A început procesul lui Uli Hoeness, un alt tip de „Gică Popescu“. Ce deosebire majoră există faţă de cazul „Baciului“ şi ce riscă preşedintele lui Bayern München

A început procesul lui Uli Hoeness, un alt tip de „Gică Popescu“. Ce deosebire majoră există faţă de cazul „Baciului“ şi ce riscă preşedintele lui Bayern München

Uli Hoeness, al doilea din dreapta, alături de cei trei avocaţi ai săi, în prima zi a procesului. FOTO: Reuters

Astăzi a început la München procesul lui Uli Hoeness, campion european şi mondial cu Germania, în 1972, respectiv 1974, acum preşedintele celui mai de succes club din Bundesliga, Bayern. Fostul atacant e acuzat de evaziune fiscală.

Ştiri pe aceeaşi temă

UPDATE: Luni, în faţa judecătorilor, Hoeness a recunoscut că a fraudat statul cu o sumă mult mai mare decât cea de care-l acuzaseră procurorii, mai exact 18 milioane de euro. 

Uli Hoeness riscă 10 ani de închisoare, dar poate scăpa şi cu o pedeapsă cu suspendare, cumulată cu o amendă drastică. A pledat vinovat în procesul în care e acuzat că n-a plătit taxe în valoare de 3,5 milioane de euro, pentru tranzacţiile bursiere făcute prin intermediul unui cont nedeclarat, dintr-o bancă elveţiană. Verdictul se va anunţa la finalul acestei săptămâni.
 
Fost mare fotbalist, „semizeu“ în ochii multora, şi om de afaceri care a fraudat statul. Şi-a recunoscut greşeala, a plătit o parte din bani, dar n-a scăpat. Sună cunoscut? Nu e vorba despre Gică Popescu, condamnat deja în România, ci de fostul mare atacant german Uli Hoeness (62 de ani), intrat în această săptămână într-un duel tête-à-tête cu justiţia din ţara sa. 

De aproape 35 de ani asociat doar cu Bayern München, mai întâi ca jucător, apoi ca manager general şi acum preşedinte, Hoeness are parte şi el de cel mai greu meci al carierei. A avut un cont bancar în Elveţia, pe care nu l-a declarat, prin intermediul căruia a făcut mai multe tranzacţii bursiere, derulate între 2004 şi 2009, pentru care ar fi trebuit să plătească statului taxe şi impozite în valoare de 3,5 milioane de euro. Acum a sosit momentul decontului.
 
În 2013 a plătit o cauţiune de 5 milioane de euro
 
Campion mondial cu Germania Federală (1974) şi colecţionar de trofee cu Bayern, Uli Hoeness a devenit după retragerea din carieră un prosper om de afaceri. Fiul unui măcelar, Hoeness este proprietarul unei importante fabrici de cârnaţi din Nürnberg, care i-a rotunjit frumos veniturile. A făcut însă eroarea multor bogătaşi ai lumii. Când ai bani, vrei şi mai mulţi, iar dacă poţi să nu plăteşti taxe şi impozite, cu atât mai bine. Să trăiască off-shorurile şi paradisurile fiscale. 

În februarie 2013, Hoeness şi-a trimis avocatul la fiscul german şi a recunoscut public frauda, încercând să scape. Mecanismul judiciar se pusese însă în funcţiune, iar cererea i-a fost respinsă de procurori, pe motiv că n-a fost corect completată, astfel că soarta oficialului de la Bayern va fi decisă de un judecător. Tot anul trecut, poliţia germană a făcut o razie la o vilă a şefului lui Bayern din apropierea lui München, iar în iulie a fost pus sub acuzare, pentru evaziune fiscală. Şi-a plătit atunci libertatea, în schimbul unei cauţiuni de 5 milioane de euro, iar astăzi a început procesul. 
 
Am eludat taxele. Sunt conştient de faptul că recunoaşterea greşelii nu schimbă nimic. Regret ce-am făcut. Voi face tot ce e necesar pentru ca acest capitol deprimant din viaţa mea să se încheie cât mai repede
Uli Hoeness, preşedinte Bayern Munchen, declaraţia dată astăzi
 
Cazul Hoeness: Criză, legi, politică
 
Dezvăluirea voluntară a infracţiunii fiscale comise, făcută de Hoeness anul trecut, ar putea culege unele aprecieri. Aranjată într-un context mai larg, situaţia primeşte altă optică. Şeful lui Bayern nu s-a trezit binedispus într-o dimineaţă şi şi-a făcut „mea culpa“ benevol, ci dintr-un interes, cumulat cu o eroare. De ce? În situaţii de criză financiară, orice stat are interesul de a găsi noi modalităţi prin care să aducă mai mulţi bani la buget, mai ales din „zona neagră“. Germania, spre exemplu, s-a gândit cum să „albească“ anumite conturi ale cetăţenilor ei, ascunse în băncile elveţiene.  
 
Germania şi lupta cu evaziunea
 
Cum recuperezi taxele neplătite pentru anumite operaţiuni făcute cu nişte bani ascunşi? În urmă cu un an şi câteva luni, în cel mai puternic stat al Europei s-a dus o luptă pe o propunere de lege care viza tocmai acest subiect. De o parte era versiunea creştin-democraţilor, partidul cancelarului Merkel, care viza o abordare mai laxă, prin care cei care au înşelat statul să fie siliţi să plătească taxele, dar să le fie păstrat anonimatul, de cealaltă versiunea opoziţiei, cu o linie mai dură, care viza trimiterea în judecată a acestora. Când Hoeness a făcut publică frauda, era sigur că va avea câştig de cauză versiunea partidului lui Merkel, şi spera la semiamnistie. A ieşit invers. 
 
Şi mai există un aspect important. În aproape toate cazurile în care există o dezvăluire voluntară a unei infracţiuni, aceasta apare abia după ce subiectul află, cumva, că justiţia e pe urmele sale. Potrivit BBC, un land din Germania, Renania-Palatinat, a cumpărat în 2012 şi 2013, de la anumite surse din băncile elveţiene (angajaţi ai companiilor respective) un CD cu informaţii despre 10.000 de conturi (!) ale unor cetăţeni germani. A plătit 4 milioane de euro, dar se bazează că va câştiga jumătate de miliard (!), din recuperarea unor taxe neplătite. Posibil ca şi numele lui Hoeness să fi fost pe acolo.
 
3.545.939 de euro şi 70 de cenţi este nivelul taxelor neplătite de Hoeness statului german, pentru că nu şi-a declarat venituri în valoare de 33.526.614 de euro, ascunse între 2004 şi 2009, într-un cont elveţian
 
Procurorii au cerut şapte ani de închisoare 
 
La Palatul de Justiţie din Münchena început astăzi „unul dintre cele mai spectaculoase procese ale anului”, cum l-a descris „Sueddeutsche Zeitung”. 
 
Pentru evaziune fiscală mai mare de un milion de euro, legislaţia germană prevede sancţiuni privative de libertate, dar există portiţe de scăpare. În plus, sentinţele de până în doi ani sunt cu suspendare. Iar istoricul altor cazuri, duc tot spre o condamnare cu suspendare, plus o amendă usturătoare. Cel mai cunoscut caz asemănător, de evaziune fiscală, al unui fost sportiv german, este cel al fostului tenisman Boris Becker, care a primit doi ani cu suspendare, după ce şi-a declarat rezidenţa în Monaco, deşi locuia la München. 
 
Scenariul de coşmar, în cazul lui Hoeness, ar însemna pedeapsa maximă, 10 ani de închisoare. 
 
Azi, la citirea acuzaţiilor, procurorul statal din Munchen, Achim von Engel, a cerut şapte ani de închisoare. 
 
Spre deosebire de sistemul juridic din România, nemţii se mişcă mult mai repede. Un verdict în procesul lui Hoeness e aşteptat chiar la finalul acestei săptămâni. 
 
O bătaie de cap pentru oficialul lui Bayern ar putea-o constitui însă chiar judecătorul. Rupert Heindl, care prezidează procesul, este poreclit „Nemilosul“ şi are o aversiune faţă de bogătaşii care driblează legea. Potrivit presei germane, l-a condamnat recent, într-un caz asemănător, la trei ani de închisoare, pe un pensionar de 75 de ani.
 
Alături de Merkel, la un meci de fotbal al lui Bayern. FOTO: Reuters
 
Prieten bun cu Angela Merkel 
 
Până anul trecut, Hoeness avea în Germania şi o imagine publică impecabilă, apărând în show-urile tv în postura unui personaj moralist. Se vorbea chiar despre o posibilă carieră politică, fiind un bun prieten al Angelei Merkel. 
 
„Mulţi oameni din Germani sunt dezamăgiţi. Printre ei şi Angela Merkel“, a punctat scurt, în 2013, purtătorul de cuvânt al cancelarului german. De la apariţia scandalului, relaţiile între cei doi s-au răcit brusc. La nivel sportiv, Hoeness şi-a prezentat demisia, în mai 2013, de la Bayern, dar boardul i-a refuzat-o.  
 
Deosebirea de cazul Popescu
 
Există unul asemănări cu cazul Popescu, dar şi o diferenţă majoră. Uli Hoeness este acuzat doar de evaziune fiscală. N-a declarat nişte venituri care trebuiau impozitate, după ce devenise dependent de jocul la bursă. „Îşi pierdea nopţile urmărind evoluţia bursei“ , a declarat un apropiat, în presa germană. 
 
Gică Popescu a fost condamnat, săptămâna trecută, la trei ani, o lună şi 10 zile de închisoare nu doar pentru evaziune fiscală, ci şi pentru spălare de bani, o infracţiune asociată corupţiei.
 
 
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările