Sportul, linia noastră de apărare în pandemie: Doi atleţi de elită ne explică cum ne putem schimba stilul de viaţă
0
Alex Corneschi şi Anca Bucur, căpitani ai comunităţii adidas Runners Bucharest, au răspuns la o serie de 12 întrebări, oferind sfaturi preţioase şi demontând mituri greşite pentru cei care vor să se apuce de sport.
Pandemia de coronavirus a scos la iveală, încă o dată, importanţa unui stil de viaţă sănătos.
Potrivit specialiştilor, un om activ, care se antrenează în mod regulat, nu va fi ferit de pericolul îmbolnăvirii, însă îşi va îmbunătăţi radical şansele de a dezvolta doar forme uşoare ale bolii.
„Adevărul“ a stat de vorbă cu Alex Corneschi şi Anca Bucur, doi atleţi premiaţi la competiţii interne şi internaţionale.
Ambii sunt căpitani ai comunităţii adidas Runners Bucharest. adidas are în fiecare oraş mare o comunitate de alergători (adidas Runners Madrid, Berlin, etc). Cei care sunt interesaţi să facă primii paşi în alergare, sub îndrumarea unor profesionişti, pot afla mai multe informaţii despre comunitatea adidas Runners Bucharest aici.
Dar ce trebuie să ştim înainte de a ne apuca de alergare sau de orice altă formă de activitate sportivă? Care sunt primii paşi şi de ce greşeli trebuie să ne ferim? La aceste întrebări au răspuns Alex şi Anca, oferind o serie de sfaturi preţioase.
1.Care sunt cele mai importante detalii la care trebuie să fie atent un om care vrea să se apuce de alergare?
Alex Corneschi: Primul pas trebuie să fie o vizită la un medic specialist sau la medicul de familie, deoarece o persoană care nu a făcut sport până la o anumită vârstă este expusă problemelor de sănătate (dureri de spate, de picioare, poate forme uşoare de obezitate sau chiar probleme cu inima). De aceea, un control al stării de sănătate este esenţial.
Un plan de antrenament structurat pe nevoile persoanei sau măcar o discuţie cu un antrenor acreditat este un alt pas important, pentru a şti exact ce trebuie să facă pentru a integra alergarea în rutină şi a nu apărea problemele articulare/musculare.
Şi nu în ultimul rând, un echipament basic pentru alergare, cu o atenţie sporită la alegerea pantofilor de alergare, cam aceştia sunt primii paşi pentru a începe alergarea.
Alex Corneschi, alergător de elită
2.Cum putem creşte anduranţa, capacitatea de efort, astfel încât să putem creşte distanţa alergată?
Alex Corneschi: În primul rând avem nevoie de răbdare şi un plan de antrenament bine structurat. Cu toţii ne dorim să evoluăm rapid şi să alergăm curse de semimaraton sau maraton.
Pregătirea fizică este foarte importantă, în primul rând avem nevoie de constanţă în antrenamente, minim 3 antrenamente pe săptămână bine structurate ce au ca ţintă creşterea capacităţii de efort. Deşi scopul este creşterea în anduranţă, antrenamentele scurte de viteză nu trebuie să lipsească din pregătire. Cu un plan de antrenament echilibrat, cu siguranţă va creşte şi capacitatea de efort.
3.Mulţi oameni, când se apucă de alergare, confundă alergarea pentru un începator cu sprintul pe care îl facem ca să prindem autobuzul. Drept urmare, se sufocă, devin demoralizaţi şi renunţă, uneori. Cât de important e să alergăm încet pentru început? Cum ne dăm seama dacă alergăm peste capacitatea noastră fizică?
Alex Corneschi: Majoritatea oamenilor care încep să alerge se compară cu cei din jurul lor: vecin, coleg de muncă sau prieten, persoane care au câţiva ani de când aleargă fie şi la nivel de amator. Răbdarea şi cumpătarea în antrenament sunt esenţiale pentru progres şi pentru a sta departe de accidentări. Este important să începi alergarea încet, cu antrenamente uşoare până se acomodează corpul tău cu efortul şi să-ţi monitorizezi progresul fără a te compara cu o altă persoană.
4.Se spune că pantofii cu care alergăm pot face diferenţa între o sesiune plăcuta de alergare şi una după care rămănem cu tot felul de dureri, bătături. La ce detalii trebuie să fie atenţi cei care vor să-şi cumpere o pereche de pantofi de alergare?
Alex Corneschi: Pantofilor pentru alergare trebuie să le acordăm cea mai mare atenţie, ei vor face diferenţa între o alergare terminată cu bine şi o accidentare ce ne poate ţine în casă zile întregi. Suntem diferiţi şi avem nevoi diferite. Un pantof de alergare bun pentru prietenul de antrenament nu poate fi bun şi pentru mine. Modul în care călcăm (pronaţia), frecvenţa cu care ieşim la antrenament, tipul de antrenament, suprafaţa pe care alergăm, şi nu în ultimul rând greutatea fiecăruia, sunt criteriile de care trebuie să ţinem cont când alegem pantoful pentru alergare. Eu folosesc modele diferite de pantofi, în funcţie de antrenamentele mele.
adidas UltraBoost 20 (foto, sus) – Folosesc acest model pentru alergările lungi şi uşoare, deoarece au o amortizare foarte bună datorită tehnologiei BOOST şi un retur de energie la fel de mare.
adidas Adizero Adios – Folosesc aceşti pantofi când fac un antrenament mediu ca distanţă, dar mai rapid (antrenament de viteză).
adidas Supernova (foto, sus) – Îi folosesc la alergările uşoare, în general la al doilea antrenament al zilei, în care alerg maxim 10km la un pace foarte comod.
5. Ajungem la tricoul / bluza / hanoracul cu care alergăm. Unii oameni au impresia că, dacă se îmbracă mai gros în timpul efortului, vor slăbi mai repede. Recomandaţi aşa ceva sau e o greşeală? Capacitatea de efort poate avea de suferit dacă ne îmbrăcăm cu mai multe straturi de haine, când nu e cazul?
Alex Corneschi: Este o greşeală să alergăm foarte îmbrăcaţi cu ideea de a slabi, tot ce facem este doar să ne deshidratăm şi în nici nu caz nu slăbim. Pentru cei ce vor să slăbească, recomandarea mea este efortul fizic la intensitatea scăzută. Dacă vorbim de alergarea în mai multe straturi de îmbrăcăminte, atunci cu siguranţă vorbim de alergarea pe vreme rece, unde este indicat să fim bine protejaţi de frig. În sezonul rece alerg cu 2-3 straturi de haine în funcţie de condiţiile meteo, dar acord atenţie extremitatilor: picioare, mâini şi cap, deoarece sunt zonele prin care organismul pierde cea mai mare cantitate de căldură.
6.Alergare cu căştile în urechi sau fără? Există opinii cum că, fără muzică, îţi poţi asculta respiraţia, ceea ce te-ar ajuta să nu forţezi prea tare. Voi, ca alergători de elită, mai aveţi zile în care alergaţi cu căştile în urechi sau aţi renunţat definitiv la acest obicei?
Anca Bucur: Când este vorba de un eveniment de alergare cu siguranţă alerg fără căşti. Însă trebuie să recunosc, am momente în care alerg şi am o anumită stare, iar muzică devine un bun partener. Procedez aşa doar când antrenamentul se desfăşurt într-un loc liniştit şi necirculat.
Alex Corneschi: Eu alerg cu căşti când sunt singur şi am antrenamente uşoare. La antrenamentele dure sau de grup renunţ la căşti. Ele îţi pot influenţa antrenamentul, în bine sau în rău: te pot motiva datorită ritmului, dar te pot şi încurca la antrenamentele de viteză, deoarece nu-ţi vei putea stabiliza respiraţia (pulsul mărit), iar din cauza ritmului prea rapid al muzicii nu-ti poţi auzi respiraţia şi atunci rămâi “fără suflu”. Important este să te simţi bine în timpul alergării şi să fii atent la tot ce se întâmplă în jurul tău. Bucureştiul este un oraş aglomerat şi să alergi cu căştile în urechi prin oraş nu este întotdeauna cea mai sigură opţiune.
Aş recomanda să nu fie utilizate căştile la competiţiile sportive, unde mulţi alergători preferă să alerge curse de 5km, 10km, 21km sau 42km cu căşti. Nu este o alegere bună, deoarece pierdem contactul cu oamenii din jurul nostru, nu ne putem bucura de cursă şi nu putem fi atenţi atunci când o ambulanţă sau sportiv trece pe lângă noi.
Anca Bucur, căpitan în comunitatea adidas Runners Bucharest
7. Ce se întâmplă în comunitatea adidas Runners Bucharest? Poate veni aici un începător? Ce avantaje ar avea dacă s-ar alătura comunităţii?
Anca Bucur: În comunitatea adidas Runners Bucharest găseşti alergători amatori sau avansaţi care au diferite joburi şi, totuşi, un lucru în comun: pasiunea pentru mişcare. Noi avem o abordare holistică, prezentându-le celor din comunitate importanţa nutriţiei, refacerea după efort, beneficiile altor tipuri de antrenamente, componente valoroase pentru ca ei să alerge bine şi să progreseze. Un începător va primi în primul rând sprijin şi sfaturi, atât de la mine cât şi de la Alex. Ne dorim că ei să aibă o experienţă reuşită şi să urmeze paşii corecţi, ca să poată alerga mult timp de aici încolo şi, de ce nu, mişcarea să devină un stil de viaţă.
8. Cursele de alergare au devenit tot mai populare printre amatori. De câte săptămâni de antrenamente constante are nevoie un alergător începător, pentru a putea bifa un semimaraton? La ce distanţă trebuie să ajungă într-o singură sesiune, să se poată considera pregătit pentru o asemenea cursă?
Anca Bucur: Semimaratonul pentru un alergător începător, înseamnă luni întregi de pregătire, iar în ziua evenimentului, o doză mare de voinţă şi determinare.
Programul pentru o astfel de cursă ar trebui să conţină 3-5 antrenamente pe săptămână, timp de 12 săptămâni aproximativ. Spun aproximativ fiindcă oamenii sunt diferiţi. Este posibil ca unii să răspundă mai bine că alţii la acest tip de obiectiv. Antrenamentele ar trebui combinate: alergare uşoară pentru început, alergarea pe intervale, antrenamente de forţă, stretching şi bineînţeles alergările lungi. Fiindcă vorbim de un semimaraton, într-o singură sesiune, trebuie să ajungi să alergi între 16-19 km.
Alex Corneschi: Indiferent de obiectivul dorit, mereu recomand minim 3 luni de pregătire în care alergătorul va trece prin toate fazele de pregătire. Exerciţii din şcoala alergării, tehnică de alergare, antrenamente de volum/viteză, antrenamente specifice de forţă şi stretching, toate acestea trebuie integrate în planul de pregătire. Cu cât pregătirea este mai lungă cu atât rezultatul va fi mai frumos. Antrenamentele trebuie făcute treptat, de la alergări de 5-6km până la alergări lungi de peste 20km.
9. Cât de importantă e mişcarea în viaţă de zi cu zi şi de ce mulţi oameni nu ajung să cunoască bucuria de a face sport, de ce trec sportul la „şi altele“?
Anca Bucur: Sportul înseamnă sănătate, energie bună, dezvoltare armonioasă, îmbunătăţirea sistemului imunitar şi tonus pozitiv, înainte de toate. Scuza cea mai des întâlnită din partea oamenilor când vine vorba de făcut sport este: nu am timp. Însă eu cred că 1 minut e mai bun decât niciunul şi încurajez oamenii să facă mişcare cât de puţin, dar să nu o ignore. Foarte mulţi cred că dacă nu îşi permit să rupă din programul lor o ora pentru sport, mai bine renunţă de tot. Ceea ce e greşit. Chiar şi 10 minute de exerciţii fizice ne pot aduce atât de multe beneficii.
10.Se spune că doar 3% dintre cei care se apucă de alergare vor termina, măcar o dată în viaţă, şi un maraton? De ce e o probă atât de dificilă şi cât contează pregătirea mentală pentru ea?
Alex Corneschi: Sunt de părere că maratonul este mai complex decât o altă probă de alergare mai scurtă, deoarece nu se aleargă doar cu picioarele, ci şi cu inima. Sunt 42,195km până la linia de finish, iar pentru a ajunge acolo fiecare alergător trebuie să treacă printr-o perioadă de pregătire bine structurată. Să-şi dorească acest lucru şi să fie pregătit de zile “grele”.
11.Oamenii de rând, în marea lor majoritate, văd sportul ca o modalitate de a slăbi. Dar se spune că antrenamentul, făcut în mod regulat, te face mai disciplinat, mai ordonat, îţi creşte încrederea în sine. Aţi simţit acest lucru? A contat sportul în dezvoltarea voastră personală?
Anca Bucur: Bineînţeles. Sportul m-a făcut un om responsabil, mi-a dat curaj să visez şi să am încredere că pot să realizez ce mi-am propus. Sportul este parte din viaţă mea, iar astăzi sunt ceea ce sunt datorită lui.
Alex Corneschi: Sportul m-a ţinut departe de viciile cotidiene, m-a disciplinat şi m-a ajutat să am încredere în deciziile mele. Dacă aş putea da timpul înapoi, aş face aceleaşi alegeri, doar că mai devreme. După 15 ani de sport pot spune că alergarea este parte din mine. Am călătorit mult şi am legat prietenii cu oameni din toate colţurile lumii prin intermediul alergării.
12. Cum stă România în ceea ce priveşte sportul de masă comparativ cu alte ţări europene din zona noastră?
Alex Corneschi: Din păcate, comparativ cu alte ţări, stăm mai slab în ceea ce priveşte sportul de masă. Lipsa educaţiei sportive se vede în numărul persoanelor ce fac sport. Însă, în ultimii ani, am observat o creştere a iubitorilor de sport. Numărul mare de concursuri de alergare, comunităţile de alergători, tehnologiile, toate au ajutat la acest rezultat. Cu siguranţă cei ce aleargă acum 3km sau 21km vor influenţa şi alte persoane să înceapă să facă sport.
Se încarcă comentariile...
