Spovedania lui Martin Ambros: Ce regretă selecţionerul spaniol al naţionalei de handbal după Campionatul European
0
Martin Ambros a condus naţionala de handbal feminin la a treia competiţie importantă din postura de selecţioner al României.
Cu Ambros selecţioner, România s-a clasat pe locul 5 la Euro 2016, pe locul 10 la CM 2017 şi locul 4 la Euro 2018. La finalul turneului din Franţa, Martin Ambros asta de vorbă cu presa din România şi le-a împărtăşit câteva impresii, prezentate de lead.ro:
„Am venit dorindu-ne un bilet către Tokyo şi nu l-am obţinut. Apoi, am luptat pentru bronz, nici asta nu a fost. Aşa că rezultatul nu e cel pe care ni-l doream, normal. Trebuie să recunoaştem şi că Rusia şi Olanda au fost mai bune decât noi. Noi suntem încă la un nivel inferior. Dar am putut vedea şi simţi ceva în echipă, nu e vorba doar de inimă, ci şi de cum am jucat. Cred că am jucat cel mai bun handbal în prima parte a turneului, când nu am simţit presiune, când am jucat liber, relaxat. După primul meci din grupa principală, n-am mai jucat la fel, pentru că ne gândeam probabil la semifinală, că aveam de făcut un singur pas pentru a obţine calificarea.”
„Avem nevoie de jucătoare care joacă la nivelul ăsta. Aici, vedeţi că cele mai multe joacă în Champions League toată cariera lor, jucătoare din Rusia, din Olanda, din Franţa, din Germania. Fetele au nevoie de astfel de competiţii, pentru că e dificil ca la antrenamente sau la cluburi care nu joacă în competiţii europene să-ţi construieşti obiceiul de a câştiga meciuri importante, să-ţi asumi roluri importante; sau să-ţi creezi obiceiul de a reveni după ce pierzi un meci. Avem nevoie de asta.”
„Mai mult decât astfel de lucruri tehnice e spiritul echipei, arătat pe tot parcursul turneului. Toată lumea a observat asta, dar nu-mi pasă aşa de mult ce spun ceilalţi; îmi pasă doar de ce am arătat noi şi cum am luptat cu adversităţi, cu dificultăţi, cu probleme mari. N-am renunţat niciodată. Şi asta e foarte important pentru viitor, e important să păstrăm asta.”
„ Am făcut un pas în plus, chiar dacă mic, faţă de ultimul turneu european. Cred că şi la Campionatul Mondial trecut am jucat foarte bine în prima parte, dar avem nevoie să jucăm mai des astfel de competiţii, să ne obişnuim cu sentimentul ăsta, să simţim şi să ştim să gestionăm astfel de momente. Calificarea directă la campionatul mondial viitor e foarte importantă, e ca un cadou pe care l-am meritat. Acum avem un an să ne adaptăm, să jucăm fără Cristina, să găsim un mod diferit de-a juca fără ea. Am văzut că unele jucătoare vor să facă un pas în plus. Avem o echipă foarte tânără în unele poziţii, inter stânga, Perianu şi Bazaliu sunt foarte tinere, la fel în centru, la fel în poartă. Acest mix între jucătoare cu experienţă şi cu inimă mare, care îşi doresc enorm să realizeze ceva mare înainte de-a renunţa, şi cele tinere care împing lucrurile înainte, e unul bun şi e o veste bună pentru prezent. Sper că şi pentru viitor.”
„Am jucat de la egal cu Rusia, campioana olimpică şi vicecampioana europeană de aici, în prima repriză. În a doua, da, a fost o diferenţă. Cu Olanda, care în ultimii ani se luptă mereu pentru medalii, am luptat la fel. Şi am făcut-o fără Cristina. Sigur că depindem de ea, totul e în jurul ei, toată lumea ştie ce importantă e pentru echipă, dar şi pentru adversari, pentru că spaţiile create pentru alte jucătoare sunt mai mari, pentru că vede foarte bine jocul şi ajută echipa să devină mai bună şi să aibă mai multe opţiuni. Dar toată lumea trebuie să facă acest pas, nu e nevoie doar de un lider. Pentru că să mai avem pe cineva ca ea e imposibil. Trebuie să fie ceva colectiv, toată lumea să spună: <suntem aici, putem merge înainte şi putem suplini cumva lipsa ei>.”
Se încarcă comentariile...
