Vasile Şiman: „Sportul trebuie să aibă fotbalişti mai buni decât Steaua şi Dinamo“

Un personaj retras, patronul „studenţilor“ a vorbit, în exclusivitate, pentru „Adevărul“ şi ne-a povestit despre începuturile sale în fotbal, dar şi despre principiile pe baza cărora conduce clubul.

„Adevărul": Să începem cu începutul. De unde provine accentul dumneavoastră?

Vasile Şiman: Unu: sunt român get-beget. Apartenenţa teritorială sau ce scrie în paşaport e mai puţin important. Eu am crescut în Maramureşul istoric, pe ritmuri de ceteră şi zongoră, pe muzica fraţilor Petreuş. Noi suntem mândrii de originile noastre şi nu vrem să fim niciodată ca alţii, poate alţii ca noi. Accentul e mai puţin important, dar la mine în casă nu s-a vorbit altceva decât româneşte. Că pe urmă viaţa te poartă altundeva...

V-a purtat spre Facultatea de Istorie...

Aşa a fost să fie. Dar m-a învăţat multe această facultate, pentru că nu am învăţat numai istorie. Am învăţat şi pedagogie, care mă ajută acum să discut cu jucătorii, şi psihologie, care mă ajută să descifrez oamenii cu care negociez, de exemplu, şi logică. După principiile acestor materii conduc acum şi clubul.

Apropo de club, cum aţi ajuns la Sportul, în 1999, pe când aveaţi doar 28 de ani?

Din întâmplare. A fost o discuţie cu cineva la o terasă, în Herăstrău. M-a văzut mai preocupat de fotbal şi m-a întrebat dacă n-aş fi interesat să ajut un club pentru că Sportul e pe cale să se desfiinţeze. N-aveam nicio legătură cu fotbalul, mai jucasem la juniori, dar nu ţineam cu nimeni.

Şi ce aţi găsit în Regie?

Păi când am ajuns la baza asta într-o seară erau vreo 70 de câini şi bălării mai mari ca terenul. Înclinam să renunţ la idee, însă mi s-a propus să merg să văd un amical al României cu Sportul, la Săftica. La momentul respectiv, naţionala se pregătea pentru Campionatul European din 2000. Era 0-0 în minutul 75, s-a întrerupt curentul. Erau nişte jucători acolo ca Bucur, Diniţă, care nici n-aveau contracte semnate.

V-aţi gândit la fotbal ca la o afacere?

Atunci a fost o decizie impulsivă, eram şi foarte tânăr. La momentul respectiv nu ştiam ce putea să-mi aducă mie sau să nu-mi aducă. Singura sursă de venit putea fi vânzarea de jucători.

Şi acum?

Acum e la fel. Fotbalul de la sfârşitul anilor '90 a fost conceput greşit de oamenii care au condus acest sport. S-a văzut investitorul ca un fel de Moş Crăciun, unul venit să bage bani cu nemiluita într-un club. Patronii nu
s-au preocupat să creeze nişte cluburi competitive. La noi, totul funcţionează anormal. Întâi se face bugetul de cheltuieli şi abia apoi se caută surse de venit. Păi dacă fiecare club ar trebui să se susţină, s-ar desfiinţa mai mult de jumătate. Ar rămâne doar cele cu buget de stat.

V-aţi făcut un calcul unde sunteţi după 11 ani? Pe plus, pe minus?

N-am făcut un calcul şi nici nu fac. Mâine transferi un jucător şi calculul e cu totul altul. Dar, la ora actuală, nu poţi să fii pe plus. Sportul, cu siguranţă, nu este pe plus, ci pe un mare minus.

Păi se spune că dumneavoastră şi George Copos sunteţi singurii care au scos bani din fotbal...

Sunt tot felul de prejudecăţi, fiecare om trebuie identificat într-un fel. Cum domnul Copos e identificat ca fiind unul zgârcit, eu am fost identificat ca unul care a ştiut să se descurce. Dar eu vă zic altceva: din '99 până în 2005, până la Bucur, la Mazilu, noi nu am transferat jucători pe bani. Noi din ce am trăit? În plus, a trebuit să ne aliniem la nişte salarii aruncate în aer aiurea de nişte patroni. Ştiţi dumneavoastră cine a fost pionierul...

"Cu mine preşedinte, Sportul a retrogradat de două ori, dar niciodată pe teren. A fost vorba doar de nişte interese meschine ale unora."

„Mi-am dat cuvântul că nu o să distrug Sportul"

Haideţi să lămurim legenda cu paltoanele date ca primă jucătorilor...

O legendă, aia şi e. La Sportul nu s-au făcut plăţi în natură. Povestea asta cu paltoanele s-a petrecut la sfârşitul lui 2000, o spun prima şi ultima oară. De Crăciun sau de sfârşit de an mai dădeam o petrecere şi unii dintre jucători nu puteau să vină pentru că aveau salarii mici şi nu aveau haine. Atunci l-am trimis pe Tom Cristea să cumpere costume, cămăşi, paltoane, pantofi, cravate la toată echipa, inclusiv la antrenori. Dar astea nu au ţinut loc de salarii.

Dar combine muzicale nu s-au dat?

Ba da. Antrenor era Andone, echipa mergea bine, şi îmi tot zicea: „Hai, dă-le şi tu nişte bani!". Eu, ca şi acum, nu dau decât prime de obiectiv, dar am zis la finalul turului: pot să le fac nişte cadouri. Şi atunci am decis să le iau câte o combină muzicală de la magazinul Ana al lui George Copos, care mi-a făcut o reducere de cinci la sută (râde), şi câte un telefon, să aibă şi ei ceva. Era mai ieftin să le dau câte 200 de euro.

Dacian Varga (stânga) este vedeta „studenţilor“

Dar de ce nu daţi prime de meci?

Când am venit la Sportul, am preluat treaba asta cu primele de joc, dar am văzut că nu funcţionează. După un meci pierdut acasă cu Foresta, ei trebuiau să fie penalizaţi, conform regulamentului, şi au început să comenteze. Atunci mi-am dat seama că nu e în regulă şi le-am zis: „Vă dau banii la final, prime de obiectiv". Şi de atunci, aşa a rămas. Acum, în afară de salarii, jucătorii Sportului au primă de obiectiv pentru locurtile 1-14, gradat, plus primă lunară pentru minute intrate în teren. Sumele nu sunt mici deloc, ies mai bine aşa decât cu primele de joc.

Aţi simţit vreodată ceva necurat la vreun meci?

Eu nu pot să trăiesc cu suspiciunea asta, suspiciunea o au cei care fac aceste lucruri. Ori am încredere în nişte băieţi, ori n-am.

Arbitrii?

Am fost de foarte multe ori dezavantajaţi, dar ei răspund pentru ceea ce fac. E povara lor, e sufletul lor.

N-aţi vrut niciodată să vă retrageţi, de exemplu, după ce Sportul a fost retrogradat din cauza licenţei?

N-am avut niciun motiv să fac acest pas, indiferent cât de greu mi-a fost, pentru că toată viaţa este o luptă cu cei care te înconjoară sau cu tine însuţi. Nu m-au dominat invidia şi răutatea, ci lupta şi dorinţa de a face ceva. Nu sunt cuprins de ură, de răzbunare. În plus, atunci când am luat echipa de la Mac Popescu am avut o înţelegere de principiu. I-am promis că o să încerc să menţin această echipă, nu să o distrug.

Chiar nu v-aţi simţit „lucrat" de federaţie atunci, ca să rămână Pandurii în prima ligă?

Am simţit că este un moment trist pentru fotbalul nostru. Am simţit că Sportul este o echipă singură, nesusţinută politic, social. Am fost lăsaţi să ne descurcăm singuri.

"Stând cu mâna întinsă nu rezolvi nimic. Am fost învăţaţi la acest club să ne descurcăm singuri."

„Gigi Becali m-a vrut în Ghencea cu toată echipa, dar l-am refuzat"

Aţi adus mereu antrenori tineri, precum Petrescu, Balint...

Am vrut să aducem foşti jucători, care, dincolo de anumite cunoştinţe acumulate, să aibă şi puterea exemplului, să fie apropiat de felul nostru de a fi, şi, în plus, să accepte regulile de la noi. Pare simplu să lucrezi la Sportul, dar nu e! Cerinţele şi standardele sunt foarte ridicate, mai ales în privinţa creşterii jucătorilor. Eu le-am spus mereu că trebuie să avem fotbalişti mai buni decât la Steaua, Rapid şi Dinamo pentru că altfel nu putem să-i transferăm.

Gigi Becali v-a propus să mergeţi la Steaua cu toată echipa. E adevărat?

Aşa este. Mi s-au propus foarte multe asocieri în ultimul timp fie legate de persoana mea, fie de toată echipa. N-o să iau în calcul niciodată aşa ceva.

Se spune despre dumneavoastră ca sunteţi un negociator dur...

De la fiecare transfer am încercat să scot maximum. Singura sursa de venit a Sportului a fost şi este transferul jucătorilor. Dacă nici acolo nu ne apărăm interesul... Cei care au discutat cu mine ştiu că în momentul în care zic ceva aşa rămâne.

Gigi Becali

În sezonul 2005 - 2006, Sportul s-a clasat pe locul 4, iar, la un moment dat, era în lupta pentru titlu. Putea să câştige campionatul?

Putea, dar ne-a lipsit ceva, dacă eram mai puternici...Cum au câştigat alte echipe este problema lor, noi nu puteam decât pe teren. La meciurile decisive cu Steaua şi cu Rapid a fost ceva. A fost ceva necorespunzător, mai ales în frunte cu domnul Tudor. De foarte multe ori când a câştigat Rapidul cu noi a arbitrat domnul Tudor.

Aţi ieşit împotriva lui Tudor şi după partida cu Brăneşti...

A fost o răbufnire. Totul are o limită. Nu se poate ca Sportul să fie nedreptăţită la nesfârşit de nişte oameni care nu respectă regulile fotbalului.

Cum a afectat criza fotbalul românesc?

Criza în fotbal nu are nicio treabă, e la fel din '90 încoace. Pur şi simplu, conducătorii au fost afectaţi pentru că acum câştigă bani mai greu. Dar e o greşeală pentru că echipele nu trebuie să depindă de o persoană. Îi cunosc pe majoritatea oamenilor din fotbal, cu excepţia a doi-trei investitori care au capacitatea financiară, restul nu pot să susţină singuri un club.

Primul an cu bilete la meci

Până la acest sezon, la mecurile Sportului intrarea era gratuită. „Doar la două meciuri am vândut bilete. Cu Steaua, în 2006, şi la un meci de Cupă cu Dinamo. Acum, am creat nişte condiţii decente pentru suporteri, şi e normal să vindem bilete de meci", spune Şiman.