Părăsit de soţie pentru Rapid. Cum am trăit printre suporterii giuleştenilor ultimele ore de grevă: „Sandu şi Dragomir nu merită moartea noastră“

Părăsit de soţie pentru Rapid. Cum am trăit printre suporterii giuleştenilor ultimele ore de grevă: „Sandu şi Dragomir nu merită moartea noastră“

Rapidiştii şi-au încheiat protestul cântând cu zâmbetul pe buze

Fanii Rapidului au încheiat în a zecea zi radicalul protest. „Adevărul“ a fost alături de ei în ultimele ore şi a ascultat poveştile lor.

Ştiri pe aceeaşi temă

Miercuri, aproape de miezul nopţii, înarmat cu o atitudine de om care merge la un priveghi, am ajuns la stadionul Giuleşti. Nu ştiam ce voi găsi acolo, dar eram pregătit pentru ce era mai rău, iar tristeţea mă cuprinsese şi pe mine. 

Poarta dinspre Teatru era închisă, iar pe ea scria: „Din respesct pentru cei dinăuntru, nu intraţi decât cu apă!“. Mă conformez şi imediat ajung la vestiare, unde doi băieţi joacă table, iar alţi câţiva se uită la ei bătând în nişte tobe. În jurul lor, zeci de baxuri cu apă, adică singurul lucru de care au nevoie. 

Înaintez spre teren, iar acolo mă întâmpină în jur de 30 de persoane, mulţi dintre ele rude ale greviştilor veniţi să-i susţină sau, după caz, să încerce să-i ia acasă. Liviu Ungurean, zis „Bocciu“, liderul galeriei Rapidului, mă întreabă cât s-a terminat România – Slovacia, auzind că vin direct de la meci, şi-mi arată un cort şi un sac de dormit. Îi spun că n-am venit aici să dorm, ci să fac ce fac şi ei. 

Cornel şi supa de acasă

Mă surprinde atmosfera degajată, glumele şi hazul de necaz pe care cei 18 încă mai au puterea să-l facă. Spun 18 , deoarece Cornel, cel mai în vârstă dintre grevişti, renunţase din cauza stării lui de sănătate. Nu vă grăbiţi cu critica. Era tot acolo, cu „fraţii“ lui, doar că trecuse pe acasă pentru o supă. Mă gândesc că scandarea: „C-aşa sunt eu rapidist, niciodată nu sunt trist“, nu e doar un vers cu rimă, ci scoasă din trăirile lor şi încep să regret că am fost atât de fraier încât am crezut că voi asista la un parastas. 

Spectacolul la care n-am plătit bilet

„Dacă tot ai venit, hai să te facem să te simţi ca acasă“, îmi spune „Bocciu“ şi băieţii se pun pe treabă. Sunt chemaţi şi cei de prin corturi, şi cei care vorbesc la telefon şi toată lumea se pune pe cântat. Răsuflu uşurat. Nu e nicio tragedie aici, ci doar 19 oameni dintr-aceia dispuşi să moară cu zâmbetul pe buze pentru crezul lor. Eu mă simt deja ca la un spectacol la care n-am plătit bilet şi încep să explorez zona. De poarta în care Pancu trebuia să înscrie goluri în Liga I anul acesta stă atârnat mesajul: „Un nou început“. Pe margini, bannere despre ultimii samurai, despre mafioţi autohtoni şi speranţa în sfârşitul lor. Spre ora 3, mă ia frigul, iar Ciprian mă vede tremurând. Se duce imediat şi-mi aduce bluza lui de trening. „Ia, eu m-am obişnuit cu frisoanele. Şi de frig, şi de foame, şi de cald“. 

L-a părăsit soţia din cauza grevei

Pe lângă sănătatea fizică, greviştii şi-au riscat şi familiile pentru acest protest. „Van Damme“, aşa cum e poreclit unul dintre băieţi, are o poveste tristă. „Ce să fac eu acum acasă singur. Soţia m-a părăsit după a treia zi de grevă. Am mers să-mi iau un hanorac şi nu mai era niciun lucru de-al ei în casă. Eram căsătoriţi de doi ani. Îmi pare rău că nu m-a înţeles, dar n-am niciun regret“, spune acesta.

Băiatul care a vrut să-şi dea foc

Mă uit după victime, dar nu văd decât vreo doi care arată mai rău. Un alt Ciprian, un tip cu coadă, pare devastat. Îl întreb pe „Bocciu“ ce are şi acesta mă lămureşte: „De două zile nu mai vrea să bea nici apă. El e cel care a zis că vrea să-şi dea foc în faţa FRF. E cel mai afectat“. Mă îndrept spre el şi acesta mai adaugă un motiv la tristeţea sa. „Am înţeles că e ultima seară de grevă. Eram pregătit să stau aici două săptămâni. Îmi pare rău că am fost prea puţini şi n-am rezolvat nimic. N-au onoare. Demisia lui Dumitru Costin, (nr. cel care a propus barajul dintre Rapid şi Chiajna), nu ne încălzeşte. E prea mic“. 

„Sandu şi Dragomir n-au nimic“

Şi alţii vor să se asigure că renunţarea la protest le e înţeleasă. „Am ajuns într-o stare morală şi fizică foarte proastă. Cad hainele de pe noi, iar familiile ne imploră să venim acasă. Dumitru Dragomir şi Mircea Sandu nu merită moartea noastră. Am vrut să le trezim onoarea, ruşinea, doza de respect, poate şi mila, dar ne-am dat seama că n-au. Am fost cu gurile uscate, dar cu mâinile curate. Poate când le vom inspira teama, vom avea mai mult succes. Acum, încheiem o bătălie, dar războiul va continua. Să se pregătească“, spun rapidiştii în timp ce curăţă iarba de peturile de apă. Au lăsat Giuleştiul curat, aşa cum a fost întotdeauna. 


Zece jucători au plecat
Retrogradarea Rapidului a declanşat un val mare de plecări din Giuleşti. Zece dintre cei 14 fotbalişti aduşi după barajul câştigat împotriva Chiajnei au părăsit echipa în ultima săptămână. Tănasă, Bălan, Păcurar,  Grigoraş, Dică, Pătulea, Tătaru, Martac, Costin şi Lung şi-au încheiat deja conturile cu Rapid. Ştefan Grigorie, Alexandru Coman şi Andrei Ciolacu au depus şi ei memorii pentru a deveni liberi de contract.  

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: