VIDEO Ilie Dumitrescu şi Hagi l-au făcut să plângă pe Maradona. Povestea celui mai bun meci al din istoria României

VIDEO Ilie Dumitrescu şi Hagi l-au făcut să plângă pe Maradona. Povestea celui mai bun meci al din istoria României

Diego Armando Maradona

Pe 3 iulie 1994, România învingea Argentina la Mondialul american şi cel mai bun fotbalist al planetei a plâns în tribună la golurile lui Ilie Dumitrescu şi Hagi.

Ştiri pe aceeaşi temă

3 iulie 1994 este o dată care trebuie înrămată în calendarul fotbalului românesc. România a bătut atunci Argentina, scor 3-2, în optimile de finală ale Cupei Mondiale din America, în ceea ce a fost probabil cea mai frumoasă victorie din istoria naţionalei.
Şi acum, dacă te întorci în timp cu gândul n-ai cum să nu simţi fiori pe şira spinării, aducându-şi aminte de un Maradona neputincios şi cu lacrimi în ochi, care ţinea pumnii strânşi de furie, la masa presei, atunci când Hagi şi Ilie Dumitrescu desenau trasee imposibile prin apărarea „pumelor”.Istoria acelui meci merită povestită oricând şi într-un fel e păcat că o facem doar o dată pe an.
România se calificase de pe primul loc din grupa A, clasându-se înaintea Elveţiei, Statelor Unite şi Columbiei, care a plecat acasă. Argentina prinsese optimile de pe locul trei în grupa D, unde a fost trimisă de Bulgaria. În ultimul meci din grupă, Bulgaria a bătut Argentina cu 2-0, iar Naşko Sirakov a marcat în minutul 91. Graţiei acelui gol, Bulgaria a egalat Argentina la golaveraj şi s-a clasat pe locul secund în urma criteriului meciului direct. Practic, Sirakov ne-a trimis Argentina în optimi şi a rezervat echipei sale ca adversar Mexicul.


Iordănescu a brevetat sistemul 1-4-6-0
Aşadar, România- Argentina a fost a patra optime de finală de la CM 1994 şi s-a jucat se stadionul „Rose Bowl” din Pasadena, o suburbie a Los Angelesului, de la ora locală 13.30 (23.30 în România). Afară era o căldură infernală, aşa cum a fost în majoritatea meciurilor de la acel CM, dar jucătorii începuseră să se obişnuiască cu acest impediment.Anghel Iordănescu l-a pierdut în faza grupelor pe Florin Răducioiu, care luase două cartonaşe galbene şi era suspendat.  „Generalul „ a stat mult timp în cumpănă dacă să folosească alt vârf împins sau să mizeze pe contraatacurile lui Hagi şi Ilie Dumitrescu. Până la urmă a ales a doua variantă, iar presa engleză a subliniat că „România a inventat un nou sistem de joc 1-4-6-0”. Ce-i drept nici banca nu-i oferea Generalului mari soluţii. Vlădoiu fusese trimis acasă, iar rezervele Viorel Moldovan şi Marian Ivan, erau în lot din considerente greu de înţeles. Marius Lăcătuş, în schimb, era acasă, surprinzător şi nedrept, ţinând cont că „Fiara” jucase în toate meciurile din preliminarii şi avea o mare experienţă internaţională. E drept, avusese un sezon cenuşiu, după revenirea din Spania, dar şi sculat din somn era peste Marian Ivan. „Am făcut o mare greşeală atunci, pe care o să mi-o reproşez toată viaţa”, a recunoscut şi Iordănescu după ani. Un alt proscris a fost Gheorghe Craioveanu, golgheterul campionatului, care n-a prins nici el lotul de SUA. Trecuse prea puţin timp de când acesta îi „furase” logodnica lui Gică Popescu, pe Oana Deselnicu, fiica fostului fotbalist şi conducător Petre Deselnicu (Dumnezeu să-l odihnească!), iar greii lotului făcuseră front comun cu Baciul şi nu-l agreeau pe Craioveanu. România îl pierduse şi pe Gabi Balint, retras în 1993, la doar 30 de ani, din cauza unei accidentări la genunchi. Balint primise funcţia de director sportiv şi stătea pe banca naţionalei, alături de stafful tehnic din care făceau parte Anghel Iordănescu – Dumitru Dumitriu şi Dumitru Moraru.
FIFA l-a suspendat pe Maradona


În fine, România nu l-a avut pe Răducioiu, însă Argentina suferise o pierdere mult mai mare, în persoana lui Diego Armando Maradona. Acesta revenise spectaculos la naţională după ce se părea că-şi va pune ghetele în cui. Maradona, suspendat în 1991 pentru consum de cocaină, se afla pe o pantă descendentă. În sezonul 1993-1994 jucase doar cinci meciuri în ţara natală, pentru Newell s Old Boys, dar Federaţia de la Buenos Aires a insistat ca selecţionerul Alfio Basile să-l ia în lotul pentru Mondiale. În doar două luni, Maradona slăbit 16 kilograme, sub comanda unei echipe de preparatori şi a avut un debut fulminant la CM. 4-0 cu Grecia şi un gol de kinogramă, înscris în vinclu de la marginea careului. Argentina visa din nou la titlul mondial, iar componenţa lotului îi dădea speranţe. Doar dacă te gândeai la ce atacanţi aveau „pumele” te luau transpiraţiile, Batistuta – Caniggia – Balbo, iar în spatele lor o linie de mijloc cu Maradona, Redondo, Simeone, Ortega, pe fund Chamot, Ruggeri, Sensini,  în poartă Islas. Plus rezerve de mare calitate. Maradona a strălucit în al doilea meci din grupă, 2-1 cu Nigeria, după care a venit „bomba”. 

ARGENTINA la debutul contra Greciei: Caceres, Chamot, Islas, Redondo, Ruggeri, Maradona (sus), Caniggia, Simeone, Batistuta, Balbo, Sensini

A fost chemat la controlul anti-doping FIFA şi declarat pozitiv. A fost un întreg circ, iar scandalul cu pricina fumegă şi azi. Diego s-a jurat pe fetele lui că n-a greşit „Nu m-am drogat şi nici nu o să mai fac vreodată!”, a ţipat el. Mă rog, de partea a doua nu s-a ţinut de cuvânt, dar prima a cam fost adevărată. Încrengătura situaţiei este însă amplă, iar scenariul scos din dosare peste ani sună astfel: În 1994, fotbalul în SUA era la nivel de distracţie, aşa că FIFA avea nevoie de nume mari pentru ca febra competiţiei să-i cuprindă pe yankei. Brazilianul Joao Havelange, preşedintele FIFA de atunci, ar fi pus la cale revenirea lui Maradona, în cârdăşie cu Federaţia de la Buenos Aires. Julio Grondona, şeful fotbalului argentinian, era şi vice-preşedinte FIFA, un om uns cu toate alifiile, atins bine şi de crema corupţiei. Ei au decis că aducerea lui Maradona în SUA e cea mai bună reclamă pe care o pot face fotbalului, pozitivă pentru ce reprezentase el ca fotbalist, dar şi negativă pentru că fusese dependent de cocaină, ba era şi un admirator şi apropiat al preşedinteleui Cubei, Fidel Castro, personaj indezirabil în „Ţara Făgăduinţei”. Când a văzut că Argentina lui Maradona merge ceas şi devine pretendentă la titlul mondial, ba chiar se află pe aceeşi parte de tablou cu Brazilia (cele două se puteau întâlni în semifinale), Havelange a comandat acel control anti-doping. Ştia că fotbalistul slăbise mult ajutat de două medicamente care conţineau efedrină, dar această substanţă nu măreşte performanţele fizice. Este însă interzisă, iar Maradona n-a avut ce face. A împroşcat acuze la adresa FIFA, însă degeaba. O făcuse şi înainte, când afirmase că „Havelange îşi bate joc de fotbalişti punând meciurile să se dispute la ora prâznului, doar pentru a înacasa cât mai mulţi bani de la televiziuni”. A trebuit să ia loc în tribună şi meciul cu România l-a văzut de la masa presei, alături de fosta soţie, Claudia.


Argentina a mai pierdut un jucător important înaintea meciului cu România. Claudio Caniggia, călcat involuntar de un coleg la  antrenamente şi accidentarea recidivase în meciul cu Bulgaria, când a ieşit de pe teren în minutul 26. „Pumele” şi-au pierdut astfel tridentul ofensiv. Titular în locul lui Maradona a apărut Basualdo, un mijlocaş experimentat de la VfB Stuttgart, care jucase şi la CM 1990, dar rolul de dirijor i-a revenit lui Ariel Ortega. Un puşti de 20 de ani la vremea respectivă, socotit de presă viitorul Maradona. „Tata Puiu” a blindat apărarea şi a intrat din nou cu Gică Mihali titular, punându-l pe Ilie Dumitrescu cel mai avansat om al nostru. Ilie făcuse un Mondial slab şi deja nu prea îşi mai justifica prezenţa printre titulari. De altfel, în primele două meciuri, Iordănescu îl scosese de pe teren înainte de minutul 70, pentru că nu se acomodase deloc cu temperaturile din America şi părea vlăguit. Contra Argentinei avea să fie însă meciul lui.

Eroii de pe Rose Bowl: Prunea, Gh. Popescu, Prodan, Mihali, Belodedici (sus), Dan Petrescu, Dorinel Munteanu, Hagi, Lupescu, Selymes, Ilie Dumitrescu

Ilie Dumitrescu şi Hagi au predat lecţia contraatacului

Aşadar, România – Argentina, în vulcanul de pe „Rose Bowl”, înţesat cu grupuri mari de fani sud-americani printre cei 90.000 de spectatori. Italianul Pierluigi Pairetto la centru. „Pumele” au început furiaose şi în minutul 9, Simeone, actualul antrenor de la Atletico Madrid i-a driblat în lanţ pe Ilie Dumitrescu, Lupescu, Dorinel Munteanu şi Belodedici, a pasat printre câtre Balbo, care din nouă metri a tras, dar Prunea a avut o intervenţie uriaşă. Diego Simeone a rămas marcat de acea ratare a Argentinei şi după mulţi ani a mărturisit: „Acel meci a fost cel mai bun din viaţa mea. Am avut cinci sau şase ocazii, iar la 0-0 i-am dat o pasă lui Balbo însă el a tras în portar. A fost genul de fază care poate schimba soarta unui meci” 

 Se anunţa o după-amiază încinsă pentru „tricolori”. A răcorit-o însă Ilie Dumitrescu, în minutul 11, când a transformat impecabil în gol o lovitură liberă de 20 de metri lateral stânga, cu o boltă magică peste portarul Islas. Argentina e egalat repede, prin Batistuta, care a scos un penalty după ce l-a păcălit pe Didi Prodan la o păstrundere în careu.  Tot Iliuţă Dumitrescu a făcut 2-1 în minutul 18, finalizând o fază în care Hagi a pasat de două ori pe traiectorii neverosimile, pe care fotbaliştii Argentinei nu le-au descifrat nici azi. România putea face chiar 3-1, un minut mai târziu, la o dublă ocazie. Ilie Dumitrescu a ratat singur cu portarul, iar Gică Popescu a şutat puternic din afara careului dar Islas a scos în corner. La masa presei, Maradona suferea printre lacrimi, cu pumnii strânşi şi sărea în picioare ori de câte ori Argentina se apropia de poarta noastră. Autobaza lui Iordănescu funcţiona însă cu toate motoarele şi era greu ca cineva să o gripeze.

   

La pauză, Maradona şi-a pus cenuşă în cap şi le-a declarat ziariştilor că e numai vina lui pentru ce se întâmplă. Îşi cam pierduse optimismul, deoarece România făcuse o primă repriză aproape perfectă. La pauză, Iordănescu le-a spus băieţilor să-şi păstreze calmul şi repeta obsesiv: „Dublaj ! Dublaj! Dublaj!”. Ştia că furia sud-americanilor, care nu concepeau să fie eliminaţi de România, va creea spaţii pe contraatac. Argentinienii erau deja nervoşi şi înjurau pe teren. Previziunea selecţeionerului s-a adeverit în minutul 58, când România a predat o lecţie de contraatac. Gol din zece atingeri, în 12 secunde, măsurate după cronometru. Argentina avut un corner, Mihali a respins din careu şi Ilie Dumitrescu a recuperat la 25 de metri de poarta noastră. S-a lansat spre poarta adversă, secondat de Selymes, care alerga nebuneşte în stânga lui. Ilie a atins de nouă ori mingea până s-a oprit să gândească. Nici nu s-a uitat la Selymes şi a întârziat o secundă pentru a-l aştepta pe Hagi. Gică făcuse un sprint uluitor de aproape 80 de metri şi la întâlnirea cu mingea a lovit puternic cu latul piciorului drept fără nicio speranţă pentru Islas. „Golul decisiv marcat de români a fost o demonstraţie imaculată a unei echipe care a realizat perfect potenţialul acelui moment şi probabil, cel mai agresiv contraatac văzut de această a parte a filmului "Dead Man's Shoes",  a scris The Guardian. Maradona s-a prăbuşit, banca noastră a explodat, la fel şi cele câteva mii de români din tribune în faţa cărora Hagi a dansat de bucurie. Argentina s-a aruncat în atacat sperând să salveze calificarea, dar n-a mai reuşit decât să mai marcheze o dată, cu largul concurs al lui Prunea, acelaşi care intervene-se miraculous în debutul meciului. Florin a respins prost, în faţă, un şut de la mare distanţă a lui Caceres, nicidecum foarte periculos, şi Balbo a făcut 3-2 în minutul 75. Prea puţin pentru a întoarce soarta meciului, chiar dacă din tribună Maradona ţipa ca un apucat: “Vamos! Vamos!”  

România - Argentina 3-2 (2-1)

Au marcat: Ilie Dumitrescu (11,18), Hagi (58)/ Batistuta (15 penalty), Balbo (75)
România: Prunea - D. Petrescu, Prodan, Belodedici, Mihali, Selymes - Lupescu, Gh. Popescu, D. Munteanu - Hagi (cpt.) (85 Gâlca), I. Dumitrescu (88 Papură)
Argentina: Islas - Sensini (62 Medina Bello), Caceres, Ruggeri (cpt), Chamot - Ortega, Basualdo, Simeone, Redondo - Balbo, Batistuta

Stadion: Rose Bowl, Pasadena
Spectatori: 90.469
Arbitru de centru: Pierluigi Pairetto (Italia)

“Pumele “ au digerat greu înfrângerea
Argentinienii s-au împăcat greu cu gustul eşecului, care îi trimitea acasă. De-a lungul anilor, fotbaliştii din naţionala lor au susţinut că România a avut mare noroc. Batistuta, spre exemplu a declarat că “Argentina a avut 30 de şuturi pe poartă, iar România a câştigat din trei şuturi!”. Nimic mai fals. Întradevăr, Argentina a dominat teritorial România, a avut posesia, dar atât. Niciun rezumat tv al niciunei televiziuni de pe lumea asta nu arată ocaziile despre care vorbesc argentinienii, pentru că ele nu au existat. “Tricolorii“ au jucat pragmatic şi au contraatacat fabulos. Am avut şi noroc, dar per ansamblu,în meciul declarat de FIFA cel mai bun de la acel Mondial, România a meritat laurii învingătorilor. Că numele lui Selymes nu suna la fel de frumos ca a lui Sensini sau că Mihali juca la Dinamo şi Balbo la AS Roma, e altă discuţie, dar ea demonstrează încă o dată în fotbal se poate întâmpla orice. Noaptea de 3 spre 4 iulie 1994 a fost una de neuitat pentru români. Sute de mii de oameni au ieşit pe străzi în capitală şi în marile oraşe ale ţării, scandând "România! România!" şi "Iliescu minte, Hagi preşedinte!"

"Tricolorii" au sărbătorit la Disneyland calificarea în sferturile de finală ale Cupei Mondiale

7 meciuri a jucat România contra Argentinei, aceasta fiind singura victorie a “tricolorilor”. În rest, au fost două egaluri şi cinci victorii ale Argentinei

Hagi, Gică Popescu şi Lupescu jucaseră împotriva Argentinei şi la Mondialul din 1990. De la Argentina a supravieţuit doar Basualdo
 


 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările