VIDEO Exemplu pentru tricolori. Pe 15 noiembrie 1989 România s-a calificat la CM din 1990. Povestea fabulosului meci cu Danemarca, disputat la Bucureşti
0
Pe 15 noiembrie 1989, cu exact 24 de ani înaintea meciului Grecia – România, tricolorii reuşeau să se califice la Campionatul Mondial din 1990, după 20 de ani de absenţă de la această competiţie.
România joacă vineri manşa tur a barajului pentru calificarea la Campionatul Mondial din Brazilia şi pentru a-şi fortifica moralul şi a găsi o motivaţie în plus, elevii lui Piţurcă pot privi în urmă cu fix 24 de ani. Pe 15 noiembrie 1989, mugurii Generaţiei de Aur au înflorit pe Ghencea, la meciul contra Danemarcei, ultimul din preliminariile de calificare la Italia 90 şi cel care avea să consfinţească calificarea tricolorilor la un turneu final de CM după 20 de ani. Acum au trecut doar 15, de la ultima prezenţă, dar situaţiile sunt oarecum similare.
România – Danemarca s-a jucat pe Ghencea, de la ora 14.00, oră la care stadionul din Ghencea gemea de lume. 30.000 de oameni se aflau în tribune, mulţi dintre ei sosind la porţile arenei încă de la ora 9.00. Tricolorii aveau neapărat nevoie de victorie pentru a obţine calificarea, iar premizele nu erau deloc roze, ţinând cont că în urmă cu o lună, „vikingii” ne administraseră cu sec 3-0 la Copenhaga. „După meciul acela, tot felul de aşa zişi cunoscători de fotbal ne-au bombardat în şedinţe. Evident, totul a ajuns şi la urechile lui Nicolae Ceauşescu, care a tunat şi fulgerat. Unii, din exces de zel au propus desfiinţarea cluburilor Steaua şi Dinamo, cele care dădeau cei mai mulţi jucători la naţională. Alţii au cerut să excludem din lot mai mulţi fotbalişti. Singurul care a fost alături de noi a fost Valentin Ceauşescu. El a insistat să fie linişte la echipă şi ne-a ajutat foarte mult. A stat aproape tot timpul lângă noi”, şi-a adus aminte selecţionerul de atunci, Emeric Ienei.
Ienei a avut mult curaj
Nea Imi avea 52 de ani, ratase calificarea la Euro 1988 şi ar fi fost demis dacă nu ducea echipa în Italia. Cu sabia deasupra capului şi cu destule probleme de lot, Cămătaru se accidentase, iar Rednic era suspendat, Ienei a mutat extrem de inspirat. A schimbat mult echipa faţă de cea de la Copenhaga. Au apărut titulari Dan Petrescu, Dănuţ Lupu şi Gabi Balint, Iovan a fost mutat fundaş central, Gică Popescu libero, iar Rotariu fundaş stânga. Mulţi au privit sceptic mutările. Dan Petrescu avea 3 selecţii la naţională, toate în amicale, Lupu jucase doar 26 de minute sub tricolor, în vreme ce Balint nu mai evoluase la lot din 1987, iar la Steaua intra mai mult în repriza secundă şi nicidecum vârf împins. „Am avut şansă atunci. Cami, care era titularul postului şi jucase toate meciurile din preliminarii, era accidentat, iar Răducioiu, care reprezenta viitorul, nu părea în cea mai bună formă. Nea Imi m-a băgat pe mine pentru că marcam mult la Steaua, dar acolo jucam extremă sau mijlocaş. Nu mi-a fost nicio clipă teamă de acel meci. Noi aveam experienţă, ne mergea jocul, Steaua şi Dinamo, de unde veneau jucătorii evoluau bine şi în campionat şi în Europa. N-aveam strălucirea danezilor, care jucaseră şi la CE 1984 şi la CM 1986 şi la CE 1988, dar eram jucători buni”, a povestit Balint. Apropo de Steaua şi de Dinamo, la naţională era un singur jucător care nu aparţinea acestor formaţii. Este vorba despre Gică Popescu, component al Universităţii Craiova. Iar Vizavi de strălucirea danezilor, şapte dintre „vikingii” care au jucat la Bucureşti aveau să câştige CE din 1992. Puteau fi chiar opt, dar Michael Laudrup, liderul lor, a boicotat competiţia din cauza unui conflict cu selecţionerul de atunci.
În minutul 6 era 0-1
Danemarca de atunci atunci nu era Grecia de acum, ci o echipă mult mai valoroasă cu fotbalişti extraordinari, precum fraţii Laudrup, Lerby, Sivebaek, Povlsen, Jensen, Olsen ori Bartram. Şi totuşi, nordicii au fost incapabili să se opună furiei românilor, care au atacat şi după pauză, deşi puteau conserva scorul de 2-1. Balint a mai marcat o dată în minutul 60, după o nouă acţiune decisivă a lui Sabău şi a ridicat proporţiile scorului. Nici măcar eliminarea lui Hagi, din minutul 61, n-a mai putut schimba soarta partidei. Pe final, Ienei l-a introdus pe teren şi pe Nae Ungureanu, ca o compensaţie morală, deoarece acesta fusese în lot la toate meciurile din preliminarii dar nu jucase niciun minut. N-a intrat însă deloc regretatul Mişa Klein, unul dintre titularii obişnuiţi ai naţionalei, care a rămas pe bancă alături de Bumbescu.
Calificare sărbătorită la Melody
Imediat după obţinerea biletelor pentru Mondialul din Italia, pe gazonul din Ghencea s-a declanşat sărbătoarea şi tot stadionul a cântat „Mulţi Ani Trăiască!”. Peste ani s-a descoperit că printre cei care au intrat pe teren să savureze succesul era şi Gigi Becali, patronul Stelei, care purta mustaţă, fiind un apropiat al naţionalei, în virtutea relaţiilor strânse pe care le avea cu Hagi. De pe teren, jucătorii au plecat la vestiare, iar apoi în barul de la stadionul Steaua. Acolo a venit şi Valentin Ceauşescu, care i-a invitat pe fotbalişti, seara, la Melody. „Toată lumea merge acolo. Nu ne împărţim!”, a spus fiul fostului dictator, moment care l-a încântat la maximum pe Gică Hagi. Într-o înregistrare video apărută acum câţiva ani, Regele a avut o reacţie neobişnuită pentru ei: „Da, la Melody, unde femeile, cu aur mult pe ele, cu lanţuri şi brăţări”. Lăcătuş, în schimb, a spus în stilul caracteristic, către conducătorii vremii: „Hai, săriţi şi voi cu ceva la cap!”. Din partea clubului Steaua „s-a sărit la cap” cu câte un video de jucător, iar Partidul Comunist Român a acordat o primă jucătorilor, după ce căpitanul echipei, Silviu Lung, a anunţat spăşit în faţa camerelor de luat vederi că „naţionala dedică această victorie Congresului al IV-alea al Partidului”.
La petrecerea de la Melody a curs multă şampanie şi au participat toţi jucătorii, plus apropiaţi ai echipei. Gabi Balint a povestit că s-a ameţit după câteva pahare, iar dimineaţă a trebuit să meargă la o filmare la TVR, pentru emisiunea „De strajă patriei” şi abia s-a descurcat să citească de pe cartoanele care i se puneau în faţă. „A fost o atmosferă extraordinară, iar faptul că noi am avut valoare s-a demonstrat un an mai târziu când toţi jucătorii au plecat la cluburi din străinătate, dar şi de performanţele ulterioare ale Generaţiei de Aur”, a precizat el.
În acele preliminarii, România a fost ajutată şi de Grecia, care s-a aflat în aceeaşi grupă cu noi şi care a remizat cu Danemarca, scor 1-1 la Atena, dar şi de Bulgaria, care a smuls un punct chiar pe terenul danezilor. Am terminat grupa cu un punct înaintea danezilor şi i-am lăsat acasă. Exista posibilitatea ca şi ocupanta locului doi din grupa noastră să meargă la Mondiale, dar acest lucru s-ar fi întâmplat doar dacă RFG nu ar fi învins Ţara Galilor, ceea ce, nu s-a întâmplat.
România - Danemarca 3-1
România: Lung - D. Petrescu, Andone, Iovan, Rotariu - Sabău, G. Popescu, Lupu, Hagi - Lăcătuş (76 Mateuţ), Balint (86 Ungureanu). Antrenor: Emeric Ienei
Danemarca: Schmeichel - Sivebaek (73 Elstrup), L. Olsen, I. Nielsen, K. Nielsen - M. Laudrup, Bartram, Jensen, Lerby - Povlsen, B. Laudrup. Antrenor: Sepp Piontek
Au marcat: Balint 25, 60, Sabău 37/Povlsen 6
Stadion: Steaua Spectatori: 30.000
Arbitru: Tulio Lanese (Italia)
Citiţi mâine povestea calificării României la CM din 1994, după un meci Ţara Galilor – România 1-2, desfîşurat pe 17 noiembrie 1993
Se încarcă comentariile...
