Unul dintre cei mai buni ultramaratonişti din lume ne spune cum să alergi în deşert

Să alergi în deşert presupune şi apariţia unor detalii în plus faţă de alte curse, detalii la care trebuie să fii foarte atent, temperaturi ridicate şi variaţii mari de temperatură, raze solare puternice, suprafeţe de alergare pline cu nisip şi pietriş fin.

Despre cum să le faci faţă, ne spune Thomas Evans, locul 3 la Marathon des Sables şi unul din cei mai buni ultramaratonişti din lume.

Aproximativ o treime din suprafaţa Terrei e acoperită de deşerturi, în acest calcul intrând şi cele de gheaţă, cum ar fi Antarctica. În ce priveşte deşerturile „uscate“, unele cu temperaturi foarte ridicate, altele reci, ele pot fi semiaride, aride sau hiperaride, nisipoase (erguri), pietroase şi stâncoase (hammade, seriruri). La aşa o suprafaţă uriaşă pe care le ocupă aceste zone aproape lipsite de viaţă, era normal ca în multe să fie organizate şi curse de alergare, în marea lor parte ultramaratoane şi maratoane. De la cunoscutul ultramaraton de 250 de km Marathon des Sables (una dintre cele mai importante curse din Ultra Trail World Tour, alături de Ultra Trail du Mont Blanc), la Gobi March (250km, Mongolia), Grand to Grand (273km, SUA), Atacama Crossing (250km, Chile), Sahara Race (250km, Namibia), toate fiind concursuri care se întind pe mai multe zile, şi până la maratoanele „clasice“ de 42.2 kilometri, ca Eilat Marathon sau Petra Marathon.

Există numeroase diferenţe între competiţiile care se întind pe mai multe zile, în care concurenţii trebuie să poarte după ei cele necesare „supravieţuirii“, şi
cele mai scurte, de o zi, în care există numeroase puncte de hidratare şi de ajutor pe traseu, dar alergătorii ambelor tipuri de concursuri trebuie să facă faţă temperaturilor înalte, razelor solare puternice, nisipului şi pietrişului.

Cum şi ce trebuie făcut pentru ca un maraton sau ultramaraton în deşert să se desfăşoare în condiţii optime, ne spune Thomas Evans. Britanicul Tom Evans e unul dintre cei mai buni ultramaratonişti ai momentului, unul care a reuşit şi o performanţă uimitoare în acest an pe asfalt, la maratonul de la Frankfurt alergând 2.26.07. Asta, la finalul unui an competiţional în care a terminat Marathon des Sables pe locul 3 (19 ore şi 38 de minute), CCC, cursa de 101 km şi 6.100 „elevaţie“ din cadrul Ultra Trail du Mont Blanc, pe locul 4 (10.57.44), şi Eiger Ultra Trail, tot pe poziţia a 4-a (11.55.22). Anul 2017 a fost unul de excepţie pentru britanic, în clasamentul general al Ultra Trail World Tour, un circuit care cuprinde cele mai tari ultramaratoane din lume, terminând pe poziţia a treia, în spatele lui Francois DţHaene (locul 1 la UTMB şi locul 1 la Madeira Island Ultra Trail) şi Pau Capell (locul 1 la Transgrancanaria, locul 2 la Madeira Island Ultra Trail, locul 6 la UTMB). Evans, 25 de ani, e căpitan în armata Marii Britanii, la 19 ani avea 102 kilograme, se pregăteşte în mare parte singur programul de antrenament fiind foarte fragmentat din cauza muncii şi se gândeşte să ajungă în echipa de maraton care va reprezenta Marea Britanie la Jocurile Olimpice. (foto: Thomas Evans - Facebook)

Thomas Evans: „Arsurile solare şi insolaţiile sunt coşmarurile alergătorilor“

Ce foloseşti pentru a te hidrata?
Beau Precision Hydration 750. Am făcut un test al transpiraţiei pentru a vedea câtă sare se pierde. Când temperaturile sunt ridicate iau şi capsule pentru a mă asigura că nu ajung să am o deficienţă de săruri. Punctele de control sunt de obicei la 10 km distanţă, am încercat să beau cam 1,5 litri de apă pe oră de alergare. Seara, când mă recuperez, folosesc 4,5 litri, de ajuns pentru a bea şi a mânca. Nu folosesc apă să mă spăl, să o arunc pe mine!

Te gândeşti vreodată că ar fi bun un pahar cu apă rece, pentru că apa pe care o cari sau chiar şi cea pe care o găseşti în punctele de ajutor, de obicei, e caldă.
Pentru mine, apa e apă, serveşte unui scop, să nu mă deshidratez. Mă gândesc mereu la expediţiile ce se făceau de-a lungul deşerturilor şi cum reuşeau să rămână hidrataţi. Dacă ei puteau să o facă acum sute de ani, atunci şi eu pot să o fac azi.

Ce foloseşti pentru a te răcori?
Îmi place să am o cârpă udă/rece în jurul gâtului, dar acest lucru de multe ori nu e posibil pentru că apa e limitată.

Cât de importantă e protecţia împotriva razelor solare?
Una dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le ai în vedere. Arsurile cauzate de razele solare şi insolaţiile sunt coşmarurile alergătorilor. Utilizez creme cu factor 50 în toate cursele din deşert.

Ce foloseşti, pantaloni lungi sau scurţi?
Depinde de vreme. Folosesc pantaloni de compresie şi protecţiile (compresiile) pentru gambă. Dacă se face frig îmi trag nişte colanţi pe deasupra.

Ce tipuri de pantofi de alergare foloseşti în deşert? Sunt diferiţi de cei pe care îi foloseşti pe munte?
În deşert folosesc pantofi de şosea. Alerg în Hoka Clayton.

Cât de importante sunt gaiterele (n.r. - un fel de parazăpezi) în deşert?
100% sunt cele mai importante lucruri pe care trebuie să le ai într-o cursă în deşert.

O cursă, mai ales un ultramaraton, în deşert presupune să alergi la temperaturi foarte mari ziua şi destul de scăzute noaptea. Cum faci faţă acestor variaţii?
Să încerci să faci unele antrenamente în temperaturi ridicate e important pentru a putea să te obişnuieşti cu schimbările de temperatură. Mereu port cu mine o jachetă şi un sac de dormit bun în cursele de mai multe zile. De asemenea, seara vântul începe să bată destul de tare, aşa că nişte pantaloni rezistenţi la vânt sunt bineveniţi.

Care e sfatul tău pentru cei care vor să încerce pentru prima dată o cursă în deşert?
O întrecere în deşert, indiferent de lungime, îţi va schimba ideile pe care le aveai despre ce înseamnă o cursă. Îţi învaţă corpul despre ceea ce e cu adevărat capabil. Si nu uitaţi, un alergător fericit e un alergător bun! Nu vă opriţi din zâmbit!