Trei recorduri împietrite de trei decenii. Povestea fostei atlete Mihaela Pogăcean, specialistă pe 100 m garduri

Cu o viteză nebună, fosta atletă Mihaela Pogăcean zbura peste obstacole. Acum mai bine de 30 de ani, parcurgea cele 10 „piedici“ rapid, nimeni nu o putea învinge în scurtele şi intensele curse de 100 de metri garduri

Mihaela Pogăcean ştie cu ce se mănâncă atletismul. Deţine, de peste trei decenii, trei recorduri naţionale, la 60 metri garduri (7:86, de 33 de ani), la 100 de metri garduri (12:62, de 31 de ani) şi la 4x100 metri plat (44:18, de 36 de ani), are două medalii de bronz la Campionatele Europene de Sală, un loc cinci la Mondiale. Şi înţelege de ce în zilele noastre nimic nu mai funcţionează în acest sport în România: „Ca sportiv, acum, trebuie să ai bani sau să aibă părinţii tăi bani. Dacă nu, eşti la revedere, totul e scump”. 

Mihaela Pogăcean (63 de ani) este singura atletă din România care a alergat 100 metri garduri mai repede de 12 secunde şi 80 de sutimi, reuşind să facă asta de 12 ori! Mai mult, din primele 25 de rezultate din toate timpurile la această probă, 18 sunt ale ei. „La sfârşitul lui iunie, în 1990, eram în formă maximă. Era un concurs internaţional la care eram invitată, la Villeneuve d’Ascq. S-a alergat repede, am venit a doua, dar a fost record naţional pe 100 mg. La o săptămână distanţă, am avut o altă cursă, la Edinburgh, am fugit şi mai repede, 12:53, dar din păcate a fost vânt din spate prea tare, peste limită”, şi-a reamintit atleta căreia toată lumea îi zicea „Mama Gard”.

Cea mai bună performanţă pe 60 de metri garduri fusese atinsă cu 2 ani înainte, la Campionatul European de Sală. „Timpul a fost făcut în calificări. În finală, am greşit pentru că înainte de finiş m-am uitat puţin în dreapta să văd cine vine din spate şi aşa am pierdut medalia de argint. Aşa a fost să fie. Ar fi fost cu adevărat ghinion să fie poziţia a 4-a, locul care e cea mai mare oftică a unui sportiv”, a adăugat Pogăcean pentru 4run.ro.

Alerga numai „garduri“

Alergătoarea născută în Bucureşti a ajuns la atletism la 12 ani. „Era perioada când veneau profesori prin şcoli şi alegeau copii. Pe mine m-a descoperit chiar viitoarea mea antrenoare, Georgeta Muşat, cea care a şi văzut potenţialul meu pentru probele de garduri, m-a dus la stadion şi acolo am rămas. Mie îmi plăcea să alerg, aşa că s-a potrivit ca o mănuşă. Am ajuns să fac 23 de ani de sport”, ne-a povestit fosta atletă care a realizat în carieră 28 de recorduri naţionale.

Mihaela Pogăcean alerga rar curse de „plat”. Se simţea în competiţiile cu 10 „obstacole” ca peştele în apă. Proba ei este una dintre cele mai tehnice din atletism. Trebuie depăşite 10 garduri de 83,8 cm, dispuse la 8,5 metri distanţă unul de celălalt (până la primul se aleargă 13 metri, iar după ultimul, 10,5 metri până la linia de finiş). „Proba este foarte grea. Pentru mulţi poate părea extrem de dificilă. Dar pentru mine, care am făcut doar aşa ceva, era simplu şi natural! Se complica mai ales dacă nu plecai bine şi dacă nu aveai primul gard cum trebuie. O singură chestie nu doream să mi se întâmple în timpul curselor: să nu bată vântul din faţă! Era un chin pentru mine! Putea să plouă, să ningă, orice, dar să nu bată vântul din faţă!”, rememorează Pogăcean.