazilia 2-5
     
Finala mică: Germania Federală – Franţa 3-6
     
Meciuri jucate: 35
     
Goluri marcate: 126 (3,6 media pe meci)
     
Spectatori: 919.580 (26.274 media pe meci)
 
Golgheter: Just Fontaine (Franţa) 13 goluri 
     

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: