În fine, de la o bună parte a bărbaţilor, căci, din fericire pentru cei ce citesc aceste rânduri, cunosc cel puţin câteva femei care ar fi extrem de fericite să li se propună de către cel iubit

....nu ieşirea la restaurant, cu cina la lumânări
...nu escapada la bulgari
...nici vreun cadou costisitor
...nicidecum croazieră sau ...
...o zi şi-o noapte doar în dormitor

Ci banalul, aparent, dar atât de preţios...

...privitul acestui meci, împreună!

Mâncând seminţe, sorbind bere, certându-se tandru pe Zidane ca antrenor contestat, pe PSG care nu mai e ce-a fost când juca Zlatan... oh, Zlatan... Ibrahimovici... Dar o seară în doi în faţa unui ecran. N-ar fi nicidecum un sacrificiu, ci pur şi simplu, de o parte şi de alta, dorinţa ca în această zi altfel atât de kitsch să faci un cadou altfel: să accepţi să-i faci plăcere celuilalt.

Mă gândesc în aceste clipe la cineva anume - cei înţelepţi se vor recunoaşte! - o reprezentantă a sexului feminin care ar dori tare mult ca astă seară omul iubit să accepte să vadă cu ea acest meci. I s-a spus deja că „fotbalul nu mă interesează“. Şi de el, şi de colegii care se propuseseră pentru o cină în oraş. În oraş, dar nu într-un local în care un ecran de televiziune va difuza acest meci. :(

Doamna cu pricina este dezamăgită. Nu atât de meciul în sine, căci fan al Barcelonei în realitate, nu va suferi foarte mult. Ci de atitudinea bărbaţilor, cei care spun că ar face totul pentru tine, că de această zi ar fi gata să-ţi cumpere ce vrei, să te ducă unde vrei, dar nu în faţa unui ecran de televizor.

Privind nebunia colectivă care a cuprins nu doar Europa, după America, ci tot globul, pentru o zi altfel obişnuită, la artificiile şi imaginaţia unora, la comerţul care profită de această ocazie, la femeile care s-au îmbrăcat astăzi în roşu (cu tot cu lenjeria intimă aferentă), nu pot să nu mă întreb dacă de fapt ginta umană nu a înţeles greşit semnificaţia unei zi a iubirii. Oare doar cu această ocazie sunt presupuse femeile să devină puţin mai cochete decât de obicei, să cumpere sau să îmbrace (sau să dezbrace) obiecte de vestimentaţie de culoarea roşie? Eu cred că nu. Cred că ataşamentul faţă de cineva este uneori un surâs, alteori o privire, o atingere, atenţia acordată normal, natural, cotidian, nu o dată pe an pentru că aşa trebuie.

La fel, dacă este să vorbim de o zi în care îi arătăm ei/lui că înseamnă ceva pentru noi - mai vizibil şi mai evident decât în alte zile ale anului - o zi în care surprindem (nu acesta este scopul unei zi în care faci „daruri“?), acest gest nu ar însemna de fapt că facem, cu iubire şi tandreţe, cu entuziasmul bucuriei pe care ţi-o dă surâsul şi bucuria de pe chipul ei/lui, exact ceea ce nu facem de obicei? Să facem ceea ce îi face lui/ei plăcere? Nu inele sau coliere, nu cărţi sau imense buchete cu flori, sau poate toate acestea dacă acestea îi fac plăcere. Nu însă cu orice preţ şi pentru că iubirea noastră ar trebui, ne aşteptăm să fie măsurată în funcţie de preţul obiectului cumpărat. Ci pentru că aşa îi place ei/lui.

Inclusiv privind un meci de fotbal. Acesta de astă seară. De exemplu. De ce nu? Poate că pentru un microbist/microbistă aceasta ar fi cea mai sinceră dovadă de iubire (neuitând, evident, că în caz de eşec - echipa favorită pierde, Zinedine Zidane pierde contractul cu Real, Neymar este vândut de PSG, arbitrul este incompetent sau se ia lumina - că bodogăneala nu este permisă!). Ştiind că hazardul şi serendipitatea fac extrem de bine lucrurile (orice am crede) şi că programarea acestui meci de zile mari în seara zilei de Valentin este poate chiar o probă de anduranţă a cuplului vostru, o excelentă ocazie de a dovedi că iubeşti (sau nu!)

Haide Steaua!

PS. Pentru cei care rataţi meciul de azi mai aveţi o ocazie să vă luaţi revanşa la meciul Steaua-Lazio. Biletul costă doar 50 de lei şi ştiu bine câteva femei care ar fi foarte încântate să primească bilete la meciul de pe Arena Naţional!