„Septembrie Negru” şi atentatul care a schimbat lumea. Doi sportivi ucişi la München erau născuţi în România
0Opt membri ai organizaţiei teroriste palestiniene „Septembrie Negru” au pătruns în clădirea delegaţiei israeliene, în timpul Jocurilor Olimpice din 1972. Ei au ucis doi sportivi şi au luat alţi nouă ostatici, omorâţi şi ei ulterior. Olimpiada a fost reluată după o pauză de 34 de ore de la tragicul eveniment, rămas în istortie ca „Masacrul de la München”.
Cea de-a XX-a ediţie a Jocurilor Olimpice s-a desfăşurat, la München, în perioada 26 august - 11 septembrie 1972. Oraşul şi-a câştigat statutul de gazdă în 1966, nemţii având trei contracandidate: Detroit (Statele Unite), Madrid (Spania) şi Montréal (Canada). Jocurile Olimpice de la München au fost cele mai spectaculoase de până atunci, stabilindu-se recorduri la aproape toate categoriile. Flacăra olimpică, adusă pe stadion de atletul Günter Zahn, a fost purtată, în drumul său din Grecia, de aproape 6.000 de persoane, inclusiv români, pe parcursul traseului său prin ţara noastră. Cu toate acestea, un cumplit atentat produs pe 5 septembrie a umbrit sărbătoarea sportivă. În jurul orei 4.30, în dimineaţa acelei zile, un grup de opt terorişti palestinieni, cu feţele acoperite de măşti de schi şi înarmaţi cu arme Kalaşnikov şi cu grenade de mână, aparţinând grupării „Septembrie Negru”, au pătruns în clădirea în care erau cazaţi sportivii israelieni, capturând 11 ostatici. În momentul în care au pătruns în apartamentele sportivilor israelieni, terorişti au executat doi dintre cei 11 ostatici. Moshe Weinberg - antrenor de lupte şi Yossef Romano au fost împuşcaţi mortal pentru că au încercat să se opună răpitorilor.
Un al treilea sportiv, Yossef Gutfreund, a reuşit să îi blocheze pentru câteva secunde pe terorişti, oferindu-le astfel timp unor colegi să fugă din camere. Henry Hershkowitz, luptătorul Gad Tsobari, Zelich Stroch (tir), Dan Alon, Moshe Yehuda Weinstain (scrimă), Shaul Ladany (marş) şi doi medici au reuşit să scape fugind pe balustrada hotelului. Grupul de terorişti era compus din opt indivizi recrutaţi din taberele palestiniene din Iordania, Siria şi Liban: Liderul acestora era Luttif Afif (Issa). Ceilalţi erau: Yusuf Nazzal (Tony), adjutantul lui Issa, Afif Ahmed Hamid (Paolo), Khalid Jawad (Salah), Ahmed Chic Thaa (Abu Halla), Mohammed Safady (Badran), Adnan Al-Gashey (Denawi), şi Jamal Al-Gashey (Samir). Teroriştii au cerut în schimbul sportivilor israelieni, eliberarea a 234 de prizonieri palestinieni din închisorile israeliene, dar şi a teroriştilor germani Andreas Baader şi Ulrike Meinhof. De la început crizei, guvernul din Israel condus de Golda Meir a refuzat ferm orice tip de negociere, iar Germania a refuzat permiterea unei echipe a forţelor speciale ale statului evreu să opereze în München. În schimb, poliţia germană a lansat propriile serii de operaţiuni de salvare şi eliberare a ostatecilor, însă situaţia avea să degenereze pe parcursul a 21 de ore, din rău în mai rău. Un factor avea să devină crucial în rezolvarea situaţiei: poliţia germană nu dispunea de trupe speciale pregătite pentru a face faţă unor situaţii dificile. Prima încercarea de eliberare a ostaticilor a fost un dezastru total. Televizunile aflate la faţa locului au filmat pregătirile poliţiei pentru a lua cu asalt locaţia în care se aflau terorişti. Avertizaţi de imaginile de la televizor, teroriştii au interpus ostaticii între ei şi poliţie, ameninţând că îi vor executa. A doua încercare de eliberare s-a terminat tragic pentru toţi cei implicaţi. Poliţia germană a pregătit o ambuscada pe aeroportul Fürstenfeldbruck. Teroriştii au fost păcăliţi că vor fi lăsaţi să plece împreună cu ostaticii la bordul unui avion în Egipt. Răpitorii şi ostaticii au sosit pe aeroport, la 6 septembrie, în jurul orei 23.00, la bordul a trei elicoptere. În jurul avionului care trebuia să-i transporte au fost amplasaţi cinci lunetişti slabi antrenaţi ai poliţiei germane iar la bordul Boeing-ului 727 au fost introduşi mai mulţi poliţişti în civil.
Doi sportivi ucişi erau născuţi în România
Iadul s-a dezlănţuit în momentul în care primul lunetist care avea ca ţintă eliminarea liderului răpitorilor a ratat ţinta, rănindu-l doar. În timpul schimbului de focuri ce a urmat, teroriştii au aruncat mai multe grenade asupra elicopterului în care se aflau ostatecii. Două ore mai târziu, bilanţul a fost unul tragic la încetarea schimbului de focuri. Au murit toţi cei nouă sportivi care fuseseră luaţi ostatici, un poliţist german şi cinci răpitori. Alţi trei terorişti s-au predat poliţiei germane. Doar patru dintre cei 11 sportivi luaţi ostatici erau născuţi în Israel: Moshe Weinberg - antrenor de lupte, primul ucis de terorişti, Amitzur Shapira - antrenor de atletism, luat ostatic şi ucis pe aeroport, Yakov Springer - Israel, arbitru de haltere, luat ostatic şi ucis în atacul cu grenade şi Yossef Gutfreund - arbitru de lupte. Alţi doi erau născuţi în România, scrimerul Andre Spitzer şi tiristul Kehat Shorr, unul în Libia, Yossef Romano (haltere), unul în Polonia, Ze'ev Friedman (haltere), unul în SUA, David Berger (haltere), unul în Letonia, Eliezer Halfin (lupte) şi unul în Rusia, Mark Slavin (lupte).
Jocurile au fost suspendate pentru o perioadă de 34 de ore, a avut loc o slujbă religioasă în memoria victimelor, iar steagurile ţărilor participante au fost coborâte în bernă. În urma acestui eveniment, semnificaţia tuturor celorlalte detalii ale Jocurilor a pălit, chiar dacă întrecerile au avut momentele lor. Înotătorul american Mark Spitz a fost vedeta ediţiei, cu nu mai puţin de şapte medalii de aur cucerite (cu tot atâtea recorduri mondiale), la care se adăugau alte două de la Ciudad de Mexico, din 1968. La München au participat în total 7.134 sportivi, din 121 ţări dintre care 1.059 femei şi 6.075 bărbaţi care s-au întrecut în 195 de probe din 21 de discipline sportive: atletism, canotaj, baschet, box, kaiac-canoe, ciclism, scrimă, fotbal, gimnastică, haltere, handbal, hochei, judo, lupte, nataţie, pentatlon modern, echitaţie, tir, tir cu arcul, volei, sporturi nautice. În clasamentul pe medalii, primul loc a fost deţinut de Uniunea Sovietică, 50 de medalii de aur, 27 de argint, 22 de bronz, locul al doilea Statele Unite, 33 de medalii de aur, 31 de argint, 30 de bronz, locul al treilea Republica Democrată Germană, 20 medalii de aur, 23 de argint, 23 de bronz.
A cincea prezenţă olimpică a Olgăi Szabo
România a ocupat locul 13, cu 3 medalii de aur, 6 de argint, 7 de bronz. Sportivii români au luat parte la 14 discipline sportive, reuşind să asigure ţării noastre câteva locuri fruntaşe în ierarhia olimpică. Nu au lipsit veterani precum Lia Manoliu (participantă la toate Jocurile Olimpice din perioada 1952 - 1972), Olga Szabo (la a cincea prezenţă olimpică), Aurel Vernescu, Ion Dumitrescu şi Tănase Mureşan (care reprezentaseră România la încă trei ediţii). Bilanţul ţării noastre pe medalii a fost următorul: Gheorghe Berceanu (aur) - lupte (48 kg), Nicolae Martinescu (aur) - lupte (100 kg), Ivan Patzaichin (aur) - kaiac-canoe, Valeria Bufanu (argint) - atletism (100 m garduri), Argentina Menis (argint) - atletism (aruncarea discului), Ion Alexe (argint) - box (+81 kg), Afanase Sciotnic (argint) - kaiac-canoe, Mihai Zafiu (argint) - kaiac-canoe, Aurel Vernescu (argint) - kaiac-canoe, Dan Iuga (argint) - tir (pistol liber), Serghei Covaliov (argint) - kaiac-canoe, Roman Vartolomeu (argint) - kaiac-canoe, Viorica Dumitru (bronz) - kaiac-canoe, Maria Nichiforov (bronz) - kaiac-canoe, Petre Ceapură (bronz) - canotaj (rame 2+1, 2.000 m), Ladislau Lovrenschi (bronz) - canotaj (rame 2+1, 2.000 m), Tudor Ştefan (bronz) - canotaj (rame 2+1, 2.000 m), Vasile Iorga (bronz) - lupte libere (82 kg), Ileana Gyulai, Ana Pascu, Ecaterina Stahl, Olga Szabo (bronz) - scrimă (floretă echipe), Cornel Penu, Valentin Samungi, Radu Voina, Ştefan Birtalan, Adrian Cosma, Roland Gunnesch, Cristian Gaţu, Alexandru Dincă, Gabriel Kicsid, Ghiţă Licu, Dan Marin, Werner Stockl, Virgil Talle, Gheorghe Gruia, Constantin Tudosie (bronz) - handbal, Nicolae Rotaru (bronz) - tir (armă 60 focuri, culcat), Victor Dolipschi (bronz) - lupte (+100 kg).
Citeşte şi celelalte episoade ale serialului-maraton “Weekend Adevărul”:
Cum şi-a bătut joc Nicolae Ceauşescu de marea atletă Viorica Viscopoleanu
„Vedeam doi adversari în loc de unul”: Triumful lui Nicolae Linca, singurul campion olimpic al boxului românesc, care a luptat cu o mână ruptă în 1956
1952: Din istoria Jocurilor Olimpice. Eroul ediţiei din 1952, cehoslovacul Emil Zátopek, a fost trimis de comunişti să muncească într-o mină de uraniu
1912: Japonezul care a început cursa de maraton în 1912 şi a trecut linia de sosire abia în 1967!
1900: Amatorism la umbra turnului Eiffel
Se încarcă comentariile...
