Tunarul din Bănie

Tunarul din Bănie

Oblemenco, primind în 1967 cupa decernată golgheterului României din partea lui Ion Alecsandrescu, secretar general al FRF

„Adevărul“ îţi prezintă în fiecare sâmbătă povestea numelor mari din fotbalul românesc, uitate în rafturile istoriei. Astăzi este rândul lui Ion Oblemenco, golgheterul absolut al Universităţii Craiova. I se spunea şi „Babau“. Cu un şut năprasnic, le dădea peste cap mâinile portarilor. Are patru titluri de golgheter al României şi e cel mai prolific atacant din istoria Craiovei.

Ştiri pe aceeaşi temă

Născut la Corabia, la 13 mai 1945, Oblemenco a început fotbalul la echipa locală, Dunărea, însă la 14 ani a trecut la CFR Electroputere Craiova. Nu părea cine ştie ce talent, dar avea un simţ ascuţit al golului. Până să ajungă cunoscut s-a chinuit prin liga a IV-a, la Progresul Corabia, şi a fost la un pas să se lase de fotbal cu exact un an înainte de a se consacra.

Avea aproape 21 de ani şi era sub contract cu Rapid, echipă pentru care jucase doar zece meciuri în trei sezoane, ceea ce nu-i convenea deloc. A renunţat la ideea de a abandona prematur fotbalul după ce a fost convins să vină la Universitatea Craiova, unde a evoluat vreme de 11 sezoane. Primul an petrecut la gruparea fanion a Olteniei a fost unul de excepţie. A reuşit 17 goluri şi a devenit golgeterul României.

Ulcerul care era să-i „pună capac"

În sezonul 1969-1970 a repetat isprava, de data aceasta el marcând 19 goluri, cu unul mai mult decât Nicolae Dobrin. Apoi, în două sezoane consecutive, respectiv 1971-1972 şi 1972-1973, Oblemenco a devenit din nou golgheterul Ligii 1, cu 20, respectiv 21 de goluri marcate. Astfel, el a egalat recordul lui Ştefan Dobay, acela de a câştiga de patru ori titlul de cel mai bun marcator al Ligii 1. Uriaşa performanţă a fost realizată în condiţii speciale.

Atacantul a suferit chiar în ediţia de campionat 1972-1973 de o boală gravă, ulcer duodenal, dar a fost operat de două ori cu succes în octombrie 1972 şi astfel i-a fost salvată viaţa. Avea să revină în mod spectaculos pe gazon în martie 1973, în prima etapă a returului, în meciul Rapid - Universitatea Craiova, scor 4-6, într-un meci în care a înscris trei goluri şi şi-a învins fosta echipă.

În sezonul 1973-1974, a făcut parte din marea echipă a Universităţii, care câştiga primul campionat al României. Din acea echipă nu lipseau alţi mari fotbalişti, cum ar fi Deselnicu, Negrilă, Ştefănescu sau Manta. În ultimul său sezon în care a evoluat pentru Universitatea, 1976-1977, Ion Oblemenco a cucerit alături de coechipierii săi Cupa României. La 32 de ani, a părăsit Craiova pentru divizionara B, FCM Galaţi.

Interzis la naţională

Cel mai mare regret al lui Ion Oblemenco a fost, fără îndoială, că nu a evoluat nici măcar un minut pentru echipa naţională. De patru ori golgheter al României şi căpitan al uneia dintre formaţiile de referinţă în anii '70, Ion Oblemenco n-a fost selecţionat niciodată la prima reprezentativă din cauza unor decizii luate de către conducătorii Partidului Comunist Român. Aceştia erau deranjaţi, în acele vremuri, de faima lui Oblemenco, dar şi de faptul că zeci de mii de suporteri ai Craiovei scandau la fiecare meci lozinci împotriva marilor echipe din Capitală. Lozinca favorită a oltenilor era: „Oblemenco şi ai lui / Spaima Bucureştiului".

„La Nazione": „Oblemenco, un adevărat demon"

În 1973, oltenii au jucat două tururi în Cupa UEFA, în primul eliminând pe Fiorentina. Ziaristul Gianfranco Pancani a scris: „Oblemenco este un adevărat demon. Şutează ca din tun din orice poziţie". „Babau" marcase golul calificării „Ştiinţei" în ultimul minut. De numele lui se leagă şi prima participare a Craiovei în Cupa Campionilor Europeni.

" Pe Oblemenco l-am pupat mai mult decât pe nevastă-mea pentru câte goluri a dat! "
Petre Deselnicu
fost vicepreşedinte
Universitatea Craiova


Oblemenco a murit pe banca tehnică în Maroc

Oblemenco n-a făcut performanţă doar ca jucător, ci şi ca antrenor. Mai întâi, în calitate de secund a câştigat campionatul cu Craiova la finalul ediţiei 1979-1980. Ulterior, a devenit principal şi avea să realizeze cea mai mare performanţă din istoria Universităţii de până atunci: câştigarea primului event (1980-1981). În sezonul următor, alături de „Campioana Unei Mari Iubiri", cum era denumită formaţia alb-albastră, a ajuns în premieră pentru România în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni.

Bariera din MÜnchen

Drumul craiovenilor către finala mult visată a fost oprit însă de Bayern München, care s-a calificat graţie victoriei din Bănie, scor 0-2 (la München, în retur, a fost egal, 1-1).

Oblemenco a plecat de la conducerea echipei în 1982, iar de atunci n-a mai câştigat niciun trofeu, deşi a mai antrenat trei sezoane la Vâlcea. Apoi, a îndeplinit diverse funcţii administrative la Universitatea. S-a întors pe bancă în 1996, preluând formaţia marocană Hassania Agadir.

Experienţa i-a fost fatală. Pe 1 septembrie 1996, la un meci de campionat în care arbitrul dezavantajase echipa sa, Oblemenco a suferit un infarct pe banca tehnică. N-a mai putut fi salvat, iar Craiova şi-a pierdut probabil cel mai emblematic jucător din istoria ei. Post-mortem, el a fost declarat cetăţean de onoare al Craiovei, iar stadioanele din Bănie şi de la Corabia au primit numele lui.

Primul fotbalist în viaţă cu statuie

În 1976, sculptorul amator Anton Barbu-Panaghia, la sugestia fotoreporterului Florin Roşoga (de la fostul ziar „Înainte"), s-a apucat să cioplească o statuie reprezentându-l pe tunar în poziţie de şut. După mulţi ani, statuia a fost amplasată în faţa stadionului „Central" din Craiova. De-a lungul anilor, au existat mai multe tentative de distrugere a ei, de la oficialităţi comuniste (Emil Bobu) până la persoane necunoscute.

Ion Oblemenco

Data naşterii: 13 mai 1945, Corabia
Data decesului: 1 septembrie 1996 (51 ani)
Carieră de jucător:
-Rapid (1964-1966)
-Univ. Craiova  (1966-1977)
-FCM Galaţi (1977-1978)

Palmares:
-Câştigător al Ligii I (ediţia 1973-1974)
-Câştigător al Cupei României (ediţia 1976-1977)
-Golgheter de patru ori al Ligii I (1966-1967, 1969-1970, 1971-1972, 1972-1973)
-282 de meciuri în Liga I, 170 de goluri marcate (locul patru în topul golgheterilor all-time)

Carieră de antrenor:
-Univ. Craiova (1979-1982, 1992-1993)
-Chimia Rm. Vâlcea (1982-1985)
-FC Olt Scorniceşti (1985)
-Hassania Agadir (1996)

Palmares:
-Câştigător al Ligii I ca secund (ediţia 1979-1980)
-Câştigător al Ligii I ca principal (ediţia 1980-1981)
-Câştigător al Cupei României (ediţia 1980-1981)

citeste totul despre: